ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 686/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial, la data de 9 noiembrie 2020, pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, și ulterior, la data de 4 decembrie 2020, ca efect al declinării, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comitetul Situații de Urgență din Suceava și Județul Suceava, Prefectura Județului Suceava, Primăria Municipiului Suceava, Consiliul Județean Suceava, Direcția de Sănătate Publică Suceava, Consiliul pentru Situații de Urgență - Palatul Victoria București, Guvernul României, Administrația Prezidențială din România, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, au solicitat anularea următoarelor hotărâri:

- Hotărârea nr. 62 din 02.11 2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava;

- Hotărârea nr. 61 din 02.11 2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava;

- Hotărârea nr. 60 din 001.11 2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava;

- Hotărârea nr. 59 din 30.10.2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava;

- Hotărârea nr. 58 din 30.10.2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava;

- Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență din 03.11.2020 și Ordonanța de Urgență a Guvernului din 05.11.2020, pentru impunerea purtării măștilor de protecție în spații deschise unde rata de îmbolnăvire este 1.5 la 1000 de locuitori, trecând peste hotărârea de până acum 3 la 1000 de locuitori.

De asemenea, reclamanții au contestat:

- obligativitatea purtării măștilor de protecție în spațiile deschise din municipiul și județul Suceava, considerând-o ilegală, anticonstituțională, abuzivă, inumană, criminală și anti CEDO;

- paritatea de 3 îmbolnăviri cu covid la 1000 de locuitori;

- închiderea școlilor, liceelor, grădinițelor și universităților din Suceava și județul Suceava;

- închiderea industriei HORECA din municipiul și județul Suceava;

- acțiunile în forță ale polițiștilor din Suceava și județul Suceava de a intra peste credincioși în timpul programelor religioase.

Prin sentința nr. 132 din 14.12.2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția lipsei de interes invocată de către Comitetul pentru Situații de Urgență Suceava și Județul Suceava, ca nefondată.

A respins excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de către Comitetul pentru Situații de Urgență Suceava și Județul Suceava, ca nefondată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura Județului Suceava, Primăria Municipiului Suceava, Consiliul Județean Suceava, Direcția de Sănătate Publică Suceava, Administrația Prezidențială prin președintele României - Klaus Werner Iohannis, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare a O.U.G. nr. 192/2020, formulată împotriva Guvernului României.

A respins celelalte capete de cerere formulate împotriva Guvernului României, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca nefondată acțiunea în anulare a Hotărârilor nr. 58, 59, 60, 61, 62/2020, formulată împotriva Comitetului Județean pentru Situații de Urgență din Suceava și Județul Suceava.

A respins ca nefondată acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 52/5.11.2020, formulată împotriva Comitetului Național pentru Situații de Urgență.

A respins celelalte capete de cerere formulate împotriva Comitetului Național pentru Situații de Urgență și Comitetul Situații de Urgență din Suceava și Județul Suceava, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Împotriva sentinței nr. 132 din 14.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., neîntemeiat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiune.

În motivarea cererii de recurs, recurenții - reclamanți au susținut, în esență, că Legea nr. 55/2020 nu este constituțională și nu poate fi completată cu ordonanțe de urgență, ordine de ministru sau ordine ale Comitetului pentru Situații de Urgență, solicitând respectarea drepturilor fundamentale garantate de Constituția României.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanți, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar potrivit art. 176 pct. 4 din același act normativ, nulitatea actului de procedură este necondiționată de existența unei vătămări, în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței.

În cauză, reclamanții au sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Hotărârilor nr. 58, 59, 60,61, 62/2020 emise de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava, anularea O.U.G. nr. 192/2020 și anularea Hotărârii nr. 52/2020 emisă de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Astfel cum se poate observa din preambulul Hotărârilor nr. 58, 59, 60,61, 62/2020 emise de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava, acestea au fost adoptate în aplicarea unor dispoziții din H.G. nr. 856/2020 din 14 octombrie 2020, privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, acest act normativ fiind emis, la rândul său, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, această ultimă lege neconținând, însă, nici un fel de dispoziții de procedură referitoare la contestarea actelor emise în aplicarea sa.

De asemenea, în preambulul Hotărârii nr. 52/2020 emisă de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență este menționată și Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic, însă prin aceasta nu se instituie vreo măsură care poate fi dispusă în temeiul acestei legi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, deși în preambulul hotărârilor contestate sunt menționate, ca temei al emiterii actelor administrative, și dispozițiile Legii nr. 136/2020, hotărârile ce fac obiectul acțiunii nu se referă la măsuri dispuse în temeiul acestei legi, precum instituirea carantinei zonale (dată în competența specială a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la sediul autorității pârâte și judecată în complet compus din trei judecători), măsura izolării ori carantinării personale (dată în competența judecătoriei).

Astfel, deși art. 15 - 17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanța competentă și compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situația dedusă judecății nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale.

Prin aceste hotărâri, s-au instituit o serie de măsuri privind combaterea pandemiei de Covid-19, măsuri care vizau purtarea măștii de protecție, desfășurarea activităților economice, a cultelor religioase, a orelor de școală, în cauză fiind incidente prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și nu cele ale Legii nr. 136/2020, actele contestate nefiind acte normative referitoare la măsuri de izolare sau carantină dispuse în temeiul acestei legi.

De altfel, Înalta Curte constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Legii nr. 55/2020.

Or, Legea nr. 55/2020 nu prevede o competență specială de atacare a actelor administrative emise în acest temei, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ, inclusiv sub aspectul instanței competente să judece cauza și a modului de constituire a completului de judecată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 21/2004, privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, care stabilesc faptul că hotărârile prin care se declară, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel național sau pe teritoriul mai multor județe, pot fi atacate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"cauzele date potrivit legii, în competența primei instanțe (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

În cauză, instanța de fond a judecat cauza în complet de trei judecători, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (10) din Legea nr. 136/2020, deși obiectul cauzei impunea judecarea în complet de unic judecător, motiv de nelegalitate care conduce, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ., la desființarea actului de procedură, respectiv la casarea sentinței recurate și la restituirea cauzei la fond pentru a fi judecată în complet legal compus dintr-un singur judecător.

Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în complet de judecător unic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții - reclamanți A. și B. împotriva sentinței nr. 132 din data de 14 decembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre soluționare, în complet de judecător unic, la Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.