ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5403/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - OIPOCU MEN, anularea Deciziei nr. x/09.06.2017 emisă de OIPOCU-MEN și a "Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare" înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017; exonerarea reclamantei de obligația de plată a sumei de 935.010,02 RON, reprezentând creanță bugetară stabilită prin titlul de creanță a cărui anulare o solicită.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 42 din data de 02 februarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 42 din data de 02 februarie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 1. Referitor la pct. l din "Procesul-verbal" privind efectuarea unor cheltuieli neeligibile efectuate în baza contractului de achiziție echipamente IT nr. 13389/18.10.2013, toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului mai sus menționat au fost aprobate de către OI -POSDRU MECTS prin aprobarea Notificării nr. x din data de 06.06.2013. Mai mult, această cheltuială, aprobată în prealabil de finanțator prin aprobarea Notificării 13, a fost validată ca fiind eligibilă în cadrul Cererii de Rambursare nr. x În aceste condiții, prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile, realizate în maniera expusă în aliniatul precedent, finanțatorul a exclus posibilitatea ca printr-un raționament contrar să le califice ulterior ca fiind neeligibile. Altfel spus, se impune a fi indicate în concret motivele pentru care cheltuieli inițiale declarate ca eligibile să fie recalificate ulterior ca neeligibile. În mod greșit instanța de fond evocă incidența disp. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, normă juridică ce permite reluarea activității de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, în condițiile în care această ipoteză este posibilă doar dacă "până la data împlinirii termenului de prescripție apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora". Cu alte cuvinte, instanța era obligată să indice datele suplimentare necunoscute la data primei verificări sau erorile de calcul care i-ar fi permis să acrediteze ideea aplicabilității normei juridice mai sus evocate. Este evidentă voința legiuitorului de a permite reluarea activității de constatare a neregulilor în ipotezele limitativ menționate. În mod eronat instanța reține că, în speță, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată la MFE-AMPOSDRU, câtă vreme această suspiciune nu se referea la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente. Prin prisma argumentelor expuse, rezultă că instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 în condițiile în care ipotezele reglementate de această normă juridică nu au legătură cu speța dedusă judecății. Instanța de fond se mărginește să reia în întregime mențiunea din decizia de soluționare a contestației, potrivit căreia "finanțarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfășurare a operațiunii și nu pentru a asigura sustenabilitatea proiectului". Practic, este evident faptul că întreaga argumentație a instanței împărtășește punctul de vedere expus prin decizie, în pofida faptului că prin această decizie nu au fost analizate argumentele reclamantei-recurente. 2. Referitor la pct. 2.1 din "Procesul-verbal" privind pretinsa încălcare a legislației achizițiilor publice prin impunerea de criterii de calificare restrictive cu referire la Contractul de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii și subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013. Conform contractului de finanțare, art. 9 pct. A-14, beneficiarul are obligația de a notifica OI POSDRU în cazul realocării unor valori ce nu depășesc 15% între capitole bugetare, nefiind stipulată nicio obligație de notificare pentru realocarea valorilor între elemente de cheltuieli în interiorul unui capitol bugetar. În speță, valoarea contractului de audit a fost estimată inițial la 12.900 de RON în momentul depunerii cererii de finanțare. În momentul demarării achiziției, în urma evaluării pieței serviciilor de audit financiar de la acea dată, s-a estimat o valoare mai mare pentru aceste servicii, ținându-se cont de complexitatea proiectului și a mecanismelor de decontare. Între semnarea contractului si data demarării achiziției serviciilor de audit financiar contractul a fost modificat unilateral de către OI POSDRU de două ori, ridicând astfel gradul de complexitate și gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia. Diferența dintre suma inițial estimată pentru serviciile de audit și suma estimată la data pornirii achiziției a fost acoperită prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiași capitol bugetar. Aceste realocări nu au fost notificate, întrucât obligația beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă, potrivit