ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 5 zile, a răspunsurilor finale (deciziilor) la plângerea unică înregistrată la pârâtă sub nr. x/09.05.2016, nr. y/09.05.2016, nr. z/09.05.2016, nr. w/09.05.2016, nr. t/10.05.2016, nr. s/10.05.2016 și nr. 14493/08.06.2016, care să includă comunicarea identității persoanelor sancționate, a temeiului legal în baza căruia nu au fost aplicate sancțiunile și cuantumul amenzilor în cazul în care au fost stabilite amenzi.

Totodată, s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 40 din 03 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepțiile invocate de pârâtă;

(ii) a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

(iii) a obligat pârâta ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită decizie cu privire la plângerile înregistrate de reclamant sub nr. x/09.05.2016, nr. y/09.05.2016, nr. z/09.05.2016, nr. w/09.05.2016, nr. t/10.05.2016, nr. s/10.05.2016 și nr. 14493/08.06.2016;

(iii) a respins solicitarea reclamantului ca decizia să cuprindă identitatea persoanelor sancționate, temeiul legal în baza căruia au fost aplicate sancțiunile și cuantumul amenzilor aplicate;

(iv) a respins, ca nefondat, petitul privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 40 din 03 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 3 mai 2017, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului, pentru nerespectarea termenului de depunere a căii de atac, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, reclamantul A. a formulat critici față de nesoluționarea în termen a plângerilor adresate pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorități la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/14.11.2016, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că, în urma mai multor demersuri întreprinse, nu a fost identificată până în prezent persoana/entitatea care a transmis mesajul comercial care a făcut obiectul plângerilor.

Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a constatat caracterul parțial temeinic al cererii de chemare în judecată, reținând că adresa nr. x/14.11.2016 reprezintă doar o informare intermediară a reclamantului asupra stadiului demersurilor efectuate, iar nu rezultatul final în situația semnalată, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerile depuse de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speță, instanța de fond a pronunțat o soluție în considerarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererile depuse de reclamant. Și în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situația soluționării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecință, sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Este adevărat că instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii judecătorești nu deschide dreptul părții la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 40 din 03 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.