ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6695/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.06.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România-Comisia Centrală de Disciplină, anularea Deciziei nr. 08/28.04.2017 pronunțate de Comisia Centrală de Disciplină.

Prin sentința civilă nr. 1038 din 14 martie 2018, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului și a anulat Decizia nr. 08/28.04.2017 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și, în consecință, a obligat pârâtul să soluționeze recursul formulat de reclamant împotriva Deciziei disciplinare nr. 01/02.12.2016 pronunțată de Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui.

Recurenta-pârâtă susține că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 51/1995, precum și a Statutului profesiei de avocat, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 88 și art. 89 din lege și art. 273 lit. b), art. 283 alin. (1) și art. 285 alin. (2) din Statut.

În conformitate cu disp. art. 88 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Comisia Centrală de Disciplină soluționează, în contestație, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei și nu în complet de 3 membri, cum în mod greșit a reținut prima instanță, indicând disp. art. 88 alin. (3) din lege.

Potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1996, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs, persoana internată, decanul baroului și președintele Uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei, iar potrivit disp. art. 88 alin. (5) din lege, procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei și se completează cu prevederile C. proc. civ.

Potrivit art. 273 lit. b) din Statutul profesiei de avocat, în forma în vigoare la data sesizării comisiei de disciplină, Comisia Centrală de disciplină judecă în recurs, în complet de 5 membri, contestațiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului și de președintele UNBR, împotriva deciziilor pronunțate de comisiile de disciplină ale barourilor și a încheierilor prevăzute la art. 90 alin. (1) și(2) din Legea nr. 51/1995.

Președintele comisiei de disciplină, potrivit art. 283 alin. (1) din Statut, va fixa de îndată termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acțiunea și a celorlalte persoane indicate în acțiune.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris și președintelui UNBR, conform disp. art. 285 alin. (2) din Statut, iar decizia privind aplicarea celorlalte sancțiuni disciplinare ori încetarea acțiunii disciplinare se comunică de asemenea, acelorași persoane.

Pentru lămurirea noțiunii de "persoană interesată" din conținutul disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, a fost adoptată Decizia nr. 773/26.10.2013, ce are caracter interpretativ, stabilindu-se că procedura jurisdicțională disciplinară are ca părți consiliul baroului/Consiliul UNBR, în calitate de reclamant și avocatul acuzat de săvârșirea unei fapte susceptibile de a constitui abatere disciplinară, iar faptul că soluția se comunică și persoanei care a formulat plângere/sesizare, reprezintă numai un aspect al dreptului la informare.

Aceeași decizie a interpretat rolul citării și a celorlalte persane indicate în acțiune, ca fiind o dispoziție procedurală ce permite audierea lor în calitate de martori.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, în mod greșit instanța de fond a susținut că intimatul-reclamant ar avea calitatea de parte în procesul disciplinar și că ar trebui să îi fie recunoscut dreptul de a ataca decizia pronunțată de comisia de disciplină a baroului.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu îi aparține culpa tardivității introducerii acțiunii disciplinare, nu a fost chemat să dea explicații, nu s-au făcut verificări ale înscrisurilor, iar Comisia Centrală de Disciplină a încurajat atitudinea neserioasă a Comisiei de Disciplină a Baroului Vaslui.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 8/04.10.2016 a Consiliului Baroului Vaslui s-a hotărât exercitarea acțiunii disciplinare împotriva doamnei avocat B., hotărârea fiind comunicată acesteia, petentului A. și Președintelui UNBR.

Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui, prin Decizia nr. 1/09.12.2016 a dispus respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Consiliul Baroului Vaslui, ca tardiv formulată.

Câte un exemplar din hotărâre a fost comunicat doamnei avocat, Baroului de Avocați Vaslui și Președintelui UNBR, iar în cauză a fost citată doamna avocat B., care a lipsit de la dezbateri.

Intimatul-reclamant din dosarul de față a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1/09.12.2016, iar prin Decizia disciplinară nr. 8/28.04.2017, Comisia Centrală de Disciplină a UNBR a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului și a respins ca inadmisibilă plângerea formulată.

Soluția a fost comunicată petentului; acesta nu a fost citat în cauză.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. 8/2017, a obligat pârâtul să soluționeze recursul formulat de reclamant împotriva Deciziei nr. 1/02.12.2016, reținând incidente disp. art. 86-89 din Legea nr. 51/1995, precum și cele ale art. 277-281, 283, 285 alin. (3), art. 287 din Statutul profesiei de avocat.

Prima instanță, interpretând și aplicând aceste dispoziții legale a ajuns la concluzia că procesul disciplinar, în toate etapele sale, se desfășoară cu respectarea principiului contradictorialității, art. 283 alin. (1) din Statut, prevăzând expres că plângerea disciplinară se soluționează cu citarea persoanei interesate, menționată distinct față de avocat, astfel că în raport și de disp. art. 153 C. proc. civ., regula soluționării acestei proceduri este obligativitatea citării persoanei care a formulat calea de atac.