contractului, strict la realocări între capitole bugetare. În aceste condiții, realocarea s-a efectuat în mod corect cu respectarea condițiilor contractului de finanțare. Acest lucru este susținut și de faptul că OI POSDRU a aprobat această cheltuială prin validarea și rambursarea integrală a cheltuielilor aferente contractului de audit. În mod greșit instanța reține faptul că aceste cheltuieli "nu erau conforme cu cele estimate în contractul de finanțare, în mod legal pârâta le-a considerat neeligibile" în condițiile în care diferențele dintre cheltuielile estimate și cel ulterioare nu sunt în niciun caz imputabile reclamantei-recurente. Din cuprinsul Procesului-verbal a cărei anulare se solicită rezultă că verificarea s-a făcut în baza O.U.G. nr. 66/2011 în condițiile în care anumite aspecte imputate petiționarei derivă din raporturi juridice anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ. In concret raportul juridic dintre UMF și A. S.R.L. a fost concretizat prin Contractul nr. x încheiat la data de 20.05.2011, dată anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30.06.2011. Nu sunt incidente nici prevederile O.G. nr. 79/2003 întrucât pe de o parte acest act normativ nu prevede posibilitatea aplicării unei corecții financiare în așa cum aceasta este definită în art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât acest din urmă act normativ reglementează pentru prima dată sintagma "aplicarea de corecții financiare". Pe de altă parte O.G. nr. 79/2003 avea în vedere alte programe (Phare, ISPA și Sapard) în condițiile în care finanțarea accesată de reclamantă se referă la programul POSDRU. În atari condiții rezultă că tocmai principiul evocat de către pârâtă și de către instanță respectiv tempus regit actum nu face posibilă aplicarea corecției financiare. De altfel, în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 se reține că "urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum... în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului" . Altfel spus, calificarea neregulii și stabilirea creanței bugetare prin raportare la O.G. nr. 79/2003 nu permite în mod efectiv stabilirea creanței bugetare, întrucât acest act normativ nu reglementa posibilitatea aplicării de "corecții financiare". Este irelevant faptul că procedura de control se raportează la actul în vigoare de la data controlului (O.U.G. nr. 66/2011) întrucât acest act normativ nu putea retroactiva în sensul în care în baza lui nu se putea stabili o corecție financiară, pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare. Din această perspectivă, considerentele hotărârii fac o greșită aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2012 și distorsionează însăși decizia Curții Constituționale nr. 66/2015. Referitor la pct. 7 din "Procesul-verbal" privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., potrivit evaluărilor efectuate la data depunerii cererii de finanțare, varianta leasing-ului pentru obținerea folosinței unui astfel de echipament tipografic în scopul desfășurării activităților planificate în cadrul proiectului s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Finanțatorul proiectului, OI POSDRU MEN, a validat această alegere prin declararea cheltuielilor aferente leasing-ului ca fiind eligibile și a aprobat rambursarea sumelor solicitate. Potrivit normei juridice prev. de art. 2, Cap I din Anexa 1 la H.G. nr. 2139/2004 se stipulează că: "Durata normala de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. în cererea de finanțare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secțiunii "Justificarea necesității implementării proiectului', se face referire la "achiziționarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente. Este irelevantă durata normală de funcționare a mijlocului fix prev. 2139/2004 întrucât acest aspect nu poate interfera cu modul în care este configurat un instrument de finanțare menit să faciliteze folosința unui echipament necesar derulării proiectului. Având în vedere faptul că OI POSDRU MEN a validat cheltuielile aferente contractului de leasing, fiind în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește durata de 24 de luni a contractului, durată care se încadrează în perioada de implementare a proiectului, consideră abuzivă revenirea asupra acestui aspect. Pe de altă parte, sunt străine de obiectul cauzei referirile instanței de fond la art. 172 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2342/2002 în condițiile în care cheltuielile reținute la acest punct sunt eligibile, întrucât sunt cheltuieli aferente leasingului necesar derulării proiectului.

