ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal instanțe la data de 07.03.2016, reclamantul Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) reclamant a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice- OIPOSDRU ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Procesului-verbal OIPOSDRU-MECS nr. x/20.11.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat la ICCV sub nr. x/26.11.2015, însoțit de Adresa nr. x/20.11.2015, înregistrată la ICCV sub nr. x/26.11.2015, prin care OIPOSDRU-MECS a stabilit în sarcina ICCV o creanță bugetară în valoare de 1.570.425,49 RON (valoarea cheltuielii afectate de neregulă este de 1.847.559,40 RON, din care contribuție din fonduri UE - 1.570.425,49 RON, iar contribuție eligibilă beneficiar - 277.133,91 RON), pentru proiectul "Pluri și interdisciplinaritate în programe doctorale și postdoctorale", cod: x, din cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții; anularea Deciziei nr. x/18.01.2016 de soluționare a contestației administrative, însoțită de Adresa OIPOSDRU-MENCS nr. x/18.01.2016, înregistrată la ICCV sub nr. x/20.01.2016, prin care acesta a respins Contestația administrativă nr. 680/18.12.2015, înregistrată la OIPOSDRU-MECS sub nr. x/18.12.2015, formulată de ICCV împotriva procesului-verbal.

Prin sentința civilă nr. 4053 din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Institutul de Cercetare a Vieții, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice- OIPOSDRU, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 reclamantul Institutul de Cercetare a Calității Vieții a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5. pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului si casarea în tot a sentinței civile nr. 4053/14.12.2016 si a încheierii de amânare a pronunțării din data de 7.12.2016 și admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 267 din Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene, a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 57 alin. (1)-(2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014:

"Pot fi interpretate dispozițiile art. 57 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, care prevăd că actorilor financiari si ailor persoane implicate în execuția și gestionarea bugetului (...) le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii, în sensul în care această interdicție se aplică și salariaților unei instituții publice de cercetare științifică a unui stat membru, instituție beneficiară a unui contract de finanțare în cadrul unui program finanțat din bugetul Uniunii Europene?"

"Dacă răspunsul Curții la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispozițiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până Ia data de 2.06.2014, prin care (...) un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar (...) este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când unii angajați precum cei descriși la întrebarea anterioară, în calitatea lor de membri ai unei comisii de concurs de burse postdoctorale, au fost colegi de lucru/au avut relații profesionale cu unii dintre participanții și câștigătorii acestui concurs?"

In susținerea sesizării a arătat recurentul - reclamant că salariații despre care MENCS-OIPOSDRU susține că ar fi încălcat dispozițiile art. 57 din Regulamentul CE nr. 966/2012 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene își desfășoară activitatea sub reglementarea Legii nr. 319 din 8 iulie 2003 privind Statutul personalului de cercetare- dezvoltare, aceștia fiind cercetători științifici de grad I și grad II, conform dispozițiilor art. 6 și art. 7 din această lege, iar dispozițiile Legii nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu li se aplică, ci doar personalului autorităților statului care administrează fondurile Uniunii Europene.

A susținut recurentul - reclamant că instanța națională, respectiv Curtea de Apel București prin sentința atacată a apreciat fără să verifice conținutul actului, că Regulamentul CE se aplica, în mod invariabil, beneficiarului proiectului, ICCV.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-au arătat următoarele:

- sentința și încheierea de amânare a pronunțării sunt lovite de nulitate, necondiționată, în raport de nerespectarea normelor legale privind reprezentarea procesuală legală a intimatului, prin redactarea, semnarea si depunerea la dosarul cauzei a actelor de procedură - întâmpinare și înscrisurile anexate, de către A. - șef serviciu juridic, fără a exista la dosarul cauzei o împuternicire de reprezentare juridică în fața instanței de judecată din partea Directorului B., contrar dispozițiilor art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 2 din C. proc. civ.

- deși la termenul din data de 15.06.2016, instanța de judecată a dispus în sarcina pârâtului să depună la dosarul cauzei împuternicire pentru A. - Șef Serviciu Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, emisă de Director OI POSDRU-MECS B., prin care să se dovedească faptul că întâmpinarea a fost semnată de o persoană împuternicită de reprezentantul legal, intimatul nu s-a conformat acestei dispoziții, iar la termenul din data de 7.12.2016, s-a revenit asupra măsurii si s-a dispus respingerea notei de probatoriu formulată, fiind încălcate regulile de procedură reglementate de dispozițiile art. 205 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 80-84 și 151 din C. proc. civ.

