ÎCCJ, Decizia nr. 214/2020

Prin Hotărârea nr. 5J din 6 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei Turda și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) a aplicat pârâtei sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și art. 99 lit. k) din același act normativ. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004

La data săvârșirii faptelor ce formează obiectul procedurii disciplinare, pârâta judecător își desfășura activitatea în cadrul Judecătoriei Târgu Mureș.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Târgu Mureș nr. 8/05.01.2017 au fost adoptate listele de permanență pentru secția civilă, pentru situația prevăzută de art. 110 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 (Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești), respectiv situația în care se constată absența din instanță a unui judecător, fiind adoptate și regulile de desemnare a judecătorilor care asigură permanența.

Pentru ședința completului C14 din 05.12.2018, s-a impus participarea la ședință a judecătorilor din planificarea de permanență. În acest sens, la 3 decembrie 2019, președintele instanței a înștiințat judecătorii, inclusiv pe pârâta judecător, și a solicitat acesteia să comunice dacă va veni la serviciu, pentru a se putea stabili judecătorii care înlocuiesc titularul, conform listei de permanență.

Pârâta judecător, deși conform foii de pontaj figura prezentă în instanță la data respectivă, nu a efectuat permanența pentru ședința din 05.12.2018, în locul său fiind desemnat un alt judecător din planificarea de permanență.

În Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Târgu Mureș, având ca obiect punere sub interdicție, era stabilit termen pentru audierea bolnavului la 19.02.2019, ora 12:00, la Rezidența pentru vârstnici Valea Izvoarelor, fiind necesar să participe un judecător de pe lista de permanență, întrucât, începând cu 15.02.2019, titularul completului respectiv și-a încetat activitatea în cadrul instanței. Conform planificării, următoarea persoană din lista de permanență era pârâta judecător. În prealabil, la 15.02.2019, președintele instanței a anunțat judecătorii despre necesitatea efectuării permanenței, iar, la 18.02.2019, în condițiile în care pârâta judecător nu s-a prezentat la serviciu, i s-a solicitat să anunțe dacă se va prezenta la serviciu pentru efectuarea permanenței din 19.02.2019, însă aceasta nu a răspuns. Prin Adresa nr. x/18.02.2019, pârâta judecător a fost înștiințată că, potrivit listei de permanență, are obligația să participe la audierea din 19.02.2019 în dosarul menționat. Pârâta judecător nu s-a prezentat la serviciu la 18.02.2019, astfel că adresa i-a fost comunicată prin poșta electronică) și, ulterior, la 19.02.2019, președintele instanței a încercat, în mai multe rânduri, să o contacteze telefonic pentru a afla dacă se va prezenta la serviciu în vederea îndeplinirii atribuțiilor, în calitate de judecător de permanență, însă nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care a fost desemnat un alt judecător din listă permanență.

Prin urmare, probele administrate în cauză au confirmat faptul că, deși a fost înștiințată că trebuie să participe, conform planificării de permanență, la ședințele din 05.12.2018 și 19.02.2019, pârâta judecător a refuzat explicit, solicitând să fie lăsată să își îndeplinească activitatea pe completul al cărui titular este, context în care a fost înlocuită cu alți judecători din lista de permanență.

În ceea ce privește atitudinea pârâtei este relevant și faptul că, la 19.02.2019, prin cererea transmisă prin poșta electronică președintelui secției civile, pârâta judecător a solicitat suspendarea sa de pe lista de permanență pe o perioadă de 2 luni, începând cu 19.02.2019. Cererea a fost respinsă cu unanimitate de voturi prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 6/19.02.2019. În aceeași ședință, cu majoritate de voturi, Colegiul de conducere a admis propunerea președintelui secției civile de excludere de pe lista de permanență a pârâtei judecător în perioada 20.02 - 20.04.2019, pentru bunul mers al activității secției civile, apreciindu-se că absentează frecvent și că menținerea sa pe lista de permanență ar afecta activitatea secției, fiind greu de anticipat când se prezintă la serviciu.

