ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021
asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 993 din 28 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a disjuns cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., de cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din cod și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București. A respins, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 702R din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de A..
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea acesteia, casarea și rejudecarea cauzei, ținând cont de probele scrise și înscrisurile existente la dosar.
A arătat că pârâta și-a permis la instanța de fond să modifice textul sentinței civile nr. 5361/2017.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 6 C. proc. civ.
Procedura în fața Înaltei Curți
Prin rezoluția din 7 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată, cu citare părți, la 27 ianuarie 2021.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată de intimata S.C. B. S.A., s-a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, motivat de faptul că se solicită revizuirea unei decizii care nu evocă fondul. S-a mai arătat că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 și 5 C. proc. civ. a fost soluționată de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 641 din 23 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, în sensul respingerii cererii, ca inadmisibilă.
II. Considerentele Înaltei Curți
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., text de lege care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa.
Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.
Or, din textul de lege menționat rezultă că legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă sunt pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul cauzei.
Se constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, și anume prin decizia atacată a fost pronunțată o soluție de respingere, ca tardivă a cererii de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. și, prin urmare, nu s-a evocat fondul.
Rezultă că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe pct. 1 și 5 ale art. 509 C. proc. civ., se observă că prin decizia atacată s-a declinat competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel București, soluția fiind dată fără cale de atac.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Totodată, din formularea art. 509 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.
Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 993 din 28 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2021.