Înalta Curte va constata întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente speței.

Potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.

Organizând profesia de avocat, prin lege s-au stabilit și regulile după care se soluționează abaterile disciplinare și modul cum se exercită acțiunea disciplinară.

Astfel, în cadrul fiecărui barou funcționează o comisie de disciplină care judecă în primă instanță și în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de avocații din acel barou - art. 88 alin. (1) din lege.

În cadrul UNBR este organizată și funcționează Comisia centrală de disciplină, care judecă ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârșite de membrii Consiliului UNBR și de decanii barourilor și, în contestație, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei - art. 88 alin. (2) lit. a) și b) .

Înalta Curte remarcă faptul că disp. art. 88 alin. (3) din lege, conform cărora recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond, este judecat de Consiliul UNBR constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză, nu sunt aplicabile speței de față, contrar celor reținute de prima instanță, deoarece dna avocat B. nu este membru în Consiliul UNBR și nici nu îndeplinește funcția de decan al Baroului Vaslui.

Ipoteza avută în vedere la soluționarea acțiunii reclamantului este cea de la art. 88 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

În această situație, procedura de soluționare a contestației este lăsată în sarcina Statutului profesiei de avocat.

Art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 mai conține prevederea conform căreia, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului și președintele Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare.

Dispozițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 au în vedere ipoteza exercitării recursului împotriva deciziilor Comisiilor de disciplină ale Barourilor, (în speță Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui).

Procedura de urmat în cazul soluționării plângerilor îndreptate împotriva unui avocat este stabilită prin Statutul profesiei de avocat, art. 277-284.

Potrivit disp. art. 279 alin. (2) din lege, cercetările se efectuează după convocarea, în scris, prin sesizare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, iar alin. (5) permite a se convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum și orice alte persoane ale căror declarații pot elucida cazul.

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile anchetei disciplinare, de unde se trage concluzia că persoana care a formulat plângerea este "convocată în vederea ascultării" și nu este citată ca parte a dosarului de anchetă.

Art. 283 din Statut stabilește procedura de soluționare a plângerii disciplinare, avându-se în vedere că se citează avocatul și celelalte persoane indicate în acțiune, adică în acțiunea disciplinară.

Art. 285 alin. (3) din Statut stabilește că decizia privind aplicarea celorlalte sancțiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acțiunii disciplinare, se comunică în condițiile alin. (2), respectiv avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris și președintelui UNBR, așa cum s-a procedat și în situația Deciziei nr. 1/09.12.2016 a Comisiei de Disciplină a Baroului Vaslui.

Revenind la prevederile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs, persoana interesată, decanul baroului și președintele UNBR.

Coroborând prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că "persoana interesată" este avocatul împotriva căruia s-a formulat plângere și nu însăși persoana care a formulat plângere împotriva avocatului.

Contrar celor afirmate de prima instanță, se observă că disp. art. 283 alin. (1) din Statut nu prevăd expres că plângerea disciplinară se soluționează cu citarea persoanei interesate, astfel cum a reținut prima instanță, ci se soluționează cu citarea persoanelor indicate în acțiunea disciplinară, dacă acestea sunt indicate în acest sens, alături de avocatul în cauză.

Art. 285 alin. (3) din Statut este în concordanță cu prevederile art. 283 alin. (1) din Statut, în sensul că decizia se comunică avocatului, baroului, președintelui UNBR, aceștia putând să formuleze recurs față de prevederile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.

Împrejurarea că dispozițiile procedurii judecării acțiunilor disciplinare prevăzute în statut se completează, în mod corespu8nzător cu prevederile C. proc. civ., așa cum arată art. 287 din Statut, nu determină a se considera că persoana care a formulat plângere devine parte în procedura disciplinară, deși întreaga procedură din statut stipulează contrariul.

Completarea cu dispozițiile C. proc. civ. se realizează "în mod corespunzător", adică în ipoteza în care normele de procedură din Statut sunt incomplete/lacunare, însă nu poate fi acceptată interpretarea oferită de prima instanță, în sensul că acestea permit a se completa și părțile acțiunii disciplinare, numai în temeiul aplicării principiului contradictorialității, dacă normele analizate conțin o altă prevedere legală.

Trebuie amintit că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 permit ca profesia de avocat, o profesie liberă și independentă, să își organizeze propria activitate, în condițiile legii și ale statutului profesiei.

Cu privire la incidența Deciziei nr. 773/26.10.2013, de interpretare a noțiunii de "persoană interesată", Înalta Curte urmează să constate că aceasta nu poate fi valorificată în prezenta cauză, nefiind obligatorie pentru instanțele de judecată.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacată și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., va fi obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă, în cuantum de 900 RON, compusă din 800 RON onorariu avocat și 100 RON taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină împotriva sentinței nr. 1038 din 14 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata sumei de 900 RON către recurenta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată pentru recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.