Cu referire la apărarea pârâtei în sensul că nu a refuzat să participe în calitate de judecător de permanență în luna decembrie 2018, dar a apreciat că nu era rândul său și că nu exista o înștiințare oficială prealabilă pentru aceste înlocuiri, instanța disciplinară a reținut că, în momentul în care a refuzat să își îndeplinească obligația de a participa la ședințele în care era desemnată ca judecător de permanență, nu a invocat faptul că nu era rândul său conform planificării, nu a contestat lista de permanență, nu a menționat că nu-i fusese comunicată o astfel de listă și că nu ar fi fost corectă desemnarea sa, ci a cerut explicit să nu fie desemnată judecător de permanență.

În anul 2018, pârâta judecător a participat la două ședințe, ca judecător de permanență (31.05.2018 și 07.11.2018), în timp ce toți ceilalți judecători au participat în medie la câte 4 ședințe, în calitate de judecător de permanență. Faptul că sunt apropiate datele la care ar fi trebuit să intre în ședință ca judecător de permanență este consecința situațiilor în care aceasta, deși era planificată, nu a fost în instanță pentru a efectua înlocuirile, fiind reprogramată conform regulilor stabilite în Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8/05.01.2017.

În anul 2019, pârâta nu a participat la nicio ședință în calitate de judecător de permanență.

În ceea ce privește fapta imputată prin acțiunea disciplinară, constând în refuzul de participare la ședința din 25.01.2019, instanța disciplinară a reținut că pârâta judecător a dispus preschimbarea din oficiu a termenului din 25.01.2019 la 22.03.2019 pentru cele 46 de dosare aflate pe rolul completului său, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 230 din C. proc. civ., nu poate fi reținut un refuz nejustificat.

Referitor la fapta imputată constând în neprezentarea la serviciu și neparticiparea la ședința de judecată din 22.03.2019, în hotărârea atacată, s-a reținut, în esență, că, în perioada 22.03.2019 - 29.03.2019, pârâta s-a aflat în concediu medical, motiv pentru care nu se poate reține un refuz nejustificat.

În consecință, instanța disciplinară a reținut că, prin refuzul de a participa la ședințele de judecată din 05.12.2018 și 19.02.2019, în care fusese planificată ca judecător de permanență, pârâta a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. b) și j) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Urmarea produsă prin comportamentul adoptat de pârâtă constă în perturbarea activității secției, concretizată în creșterea volumului de activitate a judecătorilor care au fost nevoiți să îndeplinească atribuțiile respective și, în același timp, a determinat excluderea sa din planificarea de permanență.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția pârâtei judecător îmbracă forma intenției directe, având în vedere că, deși cunoștea că are obligația de a exercita atribuțiile specifice funcției de judecător de permanență, a refuzat explicit și în mod nejustificat să își exercite aceste atribuții. Totodată, s-a reținut că pârâta a persistat în conduita sa, iar exercitarea atribuțiilor de serviciu care îi incumbă magistratului nu poate fi lăsată la aprecierea personală a acestuia.

În concluzie, instanța disciplinară a constatat că fapta pârâtei de a refuza în mod repetat și nejustificat să participe la ședințele de judecată în care era planificată, întrunește cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004

În analiza abaterii disciplinare au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. a) b) și f) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ale art. 4 și 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 12 teza a două din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

În privința situației de fapt, au fost reținute următoarele aspecte: (i) prin Decizia președintelui Judecătoriei Târgu Mureș nr. 30/04.12.2018, s-a înființat condica de prezență pentru judecători, decizia fiind comunicată judecătorilor; grefierul-șef al instanței i-a adus la cunoștință pârâtei, verbal, la 05.12.2018, precum și prin Adresa nr. x/13.12.2019, în condițiile în care s-a constatat că, deși a fost prezentă la serviciu în perioada 05 - 07.12.2018, pârâta nu a semnat condica; (ii) conform datelor comunicate de conducerea instanței și foilor de pontaj întocmite, pârâta judecător a avut 33 de absențe nemotivate în perioada decembrie 2018 - martie 2019, fiindu-i reduse în mod corespunzător drepturile salariale, aspect menționat și de pârâtă în mesajul transmis colegilor la 08.03.2019.