Apărările formulate în cauză Intimatull Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Aspecte de fapt și de drept relevante Părțile au încheiat Contractul de finanțare x SM1S 21524 înregistrat la MFE-AMPOSDRU cu nr. E 8293/28.10.2010 pentru proiectul cu titlul "Tehnologii avansate pentru calitatea în universitatea orientată spre viitor" cod SMIS - 21524, beneficiară fiind reclamanta. În baza suspiciunii de neregulă înregistrată x/24.02.2016 și la MFE-AMPOSDRU cu nr. x/126.02.2016, s-a recurs la efectuarea activității de control asupra acestui caz. În urma acestui control a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017, reclamanta având o obligație de plată de 935.010,02 RON reprezentând creanță bugetară. Cu referire la pct. 1 din procesul-verbal, s-a reținut ca și cheltuieli neeligibile, cheltuieli efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT și software aferent achiziționate în ultima lună de implementare a proiectului. Astfel, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfășurare a proiectului întrucât perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziție echipament IT 13389/18.10.2013. Referitor la pct. 2.1 din procesul-verbal de constatare, s-a reținut de organele de control ale pârâtei ca fiind neeligibile cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureș și A. S.R.L. în valoare de 61.500 RON fără TVA (76.260 RON inclusiv TVA) în condițiile în care estimarea inițială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanțare și a actelor adiționale și notificărilor ulterioare este de 12.900,00 RON. Pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit și nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului, iar cheltuielile menționate depășeau limitele cererii de finanțare. Referitor la pct. 7 din procesul-verbal contestat privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., pârâta a reținut că, din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 RON din care TVA 33.988,02 RON, efectuate cu nerespectarea H.G. nr. 2139/2004. Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, durata normală de funcționare a mijlocului fix este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. x/2011 încheiat cu B. având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de H.G. nr. 2139/2004 și înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%. În urma verificării documentelor și a punctului de vedere transmis de către beneficiar comisia de verificare a concluzionat faptul că beneficiarul a efectuat aceste cheltuieli cu încălcarea principiului bunei gestiuni și a unui management financiar riguros și în consecință 80% din menționatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintă cheltuieli neeligibile. Prin Decizia nr. x/09.06.2017 s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează criticile de nelegalitate aduse Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la OI POSDRU MECT sub nr. x/28.03.2017, reclamantei stabilindu-i-se o obligație de plată de 935.010,02 RON reprezentând creanță bugetară. În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la faptul ca toate echipamentele IT ce au făcut obiectul contractului mai sus menționat au fost aprobate de către OI -POSDRU MECTS, aceasta nu constituie un argument pertinent, întrucât s-ar putea trage concluzia că, în situația în care nu este sesizată/constatată încălcarea legii la momentul depunerii cererii de plată, aceasta devine automat legală, prin validarea cheltuielilor ca fiind eligibile. În privința acestui aspect, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriates et de l'lmmisration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Ștarke GmbH din 16 martie 2006. De asemenea, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii. Prin cererea introductivă de instanță, dar și prin motivele de recurs, reclamanta-recurentă a invocat, printre altele, faptul că organul de control a încălcat dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privitoare la efectuarea unei noi activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Potrivit acestui text de lege, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi relevată de aceeași sau de altă structură de control, prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora. Prima instanță a reținut că acest motiv de nelegalitate nu ar fi întemeiat întrucât, în speță, ar fi fost aduse elemente noi, sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată la MFE-AMPOSDRU. În cadrul recursului, cu privire la acest motiv de nelegalitate a actelor contestate, recurenta a invocat greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât sesizarea nu putea fi încadrată în ipoteza legală pentru că această suspiciune nu se referea la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente. Din analiza probelor administrate, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, nefiind de natură să conducă la reformarea sentinței. Potrivit dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora. (2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului." Potrivit