- s-a arătat că actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză sunt nule absolut întrucât nu sunt semnate de reprezentantul legal al instituției, ci sunt semnate de dl. A. -Șef Serviciu Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, în locul Directorului OI POSDRU-MECS - d-na B., deși acesta nu avea delegate atribuții de reprezentant legal al instituției emitente;

- cu privire la decizia de delegare de atribuții de la Director B. către A. -Șef Serviciu Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, pentru semnarea actelor administrative, a arătat recurentul că nu a fost depusă de OIPOSDRU-MECS în copie conformă, cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 292 alin. (1) si 2 din C. proc. civ.

- un alt motiv de nulitate a actelor administrative care fac obiectul cererii de anulare constă în faptul că dl. C. - Ofițer de control în cadrul Serviciului Juridic Constatare si Stabilire Nereguli nu a aplicat, lângă semnătura sa parafa profesională individuală, încălcând dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. b) din Statutul profesiei de consilier juridic din 29.06.2004;

Cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care instanța de judecată s-a întemeiat sau conține motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) ori sunt emise cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) s-a arătat următoarele:

- instanța de fond s-a pronunțat în mod nelegal, prin încălcarea normelor de drept material incidente în cauză si prin omisiunea de a analiza probatoriul administrat;

- referitor la pretinsa nerespectare a Graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare au fost invocate dispozițiile art. 8.1. din Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015, care prevede posibilitatea solicitării sumelor la următoarea cerere de rambursare/plată, conform ultimului grafic estimativ depus;

- referitor la critica privind introducerea unor noi criterii de eligibilitate s-a susținut că cerință către candidați privind depunerea unei adeverințe care să probeze faptul că lucrează în cercetare, constituie doar o aplicare a Metodologiei concursului, în deplină concordanță cu Ghidul solicitantului - Condiții specifice - Secțiunea 3. Condiții de eligibilitate, pct. 3.1. Grup țintă eligibil;

- referitor la pretinsa nepublicare a componenței comisiei de concurs, s-a susținut că toți candidații au fost informați din data de 28.04.2014 că membrii comisiei de evaluare fac parte din instituțiile implicate în proiect;

- referitor la modalitatea de anunțare a probei interviului s-a arătat că toți candidații au cunoscut cu o lună înainte, perioada desfășurării acesteia;

- cu privire modalitatea de ocupare a posturilor vacante, criticat că ar fi fost diferit de Metodologia concursului, s-a arătat că pârâta OIPOSDRU-MECS a prezentat trunchiat textul metodologiei ICCV publicate în data de 28.04.2014 pe site-ul ICCV;

- în cea ce privește pretinsul conflict de interese, s-a arătat că nu există Regulamentul UE, reținut în considerentele sentinței, cu nr. 1654/2007, respectiv art. 27 din acest act normativ, astfel că judecătorul speței nu a evaluat cauza prin filtrul propriei rațiuni, reluând prin metoda "copy - paste" argumentele din întâmpinarea părții adverse;

- singurul act normativ aplicabil în speță, ar fi fost Regulamentul UE nr. 966/2012 (art. 57) privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, însă obligația prevăzută în acest articol incumbă doar actorilor financiari și persoanelor implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetar;

- s-a arătat că în Ghidul solicitantului - Condiții specifice din iunie 2013. la Secțiunea 3. Condiții de eligibilitate, pct. 3.1. Grup țintă eligibil se prevede că "în cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte sunt eligibili doctoranzii înmatriculați la instituțiile care au calitatea de beneficiar sau parteneri în proiect. precum si cercetătorii postdoctorat care provin de la beneficiar sau parteneri si/sau alți doctoranzi și cercetători postdoctorat care aleg să își completeze stagiul de cercetare la altă instituție de învățământ superior sau institut de cercetare decât cea unde este înmatriculat doctorand sau activează ca cercetător";

- în aceste condiții recurenta reclamantă a respectat tocmai Contractul de finanțare si Ghidul solicitantului în activitatea derulare a concursului pentru burse doctorale și postdoctorale, motiv pentru care invalidarea cheltuielilor din CR2-3 de către pârât prin Procesul-verbal de constatare constituie o ilegalitate;

