ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 493/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 septembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 65 emise de pârât la data de 28 iunie 2016.

Prin sentința nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Câmpulung, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung, reprezentată prin Primar, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării Deciziei nr. 65 din 28 iunie 2016, emise de pârât.

În motivarea recursului arată că sentința recurată este nelegală, având în vedere că prima instanță nu a analizat diferența dintre sumele comunicate de către MDRAP pentru a fi restituite, respectiv nu a arătat suma corectă de restituit și argumentele instanței ce ar sustine una dintre variante.

Precizează că anterior deciziei de reziliere a contractului de finanțare, Direcția de Monitorizare din cadrul Direcției Generale de Programe Europene i-a transmis o invitație (nr. 17794/19.02.2016) pentru soluționarea pe cale amiabilă a acestui aspect, menționând că suma din prefinanțare de restituit este în cuantum de 348.236,01 RON, sens în care a invocat art. 20 alin. (5) din contractul de finanțare.

Susține că la invitația de conciliere din 09.02.2016 Primăria Municipiului Câmpulung a comunicat acordul de reziliere și restituire a sumelor primite, luând în considerare valoarea de 348.236,01 RON reprezentând prefinanțare, dar ulterior, prin adresa nr. x, Direcția de Monitorizare din cadrul Direcției Generale de Programe Europene a revenit asupra invitației nr. 17794/19.02.2016 și a arătat că valoarea de restituit a prefinanțării este de 2.357.238,28 RON și nu de 348.236,01 RON, cum susținuse inițial. După ce DGPE a revenit asupra acestei sume, Primăria Municipiului Câmpulung nu a mai fost de acord cu noua sumă, menționând că în speță culpa aparține în exclusivitate constructorului, fiind aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare.

Precizează că în cadrul Contractului de finanțare nr. x/06.06.2011, pentru proiectul "Dezvoltarea infrastructurii turistice a Municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice și de agrement Complex Park Krețulescu", s-au primit urmatoarele sume: prefinanțare - 2.357.238,28 RON; rambursare - 835.437,07 RON (B.S.), 3.453.471,04 RON (F.E.D.R.); 1.516.445,80 RON (TVA), rezultând un total de 8.162.592,19 RON. Prin cererile de rambursare s-a recuperat prefinanțarea în sumă de 2.009.002,27 RON, iar diferența dintre prefinanțarea primită (2.357.238,28 RON) și prefinanțarea recuperată (2.009.002,27 RON) este de 348.236,01 RON și reprezintă prefinanțarea nerecuperată.

Recurenta-reclamantă arată că prin adresa MDRAP nr. x/19.02.2016, înregistrată la Primăria Municipiului Câmpulung sub nr. x/24.02.2016, s-a solicitat, în mod corect, restituirea prefinanțării nerecuperate în sumă de 348.236,01 RON, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (8) din contractul de finanțare.

Critică interpretarea primei instanțe referitoare la faptul că opțiunea pârâtei AMPOR nu poate fi cenzurată, câtă vreme expresia poate decide nu trebuie să atragă automat respingerea oricărei posibilități de analizare a circumstanțelor care au condus la nerealizarea proiectului ce a facut obiectul contractului de finantare și fără a aduce argumente în susținerea deciziei.

Consideră că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă în executarea contractului, fiind o situație excepțională și temeinic motivată, conform art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare, care permitea AM POR să rezilieze contractul, fără restituirea prefinanțării.

Cu toate acestea, arată că nu există niciun punct de vedere al AMPOR sau al primei instanțe, care să susțină argumentat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din contract. Mai arată că nici dispozițiile art. 20 alin. (5) din contractul de finanțare nu se aplică, recurenta-reclamantă respectând cu bună credință clauzele contractuale, întârzierea în executarea proiectului revenind în exclusivitate constructorului.

De asemenea, susține că potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, principiul libertății contractuale este subordonat principiului interesului public și cum UAT Câmpulung are în cadrul contractului poziția de putere publică, apreciază că pot fi aplicate prevederile art. 20 alin. (1) din contract, iar în subsidiar, susține că sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (8) din același contract, potrivit cărora trebuia restituită numai diferenta dintre suma primită și cea deja recuperată, respectiv suma de 348.236,01 RON.