art. 14 din Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, "Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanță, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare inițial." Raportând dispozițiile legale de mai sus la datele concrete ale speței, rezultă că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată dacă apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, care rezultă din sesizări, rapoarte de control/audit interne sau externe, etc., primite de către autoritatea de control după verificarea inițială. În lipsa unei definiții legale, prin "date suplimentare" se va înțelege orice informație legată de starea de fapt sau de drept în legătură cu proiectul verificat. În speță, datele suplimentare au constat în sesizarea privind suspiciunea de neregulă înregistrată x/24.02.2016 și la MFE-AMPOSDRU cu nr. x/26.02.2016. Nu este necesar ca suspiciunea să se refere la aspectul imputat ulterior reclamantei-recurente, noțiunea de date suplimentare folosită de legiuitor referindu-se la descoperirea de elemente factuale noi, apte de a completa sau a reconfigura starea de fapt anterior reținută, de natură a demonstra un prejudiciu bugetelor finanțatoare, constituind prin aceasta temeiuri pentru angajarea răspunderii administrative a persoanei controlate prin emiterea unui nou proces-verbal sau a unei note de constatare. Cu privire la încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2011 și a deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015, Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene. Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității. Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului. Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și de obiectivul urmărit prin acest regulament. Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp. De asemenea, constituie neregulă și în conformitate cu prevederile contractului de finanțare. Luând în considerare că măsura dispusă față de recurenta reclamantă nu este nouă, fiind prevăzută și de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea ei, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011. De altfel, motivele de nelegalitate îndreptate împotriva actelor administrative nu privesc aplicarea principiului proporționalității instituit prin reglementarea nouă (acesta fiind un aspect favorabil beneficiarului finanțării), ci calificarea acțiunilor beneficiarului ca neregulă. Cu referire la pct. 1 din procesul-verbal, s-au reținut ca neeligibile cheltuieli efectuate cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare - decontarea în cadrul proiectului a unor echipamente IT și software aferent, achiziționate în ultima lună de implementare a proiectului. Astfel, nu se justifică necesitatea acestora pentru buna desfășurare a proiectului întrucât perioada de implementare a proiectului se încheia la data de 29.10.2013, iar în data de 18.10.2013 a intervenit contractul de achiziție echipament IT 13389/18.10.2013. În speță, într-adevăr, prin Notificarea nr. x/06.06.2013 s-a aprobat modificarea contractului de finanțare în sensul că la paragraful privind achiziționarea unor echipamente IT și software în valoare totală de 688.000 RON, s-a solicitat înlocuirea acestuia cu paragraful privind achiziționarea unor echipamente IT și software în valoare totală de 900.412 RON. S-a justificat necesitatea modificării prin aceea că arhitectura sistemului de învățare în mediul virtual 3D a fost reproiectată în așa fel încât aceasta să fie compatibilă cu echipamentele existente și a fost completată cu un sistem hardware și software pentru integrarea tuturor funcționalităților, lucru posibil datorită și datorită soluțiilor tehnologice de ultimă generație care sunt disponibile la acest moment pe piață. Corect susține intimatul că achiziționarea unor echipamente IT și software era prevăzută în contract chiar de la momentul încheierii acestuia, 28.10.2010, reclamanta cunoscând faptul că proiectul se desfășura pe o durată de 3 ani. Cum judicios reține și instanța de fond, finanțarea FEDR este asigurată dacă măsurile respective sunt necesare pentru buna desfășurare a operațiunii și nu pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului iar prin încheierea contractului de achiziție la data de 18.10.2013, în condițiile în care proiectul se încheia la 29.10.2013, este evident că nu se mai justifica necesitatea acestora pentru buna desfășurare a proiectului ci doar pentru a se asigura sustenabilitatea acestuia. Intervalul de timp rămas de la momentul încheierii contractului de achiziție și până la încheierea proiectului, de doar 11 zile, susține pe deplin concluzia la care instanța de fond a ajuns, în sensul că lipsește utilitatea cheltuielii. Referitor la a doua neregulă constatată, estimarea inițială a contractului în bugetul aprobat al proiectului