ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 06.04.2021 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de A., în numele revizuentului B., decedat la 26.02.2021, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire întemeiate pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se solicită repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, precizându-se că reclamantul B. a decedat și se arată, în esență, că decizia nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019 este potrivinică deciziei nr. 2037 din 24 martie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În ce privește cererea de revizuire întemeiată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se susține că prin sentința civilă nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunțată în dosar nr. x/2011, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, instanța stabilind numai moștenitorii și cotele acestora.

i). Înalta Curte, la termenul din 22 aprilie 2021, în raport cu cele două temeiuri de drept indicate în cererea de revizuire, a invocat din oficiu disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe pct. 1 de revizuirea întemeiată pe pct. 8 și excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

În speță, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În privința ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Judecătoria Roman, susținând, în esență că, prin sentința civilă nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunțată în dosar nr. x/2011, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, instanța stabilind numai moștenitorii și cotele acestora.

Potrivit art. 510 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.

Față de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțată de Judecătoria Roman, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența revine Judecătoriei Roman.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează a disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de aceeași revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a declina competența de soluționare a acestei din urmă cereri împotriva sentinței civile nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunțate în dosar nr. x/2011, în favoarea Judecătoriei Roman.

ii) Examinând cererea de repunere în termen și cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține considerentele care succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019, revizuenta susținând că această hotărâre este potrivnică deciziei nr. 2037 din 24 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În cadrul cererii de revizuire s-a formulat și o cerere de repunere în termenul de introducere a cererii de revizuire, menționându-se că revizuentul B. ar fi cerut un termen pentru înlocuirea apărătorului ales ce l-a reprezentat în cadrul procesului soluționat cu hotărârea a cărui revizuire se solicită, iar, ulterior, revizuentul B. a decedat.

Referitor la cererea de repunere în termen, deși revizuenta nu le indică, sunt incidente dispozițiile art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cărora, "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.".

Ipoteza legală presupune că partea însăși, datorită unor motive temeinic justificate, a depășit termenul procedural imperativ.

Astfel, prin motive temeinic justificate, doctrina și jurisprudența arată că înțelege acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute, precum forța majoră.

În sensul dispoziției legale menționate, "motivele temeinic justificate" care ar putea determina repunerea în termen ar trebui să implice existența unei împrejurări care exclude culpa părții.

Ori, în cauză, motivul invocat în justificarea împiedicării de a formula cererea de revizuire în termenul procedural, nu se circumscrie împrejurărilor vizate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se invocă ca motiv de repunere în termen decesul reclamantului B., intervenit ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Din verificările efectuate de Înalta Curte în baza art. 154 alin. (8) C. proc. civ., precum și din copia certificatul de deces depus de revizuentă la dosar, reiese că reclamantul B. a decedat la 26 februarie 2021, iar hotărârea a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a fost pronunțată la 7 decembrie 2020.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu având ca obiect procedura evacuării, prevăzută de art. 1034 și urm. C. proc. civ., fiind definitivă, conform art. 1042 alin. (5) din același cod ce prevăd că "hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel...", coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunțării.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. curgea de la data pronunțării hotărârii atacate, 7 decembrie 2020 și s-a împlinit la 7 ianuarie 2021.

Decesul reclamantului B. a intervenit ulterior expirării termenului de declarare a cererii de revizuire, la 26 februarie 2021.

În consecință, decesul reclamantului B. nu poate constitui un "motiv temeinic justificat", în sensul normei prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât termenul pentru exercitarea revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii, 7 decembrie 2020, iar decesul reclamantului a intervenit ulterior expirării termenului de declarare a cererii de revizuire, la 26 februarie 2021.

Totodată, chiar dacă s-ar reține că spitalizarea îndelungată a reclamantului B. înainte de decesul acestuia ar constitui un motiv justificat pentru exercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte, studiind actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ., constată că nici termenul pentru formularea cererii de repunere în termen nu a fost respectat, în condițiile în care dispozițiile mai sus menționate prevăd obligativitatea ca "partea să îndeplinească actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Astfel, Înalta Curte reține că partea care invocă aplicarea beneficiului instituției repunerii în termen este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de revizuire (în cazul de față) în cel mult o lună de la încetarea împiedicării, conform art. 186 alin. (2) C. proc. civ., acesta fiind un termen procedural imperativ.

Or, chiar dacă s-ar considera că în cazul de față, acest termen de o lună de zile pentru exercitarea dreptului procesual, implicit pentru formularea cererii de repunere în termen, considerat de parte ca fiind "momentul încetării împiedicării", ar începe să curgă de la 26.02.2021 (data decesului lui B.), cererea de repunere în termenul legal de formulare a cererii de revizuire a fost depusă de parte abia în data de 05.04.2021 (conform datei poștei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de revizuire, dosar revizuire); cu mult peste termenul legal de o lună de zile; astfel că cererea de repunere în termenul legal de revizuire este formulată și cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 186 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu depășirea termenului legal, motiv pentru care cererea revizuentei de repunere în termenul de declarare a căii de atac va fi respinsă și din acest considerent.

Înalta Curte are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia".

În atare situație, nu se poate reține că există un motiv justificat de repunere în termen conform art. 186 C. proc. civ., prin care s-a prevăzut că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate și în consecință se va respinge cererea de repunere în termen.

În ceea ce privește cererea de revizuire, Înalta Curte reține că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a prevăzut că termenul de revizuire este de 1 lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, astfel încât, constatându-se că decizia civilă nr. 1444/2020, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019, a cărei revizuire s-a solicitat, a rămas definitivă la data de 7 decembrie 2020, iar cererea de revizuire s-a depus la 05.04.2021, se va constata că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege și în consecință se va respinge ca tardivă.

Astfel, conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, așa cum s-a menționat mai sus, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu având ca obiect procedura evacuării, prevăzută de art. 1034 și urm. C. proc. civ., fiind definitivă, conform art. 1042 alin. (5) din același cod ce prevăd că "hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel...", coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunțării.

Prin urmare, în speță, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii definitive atacate, respectiv decizia nr. 1444/07.12.2020 a Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

În raport de data pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 7 decembrie 2020, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 7 ianuarie 2021.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 5 aprilie 2021, conform datei poștei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de revizuire.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de aceeași revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și declină competența de soluționare a acestei din urmă cereri împotriva sentinței civile nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunțate în dosar nr. x/2011, în favoarea Judecătoriei Roman.

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluția dată cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac în privința soluției date cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.