ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.12.2017 sub nr. x/2017 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local Al Orasului Otopeni si Primarul Orasului Otopeni anularea actului intitulat "Comunicare anulare procedura", inregistrat sub nr. x/13.04.2017, act emis de Primaria Orasului Otopeni in ceea ce priveste procedura de licitatie publica deschisa pentru vanzarea spatiului proprietate privata a orasului Otopeni, situat in Calea x, bloc A1-2A.

Prin sentința civilă nr. 4550 din data de 29.06.2018, Tribunalul București a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosinta invocata de parata Consiliul Local al Orasului Otopeni, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata din oficiu si, a respins cererea de chemare in judecata in ceea ce o priveste pe parata Consiliul Local al Orasului Otopeni, ca fiind fomulata impotriva unei entitati administrative fara calitate procesuala pasiva. A respins cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, fiind repartizat aleatoriu la Completul 4 recurs.

2.1. Prin încheierea din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal Completul 4 recurs s-a constatat ca fiind competent material în soluționarea cauzei un complet specializat în soluționarea cauzelor privind achizițiile publice (litigiu privind aplicarea O.U.G. nr. 34/2006) și s-a dispus înaintarea dosarului în vederea repartizării către unul dintre completurile specializate în achiziții publice ale secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, ale Hotărârii Colegiului de conducere al CAB nr. 233 din 28.08.2018, precum și dispozițiile art. 131 și art. 136 C. proc. civ.

2.2. Prin încheierea din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a Completul nr. 2 Achiziții publice s-a admis excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta - reclamantă A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local al Orașului Otopeni prin Primar și Primarul Orașului Otopeni, în favoarea unui complet de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel, în contextul enunțării dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, a apreciat că în mod greșit primul complet (C4 recurs) sesizat cu soluționarea recursului a reținut că litigiul este unul de achiziții publice, care competența exclusivă a unui complet specializat în soluționarea de achiziții publice, declinându-și competența de soluționare a prezentei cauze.

Astfel, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată este cererea de anulare a unui act administrativ intitulat "Comunicare anulare procedură" emis de Primăria Orașului Otopeni, anulare care se referă la o procedură de licitație publică deschisă prin care Orașul Otopeni a vândut un spațiu aflat în proprietatea sa privată, instanța a apreciat că procedura nu este una de achiziție publică, ci una de vânzare la licitație a unui bun din domeniul privat al UAT: bunul a fost vândut printr-o procedură de licitație publică, care nu reprezintă o procedură de achiziție publică, nici în sensul Legii nr. 101/2016, nici în sensul O.U.G. nr. 34/2006, aspect evident de vreme ce autoritatea publică acționează în calitate de vânzător interesat sa valorifice un bun imobil asupra căruia avea (la momentul declanșării licitației) un drept de proprietate privată (vânzare decisă în temeiul Legii nr. 215/2001), iar nu în calitate de achizitor de bunuri, servicii sau lucrări publice, astfel cum avea în vedere O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, procedura de vânzare - iar nu procedura de "achiziție" - a fost desfășurată în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local - HCL Otopeni nr. 109/2011, (emisă în exercitarea atribuției prev. de art. 36 alin. (5) lit. b) din L215/2001 - "hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii") prin care s-au stabilit, în Anexa II, condițiile de vânzare a imobilului și o procedură proprie, sui generis, de evaluare a celei mai bune "oferte". Împrejurarea că aceste condiții și procedură de vânzare au fost descrise într-o documentație în care s-a folosit o terminologie specifică domeniului achizițiilor publice nu schimbă natura procedurii - esențială în stabilirea legislației aplicabile și, consecutiv, a competenței de soluționare a litigiului - dintr-una de vânzare la licitație într-una de achiziție publică, competența completurilor specializate în achiziții publice fiind descrisă în art. 71 din Legea nr. 101/2016 astfel:

"…cauze care au ca obiect cereri ce corespund tipurilor de acțiuni prevăzute de prezenta lege." Aceeași descriere este menținută și în art. XI din O.U.G. nr. 114/2020: completurile specializate "soluționează cereri ce corespund tipurilor de acțiuni prevăzute de Legea nr. 101/2016…", ceea ce nu este cazul obiectului prezentul litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu o cerere prin care reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ intitulat "Comunicare anulare procedură" emis de Primăria Orașului Otopeni, anulare care se referă la o procedură de licitație publică deschisă prin care Orașul Otopeni a vândut un spațiu aflat în proprietatea sa privată, autoritatea publică având calitatea de vânzător al unui bun aflat în domeniul privat al Orașului Otopeni.