conform cererii de finanțare și a actelor adiționale și notificărilor ulterioare a fost de 12.900 RON iar cheltuielile care au fost angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureș și A. S.R.L. s-au ridicat la suma de 76.260 RON, deși pe parcursul proiectului nu a intervenit nici o modificare contractuală care să facă referire la bugetul alocat pentru serviciile de audit și nici o modificare care să ducă la prelungirea proiectului. Reclamanta a susținut că, în conformitate cu Ghidului Solicitantului POSDRU - Condiții Generale, 2011, bugetul proiectului a fost compus doar din capitole bugetare, nefiind definite la acea data linii și subcapitole bugetare, care au fost introduse în ghidurile POSDRU abia începând cu anul 2013 însă între semnarea contractului și data demarării achiziției serviciilor de audit financiar, în baza prevederilor art. 12 alin. (1) coroborat cu art. 4 din contractul de finanțare au intervenit mai multe modificări prin instrucțiunile emise de către OI POSDRU, ridicând astfel gradul de complexitate și gradul de risc estimat de beneficiar în implementarea acestuia, fapt acceptat de beneficiarul finanțării prin lipsa oricărei forme manifestate de opoziție și consimțirea evidentă la derularea contractului. Astfel, au existat diferențe dintre suma inițial estimată pentru serviciile de audit și suma estimată la data pornirii achiziției, acoperite prin realocarea unor sume în bugetul proiectului în cadrul aceluiași capitol bugetar, realocări care nu au fost notificate, întrucât obligația beneficiarului de a notifica realocări bugetare se referă conform contractului strict la realocări între capitole bugetare. Așa cum corect a reținut instanța de find, în cauză nu se pune problema doar de realocări de sume in cadrul aceluiași capitol bugetar ci de o încălcare evidentă a contractului de finanțare prin modificarea de către reclamantă a bugetului alocat serviciului de audit. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, "pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare și să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. Această neconformitate a cheltuielilor angajate în baza contractului de prestări servicii audit nr. x/20.05.2011 încheiat între UMF Tg. Mureș și A. S.R.L. cu sumele estimate în contractul de finanțare este imputată recurentei iar apărările formulate de acesta nu sunt în măsură să conducă la o altă concluzie. Referitor la pct. 7 din procesul-verbal contestat privind cheltuielile aferente contractului de leasing financiar nr. xLE/2011 încheiat cu B., din verificările efectuate s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 175.604,77 RON din care TVA 33.988,02 Iei, efectuate cu nerespectarea H.G. nr. 2139/2004- categoria închirieri și leasing echipament mini tipografie digitală cu flux automat C.. Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, durata normală de funcționare a mijlocului fix, este de 120 luni, contractul de leasing financiar nr. x/2011 încheiat cu B. având o perioadă de 24 luni, prin raportarea duratei stabilite prin contract la durata prevăzută de H.G. nr. 2139/2004 și înregistrată ca atare în contabilitatea beneficiarului, rezultă un grad de utilizare în cadrul proiectului de 20%, 80% din menționatele costuri aferente ratelor de leasing reprezintând cheltuieli neeligibile. În cererea de finanțare aprobată de către OI POSDRU, în cadrul secțiunii "Justificarea necesității implementării proiectului, se face referire la "achiziționarea în regim de leasing" a acestui echipament, fiind bugetată toată valoarea ratelor de leasing aferente. Susținerile reclamantei potrivit cărora este irelevantă durata normală de funcționare a mijlocului fix prevăzut de H.G. nr. 2139/2004 sunt nefondate, întrucât așa cum sesizează intimatul, dacă s-ar admite raționamentul părții potrivnice, s-ar ajunge la prelungirea automată a implementării doar prin achiziția unui bun cu o durată de folosință mai mare decât perioada implementării stabilită prin contractul de finanțare. Nu poate fi reținută nici apărarea potrivit căreia, în urma prospectării pieței de servicii de leasing, ținând cont de durata proiectului și de volumul de materiale ce urma să fie tipărit, s-a selectat perioada optimă pentru un astfel de contract, respectiv de 24 de luni, beneficiarul încălcând și dispozițiile art. 172 a alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2342/2002 care impun ca aceste costuri să fie rezonabile, justificate și să respecte cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței și ale art. 2 lit. f) din Ordinul nr. 117/2010, potrivit cărora sunt eligibile doar cheltuielile pentru închirieri și leasing necesare derulării activităților proiectului.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 42 din data de 02 februarie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.