ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1937/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2017, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea acesteia la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) la plângerea sa înregistrată la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. 12.636 din 31.05.2017, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 305 din data de 9 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligată pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/31.05.2017 și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea, în parte, a sentinței recurate, în ceea ce privește obligarea pârâtei de a emite "în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/31.05.2017, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată" și, în secundar, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 18 din Legea nr. 677/2001 și a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, reținând că aceste dispoziții conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor încălcate de operatori, iar nu dreptul la acțiuni formulate împotriva Autorității de supraveghere.

Totodată, arată pârâta, instanța de fond în mod nelegal a respins excepția lipsei de interes invocată în cauză, reclamantul primind răspuns la petiția/plângerea formulată, prin adresa nr. x/30.06.2017.

Referitor la aplicarea și interpretarea eronată de către prima instanță a dispozițiilor art. 25 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 677/2001 raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege, autoritatea pârâtă arată că legiuitorul nu impune autorității emiterea unui răspuns care să îmbrace forma unei decizii la petiție/plângere. Emiterea deciziei de către Autoritatea de supraveghere se face numai dacă autoritatea consideră necesară dispunerea, în sarcina operatorului, a oricărei măsuri prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001. Or, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, autoritățile și instituțiile publice sesizate "au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă". Pe cale de consecință, arată pârâta, față de aceste dispoziții, Autoritatea de supraveghere a comunicat un răspuns în 30 zile de la înregistrare, respectiv un răspuns, nu o decizie.

Față de aspectele reținute de instanța de fond, potrivit cărora "pârâta a făcut un demers pentru soluționarea plângerii reclamantului în data de 13.07.2017, (...) mult după împlinirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii, solicitând S.C. M427 Europe S.R.L. date privind persoanele care utilizează domeniul "parfumul.net", recurenta învederează că investigarea aspectelor sesizate de o persoană vizată, în cazul comunicărilor comerciale nesolicitate, presupune nu doar emiterea unui proces-verbal de constatare/sancționare, ci și efectuarea mai multor demersuri prealabile care se prelungesc în timp, pe de o parte datorită imposibilității identificării imediate a adevăratului expeditor al mesajului comercial nesolicitat, iar, pe de altă parte, din culpa exclusivă a operatorilor care nu răspund prompt solicitărilor Autorității de supraveghere.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Critica recurentei-pârâte vizând soluția dată de către instanța de fond excepției netimbrării acțiunii, este neîntemeiată.

Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că dispozițiile art. 18 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 677/2001 au caracter general, toate cererile de chemare în judecată vizând apărarea drepturilor garantate de această lege fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.

În același sens, în mod judicios a reținut, prima instanță, că interesul reclamantului în susținerea cererii de chemare în judecată, constituie un aspect care implică cercetarea fondului cauzei, fiind neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.

Interesul este definit ca fiind tocmai folosul practic, material sau moral, pe care-l urmărește cel care promovează o acțiune și trebuie să fie legitim și personal.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul recurentului-reclamant de a solicita obligarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) la plângerea sa înregistrată, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia este justificată.

Instanța de control judiciar achiesează la opinia exprimată de judecătorul fondului, reținând că dispozițiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, stabilesc un termen de 30 zile calculat de la data primirii plângerii, în care trebuie comunicată decizia autorității de supraveghere cu privire la aspectele semnalate.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, acest termen legal nu privește doar ipoteza reglementată de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, care se referă la măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege, ci alin. (6) al art. 25 impune în sarcina autorității pârâte obligația de a emite o decizie, fără a distinge dacă plângerea a fost apreciată întemeiată sau a fost respinsă.

Rezultă astfel că dispozițiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, instituie obligația autorității de supraveghere de a emite o decizie în termen de 30 de zile de la primirea plângerii, decizie care trebuie să cuprindă o soluție pe fondul plângerii.

Distinct de interpretarea dată acestor dispoziții cuprinse în legea specială, chiar în ipoteza în care s-ar da eficiență susținerilor recurentei cu privire la dispozițiile art. 25 alin. (6) din lege, se constată că și prevederile de drept comun, reprezentate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, impun un termen de soluționare a plângerii, respectiv 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

În speță, răspunsul autorității de supraveghere înregistrat sub nr. x/30.06.2017, prin care se comunică reclamantului faptul că aspectele semnalate urmează a face obiectul unei investigații, iar rezultatul demersurilor îi va fi adus la cunoștință, constituie o simplă informare cu privire la primirea plângerii și demararea verificărilor, nefiind un răspuns formulat în urma analizării pe fond a cererii.

Susținerile recurentei în sensul că termenul instituit de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 reprezintă un termen de recomandare prin prisma dificultăților expuse pentru soluționarea plângerii, nu pot fi primite, având în vedere că motivele invocate de autoritatea pârâtă nu vizează în concret plângerea reclamantului, reprezentând considerente cu caracter generic referitoare la activitatea de investigare pe care pârâta o derulează.

În consecință, reținând că, în cauză, autoritatea de supraveghere nu a făcut dovada soluționării plângerii reclamantului (petiția nr. 12636/31.05.2017 dosar fond) în termen de 30 de zile de la data înregistrării, în mod corect prima instanță, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 677/2011 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, a dispus obligarea pârâtei să soluționeze plângerea reclamantului în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței recurate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

07/06/2016

Cerere expert B.-cerere înlocuire ca expert

07/06/2017

Cerere de recurs

Pârât - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA (ÎN CONTINUARE AJFP PLOIEȘTI)

23/06/2017

Cerere de recurs

Reclamant - C. SRL

03/07/2017

Dovadă de achitare taxa de timbru

Reclamant - C. SRL

23/08/2017

Întâmpinare

Recurent - C. SRL

12/02/2020

Cerere

Recurent - C. SRL

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 305 din data de 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.