Înalta Curte constată că în speță este vorba despre o procedură de vânzare la licitație a unui bun din domeniul privat al UAT, iar nu despre o procedură de achiziție publică.

Astfel, bunul a fost vândut printr-o procedură de licitație publică, care nu reprezintă o procedură de achiziție publică, nici în sensul Legii nr. 101/2016, nici în sensul O.U.G. nr. 34/2006, aspect evident de vreme ce autoritatea publică acționează în calitate de vânzător interesat sa valorifice un bun imobil asupra căruia avea (la momentul declanșării licitației) un drept de proprietate privată (vânzare decisă în temeiul Legii nr. 215/2001 -), iar nu în calitate de achizitor de bunuri, servicii sau lucrări publice, astfel cum avea în vedere O.U.G. nr. 34/2006.

Amintește Înalta Curte că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, "Prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al contractului de achiziție publică, al contractului de concesiune de lucrări publice și al contractului de concesiune de servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte, precum și modalitățile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri", iar potrivit art. 3, prin contract de achiziție publică se înțelege "contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Așadar, în raport de aceste dispoziții legale și de obiectul acțiunii, în spetă, nu este vorba despre o "autoritate contractantă" în sensul legislației privind achizițiile publice.

Procedura de vânzare - iar nu procedura de "achiziție" - a fost desfășurată în temeiul unei hotărâri a Consiliului Local - HCL Otopeni nr. 109/2011, (emisă în exercitarea atribuției prev. de art. 36 alin. (5) lit. b) din L215/2001 - "hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii") prin care s-au stabilit, în Anexa II, condițiile de vânzare a imobilului și o procedură proprie, sui generis, de evaluare a celei mai bune "oferte". Împrejurarea că aceste condiții și procedură de vânzare au fost descrise într-o documentație în care s-a folosit o terminologie specifică domeniului achizițiilor publice - "fișa de date a achiziției", "caiet de sarcini", etc - modalități de evaluare a celei mai convenabile oferte, sau că s-au stabilit reguli de vânzare preluate din legislația achizițiilor (principiul liberei concurențe, transparență, tratament egal, confidențialitatea) nu schimbă natura procedurii - esențială în stabilirea legislației aplicabile și, consecutiv, a competenței de soluționare a litigiului - dintr-una de vânzare la licitație într-una de achiziție publică. Principiile menționate sunt expresii ale principiului general al bunei-credințe și guvernează întreaga activitate a autorităților publice, fără a însemna că menționarea lor într-un regulament adoptat de un consiliu local - chiar prin trimitere la reglementarea din O.U.G. nr. 34/2006 - transformă o procedură, de orice natură, într-o procedură de achiziție publică.

Totodată, competența completurilor specializate în achiziții publice este descrisă în art. 71 din Legea nr. 101/2016 astfel:

"(…) cauze care au ca obiect cereri ce corespund tipurilor de acțiuni prevăzute de prezenta lege." Aceeași descriere este menținută și în art. XI din O.U.G. nr. 114/2020: completurile specializate "soluționează cereri ce corespund tipurilor de acțiuni prevăzute de Legea nr. 101/2016 (…)."

Or, prezentul litigiu nu are ca obiect soluționarea căii de atac (recurs/plângere) împotriva modului de soluționare a unei contestații vizând atribuirea unui contract de achiziție publică formulate în baza Legii nr. 101/2016, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată în drept pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că litigiul nu este unul de achiziții publice și nu atrage competența exclusivă a unui complet specializat în această materie, ci a completului inițial învestit, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului Otopeni prin primar, Primarul Orașului Otopeni, în favoarea unui complet din cadrul Curtii de Apel București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.