ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.08.2014, reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Român la acordarea vizei anuale pentru Autorizația de Furnizor Feroviar, seria x nr. x, în conformitate cu prevederile OMT nr. 290/2000, anexa 1.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 38 din data de 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de obiect și acțiunea formulată de reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Român.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1179 din 23 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. Grup Transport Feroviar S.A. împotriva sentinței nr. 38 din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că situației particulare a reclamantei îi erau aplicabile dispozițiile tranzitorii din regulamentul comunitar, aceasta rezultând din analiza coroborată a dispozițiilor art. 10-11 alin. (1)-(4) din Anexa 1 a OMT nr. 290/2000 și ale art. 7 și 12 din Regulamentul UE nr. 445/2011.

S-a constatat că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă este unul justificat, întrucât, prin aplicarea directă și prioritară a prevederilor de drept comunitar, reclamanta beneficia în continuare de dreptul de a utiliza autorizația după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 445/2011, fără viza anuală prevăzută de OMT nr. 290/2000, pârâtului revenindu-i obligația corelativă de a verifica, anual, până la expirarea valabilității menținerea condițiilor analizate la acordare.

De asemenea, s-a apreciat că argumente precum aplicabilitatea OMT nr. 290/2000, obligativitatea acordării vizei anuale în condițiile achitării taxei aferente sau cel vizând nedeținerea certificatului ERI, sunt neîntemeiate, neputând fi primite de instanța de control judiciar.

Autoritatea pârâtă și instanța de fond au apreciat, în mod legal, că la data formulării cererii de acordare a vizei anuale aferente autorizației în cauză, o astfel de obligație nu se mai impunea în sarcina reclamantei și nu era prevăzută în competența pârâtului, aspect confirmat și prin împrejurarea că la scurt timp recurenta a solicitat și obținut noul document - certificatul ERI .

Prin urmare, nefiind dovedit caracterul nejustificat al refuzului, în cauză nu se poate vorbi nici despre o legătură de cauzalitate între acesta și pretinsul prejudiciu suferit de către reclamantă prin încetarea temporară a activității, iar instanța de fond a respins în mod corect cererea reclamantei de reparare a acestuia.

Împotriva deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., expunând, în esență, criticile arătate în continuare.

Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită și a susținut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Invocând prevederile art. 321 alin. (1), art. 326, art. 320 alin. (3) și pe cele art. 322 din C. pen., a susținut că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a bazat exclusiv pe întâmpinarea formulată de către pârâta Autoritatea Feroviară Română - AFER, care a făcut afirmații mincinoase, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Astfel, în cuprinsul întâmpinării, pârâta a susținut, în mod neadevărat, că "aplicarea legislației naționale după data de 31.05.2014 nu mai este posibilă", iar "neacordarea acestei vize anuale nu blochează activitatea reclamantei, deoarece, în conformitate cu prevederile din Regulamentul UE nr. 445/2011, aceasta putea subcontracta servicii de reparare și întreținere a vagoanelor de marfă. În plus, reclamanta deține în continuare autorizații de furnizor feroviar pentru celelalte două subunități specializate ale sale".

Din această afirmație, rezultă caracterul tendențios al refuzului de a-i furniza viza anuală, interesul AFER fiind acela de a o determina să subcontracteze lucrările către alte societăți comerciale. Mai mult, prin toate aspectele la care face referire în cuprinsul întâmpinării, pârâta denaturează realitatea, în vederea obținerii unui folos direct, respectiv direcționarea contractelor către alte societăți.

A solicitat desființarea deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Feroviară Română -AFER a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispozițiilor art. 509 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii".

A doua ipoteză a art. 509 pct. 3 din C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea ce se atacă pe calea revizuirii s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Justificarea acestei dispoziții legale constă în aceea că hotărârea și-a pierdut temeiul material, întrucât conținutul înscrisului în baza căruia s-a pronunțat hotărârea nu corespunde adevărului, realității. În acest sens, dispozițiile legale enunțate anterior prevăd în mod expres că, pentru a se putea folosi revizuirea, est nevoie ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru soluția la care s-a oprit instanța. Așadar, în cazul înscrisului declarat fals, cererea de revizuire este, de principiu, admisibilă, dar instanța, sesizată cu o astfel de cerere, o va admite sau nu, după cum înscrisul respectiv a influențat sau nu soluția pronunțată în cauză.

În speță, se observă că ipoteza art. 509 pct. 3 din C. proc. civ. nu este incidentă.

Înalta Curte reține că potrivit art. 265 C. proc. civ. "înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare."

Definiția dată de acest text conține elementele definitorii ale înscrisului în sens de instrument probatoriu, înscrisul fiind, așadar, o scriere sau consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic și care interesează obiectul probațiunii judiciare într-un caz determinat.

Revizuenta denunță caracterul fals al întâmpinării, sub aspectul conținutului nereal al acesteia, dat de existența unor afirmații mincinoase.

Or, potrivit dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., "întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată."

Având în vedere natura juridică a întâmpinării, de act procesual civil, și nu de act juridic civil, aceasta nu reprezintă un înscris în accepțiunea cazului de revizuire invocat.

Totodată, Înalta Curte reține că procedura falsului reprezintă (alături de verificarea de scripte ș.a.) un incident procedural referitor la proba literală, fiind reglementată în art. 304 - art. 308 C. proc. civ.

În principiu, această procedură poate avea ca obiect orice înscris folosit în proces, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincție. Cu toate acestea, procedura falsului se referă la administrarea probei literale, fiind încorporată în subsecțiunea "Probele", "Dovada cu înscrisuri".

Întrucât întâmpinarea nu reprezintă un înscris, mijloc probator în procesul civil, ci un act de procedură emanând de la intimatul-pârât, sfera de aplicare a dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 304 - art. 308 C. proc. civ. nu poate fi extinsă asupra acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. împotriva deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.