ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2016, pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a solicitat anularea, în parte, a Ordinelor MJ nr. 1843/C/09.09.2011 și a celui cu nr. 2377/C/03.07.2014, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității; anularea în parte a Ordinului nr. 3887/C/27.10.2014 în ceea ce privește aceleași sporuri și pentru sporul privind condițiile de muncă grele și vătămătoare; obligarea pârâtului să emită aceste ordine, cu privire la sporuri, conform Anexei VI Justiție din Legea nr. 284/2010, art. 4 și 5, respectiv în cuantumurile reglementate de aceste texte legale, cuantumuri aplicate la indemnizația de încadrare brută lunară și respectiv cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind majorarea cu 15% a sporurilor în condițiile în care îndeplinește condiția legală și anume își desfășoară activitatea în aceleași condiții; obligarea pârâtului la plata sumelor ce constituie diferența dintre modalitatea stabilită a acestor sporuri și cea legală, așa cum vor fi acestea determinate pe baza unei expertize contabile, actualizate cu indicele de inflație al preturilor de consum, precum și la plata dobânzii legale de la momentul la care aceste sporuri i se cuveneau și până la plata lor efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1096 din data de 01.04.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la capătului nr. 4 din acțiune și a respins, în consecință, capătul nr. 4 din acțiune ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins, în rest, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1096 din data de 01.04.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este rezultatul unei aplicări greșite a legii materiale atât în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pentru pețitul 4 al acțiunii cât și pe fond, iar prin respingerea probei cu expertiză au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 4 și 5 din Anexa VI- Justiție din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase este de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară [art. 4 din Anexa VI - Justiție a Legii nr. 284/2010]. Potrivit art. 5 din aceeași Anexa, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este de 25%, iar sporul de confidențialitate este de 5%, deci în total 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.

Prin aplicarea acestor sporuri, în cuantumurile legale indicate de legiuitor prin art. 4 și 5 din Anexa VI - Justiție din Legea nr. 284/2010 la indemnizațiile de încadrare brute de 8.296 RON, stabilită prin Ordinul 1843/2011 și respectiv 9.623 RON stabilit prin Ordinul nr. 2377/2014 rezultă alte sume în RON decât cele indicate prin aceste ordine, cu titlu de sporuri.

Prin adresa nr. x/2014 pârâta arată doar că potrivit art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei VI - Justiție din Legea nr. 284/2010, judecători și procurorii numiți în urma concursurilor în funcții de conducere își păstrează indemnizația de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile, arătând că astfel prin Ordinul 1843/C/2011 i s-au păstrat indemnizația de încadrare bruta de 8.296 RON cât și cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității, astfel pârâta apreciind că ordinele în cauza sunt legale.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 martie 2019.

Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, iar la data de 04.02.2020, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea, în parte, a Ordinelor MJ nr. 1843/C/09.09.2011 și a celui cu nr. 2377/C/03.07.2014, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității, anularea, în parte, a Ordinului nr. 3887/C/27.10.2014 în ceea ce privește aceleași sporuri și pentru sporul privind condițiile de muncă grele și vătămătoare, obligarea pârâtului să emită aceste ordine, cu privire la sporuri, conform Anexei VI Justiție din Legea nr. 284/2010, art. 4 și 5, respectiv în cuantumurile reglementate de aceste texte legale, cuantumuri aplicate la indemnizația de încadrare brută lunară și respectiv cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind majorarea cu 15% a sporurilor în condițiile în care îndeplinește condiția legală și anume își desfășoară activitatea în aceleași condiții; obligarea pârâtului la plata sumelor ce constituie diferența dintre modalitatea stabilită a acestor sporuri și cea legală, așa cum vor fi acestea determinate pe baza unei expertize contabile, actualizate cu indicele de inflație al preturilor de consum, precum și la plata dobânzii legale de la momentul la care aceste sporuri i se cuveneau și până la plata lor efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate au fost incluse în indemnizația de încadrare brută lunară la data de 1 octombrie 2010, astfel încât indemnizația rezultată să fie egală cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009.