Pârâta nu a formulat contestație scrisă cu privire la modul de calcul al salariului și cu privire la modul în care a fost întocmit pontajul.

Absențele repetate de la instanță au avut consecințe directe asupra bunei desfășurări a activității în cadrul instanței, pârâta fiind înlocuită în ședința de judecată din 19.02.2019.

Apărările pârâtei în sensul că, în zilele în care figurează absentă în pontaj, motiva hotărârile pronunțate și astfel nu se poate considera că absenta nemotivat, precum și în sensul că, în nenumărate situații a depășit cu mult programul normal de 8 ore, nu sunt de natură a atrage exonerarea de răspundere disciplinară, în condițiile în care lipsa de la instanță a fost nejustificată.

În consecință, s-a reținut că fapta pârâtei constând în absențele nemotivate și repetate de la serviciu se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din legea nr. 303/2004.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția judecătorului, sub forma intenției, rezultă din comportamentul pe care a înțeles să îl adopte contrar dispozițiilor legale și regulamentare care reglementează obligațiile judecătorilor în ceea ce privește prezența la instanță. Astfel, chiar dacă nu a urmărit prin fapta să se producă anumite consecințe asupra activității instanței în care funcționează, a avut reprezentarea că are un comportament inadecvat și neconform oricăror reguli de disciplină a muncii, cu atât mai mult cu cât absențele sale au avut caracter repetat, de continuitate.

Susținerile pârâtei în sensul că președintele instanței ar fi refuzat să îi aprobe cererile de concediu nu au fost confirmate de probele administrate, din care rezultă că toate cererile de concediu de odihnă formulate în perioada 2017 - 2019 i-au fost aprobate.

Apărarea pârâtei în sensul că ar fi avut un volum de activitate mai mare decât al altor judecători ai instanței și ar fi soluționat mai multe dosare nu este de natură a justifica comportamentul adoptat, iar, din probatoriul administrat, rezultă că, la nivelul instanței, există alte complete cu un volum de activitate mai mare sau similar.

Urmarea produsă prin comportamentul judecătorului cercetat disciplinar a determinat o perturbare a activității instanței sub aspectul neparticipării ori incertitudinii participării la ședințele în care era planificată ori pentru care asigura permanența, ceea ce a condus în final la excluderea sa din planificarea de permanență începând cu 20.02.2019, pentru a fi evitate pe viitor asemenea consecințe negative.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

La individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, având în vedere împrejurările, gravitatea și consecințele faptelor săvârșite, precum și în considerarea valorii sociale lezate - relațiile referitoare la realizarea activității de justiție - și a faptului că independența judecătorului nu constituie un privilegiu care să îi permită nesocotirea dispozițiilor legale și a responsabilităților specifice funcției, s-a apreciat că este justificată aplicarea unei sancțiuni care să îi atragă atenția asupra consecințelor ce se pot produce prin refuzul de a îndeplini atribuțiile ce îi revin exercitarea funcției deținute. În consecință, s-a apreciat că se impune aplicarea față de pârâtă a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată și anume, "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni". II. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii menționate la pct. I, a declarat recurs pârâta judecător A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul celor arătate în continuare.

Sub aspectul acestei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. b), f) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Refuzul de a participa la ședința de permanență din 05.12.2018 nu a vizat neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, ci respectarea întocmai a dispozițiilor Regulamentului instanțelor de judecată și a legislației specifice, susținând că desemnarea sa în calitate de judecător de permanență s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii în soluționarea dosarelor.

