Decizia nr. 2694/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 375/2019 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a CAF la data de 12.11.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală A Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană A Finnațelor Publice Vrancea, a solicitat suspendarea în parte a efectelor Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând taxă pe valoare adăugată cu privire la suma de 212.792 Ron, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 ce are ca obiect anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 și obligarea pârâtei AJFP Vrancea la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționare prezentei cauze, conform dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 375 din data de 23 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a suspendat în parte, până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțată asupra acțiunii în anulare - înregistrată în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, executarea Deciziei de Impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta ANAF - DGRFP Galați - AJFP Vrancea, respectiv în partea ce privește obligația fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 375 din data de 23 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata - reclamantă, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Suspendarea executării actului administrativ dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluționarea acțiunii în anulare în primă instanță [art. 14 alin. (1)], în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 durează până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. În cauză, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta ANAF - DGRFP Galați - AJFP Vrancea, s-a dispus în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțată asupra acțiunii în anulare - înregistrată în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București. Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, soluția de suspendare a executării actului administrativ, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, se prelungește până la soluționarea definitivă a cauzei. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, Curtea de Apel București, secția a VIII -a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 158 din 16 iunie 2020, a soluționat fondul cauzei, fiind admisă acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față. De asemenea, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 324 din 01 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A. și a suspendat în parte, până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare, executarea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta ANAF - DGRFP Galați - AJFP Vrancea, respectiv în partea ce privește obligația fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA în cuantum de 1.452.238 RON, ce a fost achitată de reclamantă. Sentința nr. 324 din 01 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a rămas definitivă prin decizia nr. 1437 din data de 15.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În conformitate cu prevederile art. 494 coroborate cu art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., titularul căii de atac a recursului poate susține demersul său numai dacă subzistă un interes determinat, legitim, personal, născut și actual. În cauză, prin admiterea acțiunii în anulare, măsura suspendării executării dispusă prin sentința nr. 324 din data de 01 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, definitivă, a fost prelungită de drept, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Prin urmare, în prezent, este suspendată executarea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită și în cauza de față. Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părților. Totodată, având în vedere cererea de cheltuieli de judecată solicitate de intimata - reclamantă, constând în onorariu avocațial în sumă totală de 11.373,07 RON, văzând soluția dată, va admite în parte cheltuielile de judecată solicitate, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., obligând recurenta - pârâtă la plata sumei de 5.000 RON, prin raportare la complexitatea cauzei și munca efectiv desfășurată de avocat în stadiul procesual al recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,