De asemenea, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010, s-a acordat o majorare cu 15 % a celor două sporuri, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010 (sporul de 15%, calculat la noua indemnizație de încadrare brută lunară, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut la art. 7 din Anexa VI la Legea - cadru nr. 330/2009 și sporul prevăzut la art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate) într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri acordate să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009. Acordarea acestei majorări reiese din cele două fișe de calcul depuse la dosarul cauzei.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin criticile formulate, recurenta-reclamantă a arătat că sentința atacată este rezultatul unei aplicări greșite a legii materiale atât în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pentru petitul 4 al acțiunii cât și pe fond, iar prin respingerea probei cu expertiză au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea acesteia.

Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pentru petitul 4 al acțiunii, Înalta Curte constată că raporturile de muncă ale recurentei-reclamante sunt stabilite cu unitatea angajatoare - Tribunalul Vrancea, drepturile salariale fiind datorate, calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, neavând relevanță în speță raportul juridic de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferite niveluri ale alocării de fonduri bugetare.

În acest sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că ordonatorul principal de credite "nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate sub subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

De asemenea, în motivarea acestei decizii, ÎCCJ a reținut că o caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane (spre deosebire de raportul obligațional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive), astfel încât, ținând seama și de caracterul exclusiv al competenței (una și aceeași atribuție trebuie să aparțină unei singure autorități publice), în măsura în care pretențiile deduse judecății vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, "legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale".

Așa fiind, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.

Cu privire la respingerea probei cu expertiză contabilă și în raport de care recurenta-reclamantă consideră că hotărârea primei instanțe este nulă, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că această probă nu este utilă cauzei, având în vedere că aspectele a căror calculare se solicită reprezintă aspecte de fapt ce pot fi stabilite și într-o fază a executării hotărârii, nefiind necesară pentru stabilirea temeiniciei și legalității acțiunii reclamantei administrarea acestei probe.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010:

"(5) în salariul de bază, indemnizația tunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din soldai salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în soldai salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brutal salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.(...)".

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010 s-a acordat o majorare cu 15 % a cuantumului salariilor, sporurilor, indemnizațiilor și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010.

În luna octombrie 2010, drepturile salariale ale judecătorilor au fost calculate în temeiul prevederilor Legii - cadru nr. 330/2009, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 și ținând seama de* prevederile Legii nr. 118/2010.

Astfel, la indemnizația de încadrare brută lunară stabilită potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31 decembrie 2009 (valoarea de referință sectorială x coeficient de multiplicare + majorarea pentru vechimea în funcție), s-au adăugat sporurile și majorările prevăzute în nota la Anexa VI/1 la Legea - cadru nr. 330/2009 (sporul pentru vechimea în muncă), precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa VI la aceasta lege (un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și un adaos de 10% pentru asigurarea confidențialității, calculate la indemnizația de încadrare bruta lunară), rezultând astfel o nouă indemnizație de încadrare brută lunară, prin includerea acestor sporuri, majorări și adaosuri.

Referitor la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/în funcție, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Urgență nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc următoarele:

"(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz. (2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție". (...)."

Aceleași dispoziții referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/în funcție se regăsesc și în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010, precum și în celelalte legi anuale de salarizare.

Potrivit alin. (1) al acestui articol, avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. În temeiul alin. (3) al aceluiași articol, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, conform legii.

De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că în conformitate cu pct. III. - Angajarea, promovarea și avansarea personalului - lit. A), din) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 77/2011:

"A. Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradație superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulțit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază. Exemplu: Persoana încadrată în clasa de salarizare 41, având un salariu de bază de 1.305 RON și un spor de 131 RON, care, începând cu 1 mai 2011, trece din gradația 4 în gradația 5, beneficiază, începând cu 1 mai 2011, de clasa 42 de salarizare, un salariu de bază de 1.338 RON (1.305 * 1,025 și rotunjit) și un spor de 131 RON, în același cuantum avut anterior."

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor legale mai sus invocate, prin Ordinul ministrului justiției nr. 3887/C/2014, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție și în muncă de peste 20 ani începând cu data de l.10.2014 recurenta-reclamantă a fost încadrată în clasa de salarizare 108, gradația 5 și i s-a acordat o majorare a indemnizației de încadrare brute lunare de la 9623 RON la 10104 RON (corespunzătoare a 2 clase de salarizare suplimentare), sporurile fiind menținute în cuantumul avut anterior.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și vor fi respinse, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 1096 din 01 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.