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Câmpulung a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 65 emise de pârât la data de 28 iunie 2016, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare nr. x/06.06.2011 pentru Proiectul SMIS 12940 intitulat "Dezvoltarea infrastructurii turistice a municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice și de agrement Complex Parc Krețulescu" și plata sumei de 8.162.592,19 RON, reținându-se că beneficiarul nu a respectat obligațiile prevăzute în art. 9 alin. (2), (9), (10), (11) și 12, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (5) din contract, nefiind atinse obiectivele pentru realizarea cărora s-a primit finanțarea.

În esență, recurenta-reclamantă critică rezilierea de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a contractului de finanțare nr. x din 06.06.2011, cu restituirea prefinanțării, apreciind că în temeiul art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/06.06.2011, contractul putea fi reziliat printr-o notificare scrisă, fără a fi solicitată restituirea finanțării nerambursabile deja plătite.

Susținerea recurentei-reclamante este nefondată.

Astfel, pentru a fi incidentă modalitatea de reziliere a contractului în varianta solicitată de către recurenta-reclamantă, se impunea ca aceasta să facă dovada unui caz excepțional și temeinic dovedit, inclusiv a unui caz de forță majoră.

Or, în speță, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unui caz excepțional și temeinic dovedit și, cu atât mai puțin, a unui caz de forță majoră, pentru ca art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/06.06.2011 să devină aplicabil.

Faptul că au fost înregistrate anumite întârzieri în activitatea de execuție lucrări, din cauza ritmului scăzut de mobilizare a constructorului, personalului insuficient și slab calificat, lipsei unei planificări corecte a lucrărilor, care au condus chiar la neînceperea lucrărilor la anumite obiective, ori sistarea unilaterală a lucrărilor de către constructor din cauza condițiilor climaterice nefavorabile, nu sunt în măsură să se încadreze în noțiunea de caz excepțional, care ar face aplicabil textul de la art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/06.06.2011 .

În aceste condiții, susținerea recurentei-reclamante conform căreia culpa ar aparține în exclusivitate constructorului nu poate fi reținută, câtă vreme art. 9 lit. A) alin. (11) prevede că:

"Beneficiarul are obligația să asigure un management eficient al proiectului, inclusiv prin asigurarea resurselor umane și materiale necesare implementării corecte și în termenele stabilite prin prezentul contract a activităților Proiectului".

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile art. 9 lit. A) alin. (2) din contractul de finanțare prevăd că:

"Beneficiarul se obligă să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile prezentului contract și ale legislației comunitare și naționale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața AM POR/OI pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract pentru implementarea Proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanțare la prezentul contract."

În consecință, având în vedere că proiectul nu a fost realizat în limitele asumate prin contract și, cum nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de la art. 20 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/06.06.2011, în mod corect AM POR a procedat la rezilierea contractului de finanțare și restituirea întregii sume deja acordate.

Față de reținerea acestor aspecte, celelalte critici formulate de către recurenta-reclamantă cu privire la rezilierea contractului de finanțare nu se mai impun a fi analizate.

Tot nefondată se constată a fi și susținerea că prin invitația la conciliere înaintată recurentei-reclamante cu adresa nr. x din data de 19.02.2016 i s-ar fi comunicat că valoarea de restituit a prefinanțării este în cuantum de 348.236,01 RON.

Astfel, analizând conținutul adresei anterior menționate, se constată că suma de 348.236,01 RON reprezintă un rest din totalul prefinanțării ce ar fi rămas de plătit din fondurile FEDR către recurenta-reclamantă, și nu suma pe care aceasta ar fi avut-o de restituit în ipoteza rezilierii contractului de finanțare, în tabelul de la dosarul de fond regăsindu-se sumele acordate pentru toate cele 21 de cereri de rambursare, atât din fondurile FEDR, cât și cele achitate cu titlu de cofinanțare de la bugetul de stat.

De altfel, sumele datorate la rambursare de către recurenta-reclamantă au fost consemnate și în procesul-verbal din data de 20.04.2016, înregistrat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sub nr. x din aceeași dată, iar la instituția recurentă înregistrat sub nr. x din 21.04.2016.. Acest proces-verbal a fost încheiat cu ocazia ședinței de soluționare pe cale amiabilă a aspectelor privitoare la întârzierile înregistrate în implementarea proiectului.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung împotriva sentinței nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Câmpulung împotriva sentinței nr. 41/F-CONT din 1 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.