Repartizarea sa a fost făcută cu încălcarea art. 101 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, iar planificarea de permanență nu a fost făcută pentru fiecare zi, astfel că nu putea să afle din timp când este de permanență pentru a-și putea organiza activitatea. Sub acest aspect, se susține că planificarea de permanență se face în mod discreționar de către președintele instanței, prezentând o situație din anul 2018 în care a fost asigurată permanența într-un complet colegial în compunerea căruia participa, precum și o altă situație în care a asigurat permanența într-un dosar având ca obiect o suspendare provizorie a executării din cauza imposibilității de prezentare a unui judecător aflat în concediu de odihnă.

Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Târgu Mureș nr. 8/05.01.2017, prin care au fost stabilite listele de permanență nu fost adusă la cunoștința judecătorilor, listele de permanență nu erau aprobate de colegiul de conducere, fiind stabilite de președintele instanței. În susținere, se invocă declarația dată de judecător B. în cadrul cercetării prealabile în care se afirmă că lista de permanență se afla doar pe calculatorul președintelui și numai începând cu luna martie 2019 se puteau face modificări la această listă de către președintele instanței, președintele secției civile și grefierul-șef.

Desemnarea sa pentru a asigura permanența a fost făcută cu încălcarea art. 110 alin. (6) din Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor de judecată, întrucât, începând cu 22.11.2018, președintele secției civile a Judecătoriei Târgu Mureș era judecătorul B., astfel că președintele instanței nu avea competența de a desemna permanența, iar aceasta nu se putea face decât cu aprobarea colegiului de conducere, însă, numai începând cu luna martie 2019, președintele secției civile a avut acces la lista de permanență aflată în calculatorul președintelui instanței.

În ceea ce privește desemnarea ca judecător de permanență pentru data de 19.02.2019, suplimentar față de aspectele anterioare, recurenta afirmă că această desemnare a avut un rol șicanator, acesta fiind și motivul pentru care a solicitat Colegiului de conducere suspendarea de pe lista de permanență pentru o perioadă de 2 luni începând cu 19.02.2019. Caracterului șicanator al desemnării a fost determinat de faptul că, până la 18.02.2019, reușise să închidă toate hotărârile neredactate în termen pe completul său, astfel că nu mai putea fi acuzată de deficiențe în redactarea hotărârilor, precum și de existența unei situații conflictuale cu președintele instanței.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul a înțeles să sancționeze disciplinar absențele nemotivate repetate de la serviciu, numai dacă au ca rezultat afectarea în mod direct a activității instanței.

Starea de fapt reținut în hotărârea atacată nu este una reală, ci rezultă dintr-o analiză limitată a unor foi de pontaj transmise de președintele instanței.

Deși se reține că, în perioada decembrie 2018 - martie 2019, ar fi avut un număr de 33 de absențe nemotivate, recurenta arată că, în perioada decembrie 2018 - februarie 2019: a fost prezentă la serviciu 40 de zile; s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 14.12.2018 - 17.01.2019; a avut 7 ședințe de judecată (fiecare cu aproximativ 50 de cauze); în 7 zile a studiat următoarea ședință de judecată; în 8 zile a desfășurat activitățile specifice procedurii prealabile sau încuviințări de executare silită; cele 18 zile lucrătoare rămase au fost alocate activității de redactare a hotărârilor; activitatea de redactare a celor 118 hotărâri definitivate în perioada respectivă, a fost realizată atât în zilele în care a fost prezentă în instanță, cât și în zilele în care teoretic a absentat nejustificat.

În susținerea opțiunii de a desfășura activitatea de motivare a hotărârilor la domiciliu, recurenta invocă atitudinea șicanatorie și ostilă a președintelui instanței reliefată, în opinia sa, de faptul că nu i-a acordat aviz favorabil pentru transfer, aspect confirmat de declarația judecătorului B., și a refuzat să îi aprobe cererile de concediu formulate. Sub acest aspect, susține recurenta că rezoluția prin care i-a fost aprobată cererea de concediu din 06.12.2018, pentru perioada 14.12.2018 - 17.01.2019, nu este datată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra modului de desfășurare a activității la Judecătoria Târgu Mureș, invocând în dovedire faptul că salariul corespunzător lunii decembrie 2018 nu este corespondent perioadei de concediu aprobate, precum și faptul că dosarele repartizate pe ședința din 17.01.2019 nu reflectă exceptarea de la repartizarea menționată în rezoluția de aprobare a concediului. III. Apărările intimatei

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii. IV. Considerentele Înaltei Curți

În contextul factual prezentat pe larg în hotărârea atacată, raportat la criticile expuse la pct. II, analizate prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, constând în "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu"

În cauză, pârâtei judecător i se impută săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu".

