Decizia nr. 1223/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2400/2014 a Curții de Apel București

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 august 2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transportului - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Roman, obligarea acestuia, pe cale de ordonanță președințială, la acordarea vizei anuale pentru Autorizația de Furnizor Feroviar, seria AF nr. x, în conformitate cu prevederile O. M.T. nr. 290/2000, anexa nr. 1, lipsa acestei vize blocând total activitatea societății și conducând la intrarea în faliment.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 2400 din data de 16 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile necompetenței materiale și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transportului - Autoritatea Feroviară Română.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii și admiterea cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată. Calea de atac promovată a fost recalificată drept recurs, potrivit rezoluției din data de 10 decembrie 2014.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul asistent apreciind că recursul este anulabil pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat. După analiza raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere asupra raportului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prin adresa din 10 decembrie 2014 comunicată recurentei S.C. A. S.A. la data de 16 decembrie 2014, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, obligație stabilită conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013. Potrivit dispozițiilor art. 33 din același act normativ taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,