ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecție Fiscala, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/21.04.2017 emisă în baza Raportului de inspecție fiscala nr. x din data de 21.04.2017, care i-a fost comunicată la data de 03.05,2017, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în valoare totala de 1.257.519 RON și suspendarea executării tuturor Deciziilor viitoare prin care i se vor calcula obligații fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 174 din 21 iulie 2017, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 174 din 21 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac declarate, reclamanta a arătat că instanța de fond nu a analizat niciunul dintre aspectele invocate în dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a considerat că argumentele invocate de organele de cercetare penală în Ordonanța de clasare din data de 28.06.2017 prezintă un dubiu puternic de îndoială asupra legalității actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.

Astfel, soluția organelor de cercetare penală întărește cazul bine justificat, având în vedere argumentele reținute în Ordonanța de clasare din data de 28.06.2017 cu privire la faptul că tranzacțiile comerciale efectuate de către societatea recurentă sunt reale, că documentele încheiate atât de către societate, cât și de către partenerii săi sunt corecte și legale, că au fost livrate de către societate și declarate de către partenerii maghiari achizițiile intracomunitare, că marfa achiziționată de la societatea reclamantă era livrată la sediul societății maghiare, că tranzacțiile au fost efectuate exclusiv prin bancă și că se recunoaște semnătura și ștampila pe documentele prezentate de către societate pentru justificarea aplicării scutirii de TVA.

În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, recurenta a arătat că suma pentru care societatea este executată silit este deosebit de mare, iar în cazul în care actele administrative vor fi anulate, imposibil de recuperat. Prin executarea acestor sume, liniile de credit contractate de către societate ar fi declarate scadente anticipat, banca obligând societatea la intrarea în insolvență.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Brașov, a solicitat respingerea recursului, arătând că iminența prejudiciului nu a fost dovedită nici în fața instanței de fond și nici în prezent.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod temeinic instanța de fond a reținut corectitudinea tratamentului fiscal și legalitatea impunerii suplimentare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a întâmpinărilor formulate de intimate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, este incident "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", în cauza de față fiind vorba despre aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității pârâte care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)".

Condițiile pentru luarea măsurii suspendării executării sunt cazurile bine justificate și prevenirea unei pagube iminente, noțiuni explicate de actul normativ menționat, astfel: cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) și pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități pârâte sau a unui serviciu public (art. 2 alin. (1) lit. ș).).

În privința cerinței cazului bine justificat, instanța de fond a apreciat, în esență, că nu există niciun argument de fapt și de drept care să susțină o aparență vădită de nelegalitate a actului, argumentele invocate de reclamantă vizând chestiuni ce țin de fondul cauzei.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectele reținute de organele de cercetare penală, prin Ordonanța din data de 28.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința stării de fapt reținute de organul fiscal și legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Astfel, prin Ordonanța din data de 28.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea 241/2005, ordonanță menținută prin încheierea penală nr. 65/CP din 30.10.2017 a Tribunalului Sibiu, secția penală.

În considerentele ordonanței s-a reținut că societatea reclamantă a prezentat înscrisuri justificative de expediere și transport din care rezultă că bunurile au fost livrate în Ungaria justificându-se existența unor operațiuni intracomunitare. S-a mai reținut că beneficiarii acestora aveau la data efectuării operațiunilor cod valabil de TVA.

De asemenea, în cursul urmăririi penale nu au fost identificate probe materiale din care să rezulte crearea unui lanț de relații economice intracomunitare cu scopul de a beneficia fără drept de scutire de TVA. S-a apreciat că presupusul mecanism infracțional invocat de către organele de control fiscal și afirmațiile acestora conform cărora aceste bunuri ar fi fost în realitate vândute pe teritoriul național nu au un suport probator.

Prin urmare, s-a apreciat că mijloacele de probă administrate nu au fost de natură a forma convingerea organului de urmărire penală că operațiunile și documentele efectuate, respectiv prezentate de către societate ar fi fictive.

Pentru a reține această stare de fapt Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a avut în vedere informațiile furnizate de către autoritățile maghiare, înscrisurile depuse de reclamantă (contracte, fișe de cont, facturi, CMR-uri, extrase de cont), informații furnizate de ANAF în condiții de confidențialitate cu privire la existența conturilor utilizate de persoanele implicate în tranzacțiile financiare și declarațiile martorilor audiați.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, instanța de control judiciar constată că este dovedită îndeplinirea acestei condiții, având în vedere valoarea mare a sumelor imputate și faptul că executarea silită a acestora ar avea consecințe deosebit de grave asupra activității societății, care care ar conduce până la posibila deschidere a procedurii insolvenței.

În concluzie, având în vedere că, în speță, s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru suspendarea executării actelor administrative, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., constată că se impune casarea sentinței și admiterea cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinței nr. 174 din 21 iulie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Admite acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii.

Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. x/21.04.2017 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/21.04.2017, până la pronunțarea instanței de fond.

Obligă pârâtele la plata sumei de 300 de RON către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2019.