Sub aspectul laturii obiective, în circumstanțele de fapt expuse la pct. 4 - 7 din prezenta decizie, s-a reținut că pârâta, deși a fost înștiințată că trebuie să participe la activitățile din 05.12.2018 și 19.02.2019, conform planificării de permanență, a refuzat explicit să îndeplinească această îndatorire de serviciu, solicitând să fie lăsată să își îndeplinească activitatea corespunzătoare completului său.

Criticile din recurs referitoare la faptul că desemnarea sa ca judecător de permanență s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii în soluționarea dosarelor, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. (5) și art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, sunt lipsite de temei.

Însă, dispozițiile art. 101 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, referitoare la stabilirea compunerii completurilor de judecată la începutul fiecărui an, nu prezintă relevanță din perspectiva procedurii de stabilire a listei de permanență și de desemnare a judecătorilor din lista respectivă.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiile art. 110 alin. (6) din același Regulament, conform cărora "Planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției, cu aprobarea colegiului de conducere, ținându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor", se constată, de asemenea, că susținerile din recurs sunt neîntemeiate.

Astfel, contrar criticilor din recurs, listele de permanență și regulile de înlocuire au fost aprobate prin Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Târgu Mureș nr. 8/05.01.2017, fără a se constata vreo inadvertență în raport cu dispozițiile citate.

Raportat la susținerile recurentei, se constată că lista de permanență nu este stabilită arbitrar de către președintele instanței, ci este întocmită în ordinea cronologică a judecătorilor, prin raportare la numărului completului din care fac parte, iar această ordinea este schimbată numai în condițiile stabilite în Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8/05.01.2017, în situațiile care judecătorii care nu puteau asigura permanența erau înlocuiți de următorii judecători din listă. De asemenea, contrar susținerilor recurentei, lista de permanență din calculatorul președintelui este, în realitate, evidența situațiilor în care fiecare judecător a asigurat permanența și a motivelor care au determinat ordinea înlocuirilor.

Apărările recurentei în sensul că participarea ca judecător de permanență impieta asupra activității completului său sunt lipsite de temei în condițiile în care, așa cum s-a reținut în hotărârea atacată, în anul 2018 a participat la două înlocuiri, iar, în anul 2019, nu a participat la nicio înlocuire, comparativ cu ceilalți judecători care au participat la cel puțin 4 înlocuiri.

Conduita imputată pârâtei judecător și consecințele acesteia, constând în perturbarea activității instanței, sunt reflectate de faptul că, finalmente, pentru a fi evitate situațiile generate de atitudinea magistratului cercetat disciplinar, acesta a fost exclus din lista de permanență, prin Hotărârea Colegiului de conducere din 19.02.2019.

Apărările recurentei referitoare la faptul că nu era rândul său ca judecător de permanență ori că nu exista o înștiințare oficială prealabilă pentru înlocuiri, nu pot primi relevanța propusă în condițiile în care asemenea situații sunt invocate cu caracter singular numai de către magistratul cercetat disciplinar, nefiind observate de Inspecția Judiciară ori semnalate de alți judecători în cadrul verificărilor prealabile sau cercetării disciplinare.

În deplin acord cu instanța disciplinară, nu pot fi reținute în conținutul elementului material al abaterii disciplinare faptele imputate pârâtei din perspectiva refuzului nejustificat de participare la ședințele din 25.01.2019 și 22.03.2019.

