ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 21 octombrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava, Primăria Municipiului Suceava, Prefectura Județului Suceava, Consiliul Județean Suceava și Direcția de Sănătate Publică Suceava, solicitând anularea următoarelor hotărâri/documente:

- Hotărârea nr. 45 din data de 16 octombrie 2020 a Comitetului pentru Situații de Urgență Suceava - art. 1.

- Decizia Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Suceava prin care s-a dispus închiderea unor unități de învățământ din Municipiul Suceava și a segmentului economic Horeca.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 102 din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat.

Înscrisurile dosarului relevă faptul că emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită în cauză (Hotărârea nr. 45 din 16 octombrie 2020) este o autoritate publică județeană, al cărei statut juridic, organizare și funcționare este reglementat de O.U.G. nr. 21/2004, iar potrivit art. 45 alin. (2) din ordonanța menționată, "Actele administrative emise pe timpul sau în legătură cu situațiile de urgență, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar, pot fi atacate la instanțele judecătorești, în condițiile legii contenciosului administrativ".

2.2. Hotărârea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 754 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Suceava a reținut incidența prevederilor art. 15 alin. (5) și (6) din Legea nr. 136/2020 și faptul că, prin Hotărârea nr. 45/16.10.2020, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava a dispus măsuri suplimentare pentru diminuarea impactului riscului epidemiologic generat de virusul SARS-CoV-2 la nivelul județului Suceava.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamanții au solicitat anularea art. 1 din Hotărârea nr. 45 din 16 octombrie 2020 emisă de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava, prin care s-a instituit purtarea obligatorie a măștii de protecție în toate spațiile deschise din Municipiul Suceava.

Reclamanții au mai contestat și măsurile privind închiderea unor unități de învățământ din Municipiul Suceava și a segmentului economic Horeca fără a preciza prin ce decizie a Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava au fost stabilite respectivele măsuri.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, hotărârile prin care se declară, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel național sau pe teritoriul mai multor județe, pot fi atacate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, emitentul actelor prin care au fost adoptate măsurile contestate este Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava – autoritate publică județeană, al cărei statut juridic, organizare și funcționare este reglementat de O.U.G. nr. 21/2004.

Prin urmare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu rangul autorității publice emitente, competența materială de solutionare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Suceava.

Înalta Curte constată că, deși în preambulul Hotărârii nr. 45 din 16.10.2020 sunt menționate, ca temei al emiterii actului administrativ, și dispozițiile Legii nr. 136/2020, obiectul acțiunii de față așa cum a fost formulat de reclamanți nu se referă la niciuna dintre măsurile care pot fi dispuse în temeiul acestei legi.

Astfel, deși art. 15 – 17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanța competentă și compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situația dedusă judecății nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale. Actul administrativ nu privește măsura instituirii carantinei zonale, dată în competența specială a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la sediul autorității pârâte și judecată în complet compus din trei judecători.

Pe cale de consecință, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora: "cauzele date potrivit legii, în competența primei instanțe (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, în complet de unic judecător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâții Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava, Primăria Municipiului Suceava, Prefectura Județului Suceava, Consiliul Județean Suceava și Direcția de Sănătate Publică Suceava în favoarea Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, în complet de unic judecător.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.