- consideră că instanța de judecată a calificat în mod nelegal drept conflicte de interese situațiile în care membrii comisiei de concurs au evaluat unii candidați la bursele postdoctorale care sunt angajați ai instituțiilor din care fac parte, respectiv situațiile în care aceștia au fost colegi în alte locuri de muncă sau situațiile în care au publicat lucrări științifice în aceleași volume, întrucât nu este îndeplinită condiția obținerii unui avantaj pentru persoana în cauză - membru al comisiei de concurs, soțul/soția, rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;

- s-a arătat că O.U.G. nr. 66/2011- Secțiunea 2 - Reguli în materia conflictului de interese, Legea nr. 161/2003 și Regulamentul UE nr. 966/2012, care constituie legislația națională si europeană, la care face trimitere contractul de finanțare nu reglementează conflicte de interese decât cu privire la funcționari publici- persoanele fizice care participă direct în procesul de aprobare a cererilor de finanțare și nu cu privire la contracte de bursă doctorală/postdoctorală;

- s-a susținut că măsura corecției financiare de 100% aplicata de OIPOSDRU-/MECS este disproporționată, întrucât scopul urmărit prin Ghidul Solicitantului, acela de a îmbunătăți programele de cercetare doctorală și postdoctorală si de acorda sprijin financiar pentru participanții la astfel de programe, a fost urmărit si îndeplinit în speță, invocându-se dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care consacră "principiul proporționalității;

- a mai precizat recurenta că nici ANI nu a constatat vreun conflict de interese, nici OLAF/DLAF nu au constatat nici o fraudă, ci au retrasmis petiția pentru a se realiza verificarea de către OIPOSDRU, conform O.U.G. nr. 66/2011;

Intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - OIPOSDRU a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la nulitatea actelor atacate s-a arătat că în mod corect prima instanță a reținut dovada delegării atribuțiilor de avizare/aprobare.

În ceea ce privește nulitatea întâmpinării, au fost invocate dispozițiile art. 82 alin. (2) din C. proc. civ., apreciindu-se că nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

Pe fondul cauzei a reluat intimata concluziile susținute și în fața primei instanțe cu privire la neregulile izvorâte din depășirea Graficului estimativ de depunere a cererilor de rambursare, neregulile privind introducerea unor criterii de eligibilitate în perioada de derulare a concursului, privind nepublicarea componenței comisiei de concurs, privind perioada scurtă de anunțare a probei interviului precum și cele referitoare la conflictele de interese.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat argumentele cuprinse în motivele de recurs.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința și recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare a Calității Vieții este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între institutul reclamant și autoritatea pârâtă a fost încheiat Contractul de finanțare x, înregistrat la OIPOSDRU MEN cu nr. x/07.04.2014, în scopul realizării Proiectului "Pluri și interdisciplinaritate în programe doctorale și postdoctorale" cu o perioadă de implementare de 18 luni, având o valoare totală eligibilă de 8.009.766,00 RON, din care contribuție UE 6.807.50012 RON și contribuția eligibilă a beneficiarului de 1.202.265.88 RON .

În baza Suspiciunilor de neregulă înregistrate la OIP0SDRU-MECS cu nr. x/02.06.2014 și x/05.06.2014 transmise la AMPOSDRU ca suspiciune de fraudă, a fost demarată procedura de control a aspectelor semnalate, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 procedură finalizată prin emiterea Procesului-verbal OIPOSDRU-MECS nr. x/20.11.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, valoarea creanței stabilite în sarcina institutului reclamant fiind în cuantum de 1.570.425,49 RON.

Împotriva acestui Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare institutul reclamant a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. x/18.01.2016, în sensul respingerii ca neîntemeiată și păstrării titlului de creanță.

Cu privire la analiza motivelor de recurs, reține Înalta Curte că, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural.

Deși formularea textului de lege este mai cuprinzătoare decât cea din vechiul C. proc. civ., instanța apreciază că nu orice pretinsă încălcare a unei norme de procedură atrage casarea hotărârii.

Prin motivele de recurs circumscrise acestui motiv de recurs recurentul, sub un prim aspect, reia criticile privind nulitatea titlului de creanță motivat de faptul că - nu conțin semnătura de aprobare a reprezentantului legal - director OI POSDRU-MECS - B., ci semnătura alte persoane, cu bară, nu conțin parafa consilierului juridic critici care însă nu pot fi încadrate în acest caz de casare.

Totodată, legat de aceste aprecieri, a considerat recurentul - reclamant că, deși instanța de fond a dispus în sarcina OIPOSDRU-MENCS îndeplinirea obligației procesuale de a demonstra calitatea de reprezentant legal al instituției prin depunerea unei delegații pentru dl. A. - Șef Serviciu Juridic, la termenul din data de 7.12.2016, a revenit si a dispus respingerea probei.

