ÎCCJ, Decizia nr. 207/2021

Asupra admisibilității în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1444 din 24.09.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca neavenită, cererea de revizuire formulată de intervenientul-accesoriu A. împotriva Deciziei nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât numitul A. a formulat în nume propriu cererea de revizuire împotriva deciziei de apel, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod și arogându-și calitatea de apelant și intervenient accesoriu, fără ca reclamanta B. să formuleze, la rândul său, cererea de revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri, situație în care, având o poziție procesuală subsidiară, intervenientul accesoriu nu poate exercita această cale de atac.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs părțile, în motivarea căii de atac formulate, susținându-se, în esență, că prin decizia atacată s-a reținut greșit că B. nu a formulat cerere de revizuire în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, anexând, drept probă, o copie a înscrisului intitulat "Tichet recomandate" din 26.11.2018 și susținând că "sunt suspiciuni că cererea de revizuire a fost furată".

Prin încheierea din 15 martie 2021, Completul de filtru a dispus întocmirea unui supliment la raport și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același act normativ instituind sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar, dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurenții au indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., însă, în susținerea recursului, au făcut trimitere la situația de fapt și și-au exprimat dezacordul față de soluțiile pronunțate, or, această situație este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Prin urmare, pentru aceste considerente și având în vedere că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi de atac, Înalta Curte va anula recursurile declarate de B. și A. împotriva Deciziei nr. 1444 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de B. și A. împotriva Deciziei nr. 1444 din 24 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2021.

GGC - NN