În consecință, întemeiat a reținut instanța disciplinară că, prin refuzul de a participa la activitățile din 05.12.2018 și 19.02.2019, în care fusese planificată ca judecător de permanență, pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. f) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora judecătorul are îndatorirea "să participe la ședințele de judecată, în completele de judecată stabilite conform legii" și să fie prezent "pentru îndeplinirea activităților în care sunt planificați [...], ca efect al unor dispoziții legale sau regulamentare, ori pentru ședințele de judecată în care au fost desemnați, precum și la activitățile stabilite de președintele instanței în conformitate cu legea".

Urmarea comportamentului adoptat de recurentă constă în perturbarea activității instanței, concretizată în desemnarea altor judecători pentru îndeplinirea activităților ce reveneau magistratului cercetat disciplinar, perturbare dovedită și de faptul că, în final, pârâta a fost exclusă din lista de permanență tocmai pentru a fi evitate inconvenientele pe care le-a creat prin conduita sa.

Sub aspectul laturii subiective, pârâta a acționat cu intenție directă, refuzând explicit să participe la activitățile planificate. Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, constând în "absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței [...]"

Sub aspectul laturii obiective, art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 prevede angajarea răspunderii disciplinare pentru absențe nemotivate în următoarele două ipoteze alternative: (i) absențe nemotivate repetate; (ii) absențe nemotivate care afectează în mod direct activitatea instanței.

În speță, Înalta Curte constată că cele 33 de absențe nemotivate de la serviciu într-o perioadă de 4 luni (decembrie 2018 - martie 2019) reflectă caracterul repetitiv al conduitei neconforme a magistratului, fiind întrunit elementul laturii obiective a abaterii disciplinare. De altfel, este de observat faptul că pârâta nu contestă absența de la serviciu în zilele menționate în hotărârea atacată, ci tinde să confere acestor absențe un caracter justificat prin prisma activității de redactare a hotărârilor judecătorești.

Apărările prin care pârâta tinde să confere un caracter justificat absențelor prin prisma activității de redactare a hotărârilor judecătorești nu pot fi primite și nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară ori să confere, în circumstanțele cauzei, un caracter justificat încălcării dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) b) și f) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ale art. 4 și 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 12 teza a două din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, din interpretarea cărora este decelată obligația magistratului de a fi prezent la instanță pentru a participa la activitățile planificate.

Circumscris tezei a doua a dispozițiilor art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de disciplină, constată că, prin absențele nemotivate și repetate de la serviciu, recurenta-pârâtă a afectat în mod direct activitatea instanței, întrucât, în pofida demersurilor efectuate pentru a-i fi adusă la cunoștință activitatea planificată în calitate de judecător de permanență, pârâta a fost înlocuită în ședința de judecată din 19.02.2019.

Totodată, este de remarcat că, din cauza conduitei sale, pârâta a fost exclusă din listele de permanență, așa cum se arată în considerentele anterioare.

În consecință, prin absențele nemotivate și în mod repetat de la serviciu, pârâta a încălcat dispozițiile menționate în precedent.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția magistratului cercetat rezultă din comportamentul contrar normelor indicate, întrucât, deși cunoștea că are obligația de a se prezenta la serviciu, a absentat nemotivat și, chiar dacă nu a urmărit în mod direct, a avut reprezentarea conduitei sale neconforme și a acceptat consecințele negative produse asupra activității instanței.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Înalta Cure apreciază că se sancțiunea aplicată de instanța de disciplină este în spiritul procedurii disciplinare.

Astfel, în contextul în care în sarcina pârâtei au fost reținute două abateri disciplinare, scopul punitiv și preventiv al procedurii disciplinare poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni mai severe decât cea mai ușoară dintre acestea - "avertismentul" - fiind de așteptat ca, prin această individualizare, magistratul să conștientizeze gravitatea și consecințele conduitei sale reprobabile și să remedieze aspectele ce îi sunt imputate, astfel încât să răspundă standardelor specifice funcției pe care o are de îndeplinit.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge recursul, ca nefondat.