Constată însă Înalta Curte că în mod corect, prima instanță a valorificat proba reprezentată de Decizia nr. O1/12/ES/07.01.2015 prin care au fost delegate atribuțiile de avizare/aprobare ca director a documentelor administrative în cadrul OI POSDRU șefilor serviciu, dl A. - șef SJCSN, revenind asupra probatoriului încuviințat, pe care și Înalta Curte îl apreciază inutil soluționării cauzei.

A invocat recurentul nulitatea sentinței și a încheierii din data de 7.12.2016 cu privire la nerespectarea normelor legale privind reprezentarea procesuală legală a intimatului, prin redactarea, semnarea si depunerea la dosarul cauzei a actelor de procedură - întâmpinare și înscrisurile anexate, de către A. - șef serviciu juridic, fără a exista la dosarul cauzei o împuternicire de reprezentare juridică în fața instanței de judecată de la Director B., contrar dispozițiilor dispozițiile art. 205 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 80-84 și 151 C. proc. civ., cu privire la reprezentarea persoanelor juridice în fața instanței de judecată.

Nulitatea întâmpinării nu poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut la pct. 5 al art. 488 Codul de procedură, iar cu privire la actul contestat, se reține că acesta este emis de o autoritate publică centrală, purtând ștampila instituției și semnătura reprezentantului legal, nefiind necesară nicio altă probă pentru stabilirea autenticității sale în acest demers judiciar, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea conține doar poziția procesuală a autorității pârâte, în care sunt reluate, pe scurt, concluziile din procesul-verbal și decizia de soluționare a contestației.

Mai amintește Înalta Curte că textul care impunea obligația întocmirii întâmpinării prin consilier juridic a fost declarat neconstituțional, astfel că administrarea unui probatoriu complex cu privire la acest aspect și depunerea unei delegații care să ateste mandatul dat de instituție pentru redactarea întâmpinării, apare ca fiind de un formalism excesiv.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurent, verificând considerentele hotărârii recurate, reține instanța că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților.

A arătat recurentul - reclamant că judecătorul speței nu a evaluat cauza prin filtrul propriei rațiuni, reluând prin metoda "copy - paste" argumentele din întâmpinarea părții adverse, întrucât a preluat în considerentele sentinței conținutul unui Regulament UE cu nr. 1654/2007 (art. 27), inexistent, în loc de art. 57 din Regulamentul UE nr. 966/2012.

Cu privire la această susținere, constată instanța de control judiciar că ne aflăm în prezenta unei simple erori materiale, fiind invocat art. 27 din Regulamentul nr. 1654/2004 în loc de Regulamentul nr. 1653/2004, redat în mod corect de curtea de apel la fila x a aceleiași hotărâri.

Totodată, cu privire la împrejurarea că instanța a alocat o singură frază criticii privind respectarea Graficului de rambursare, amintește Înalta Curte jurisprudențea CEDO, potrivit căreia art. 6 din Convenție obligă, într-adevăr, instanțele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului.

Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt, de asemenea, nefondate.

In ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității actelor administrative atacate pe motiv că nu sunt semnate de reprezentantul legal al instituției, ci de dl. A. -Șef Serviciu Juridic, Înalta Curte reține argumentele primei instanțe, privind depunerea dovezii delegării atribuțiilor reprezentată de Decizia nr. O1/12/ES/07.01.2015. Totodată, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, astfel că nu se justifică depunerea originalului deciziei de delegare sau a fișelor de post.

A reținut prima instanță că procedura de evaluare și selecție a grupului țintă realizată de institutul reclamant nu s-a desfășurat în condiții de transparență și nu s-au respectat principiile de liberă concurență, de tratament egal și de nediscriminare a candidaților.

Având în vedere că a fost viciat chiar scopul proiectului, prin care se urmărea sprijinirea doctoranzilor și cercetătorilor pentru creșterea implicării în activitatea de cercetare, selectați pe baza unor criterii specifice legate de relevanța temei de cercetare, caracterul interdisciplinar și potențialul de inovare, instanța reține că este atrasă neeligibilitatea întregului proiect, ca urmare a neregulilor constatate.

In aceste sens, se are în vedere că solicitarea de depunere a unei adeverințe din care să reiasă că doctoranzii/postdoctoranzii sunt angajați într-o unitate de învățământ superior sau centru de cercetare, care să fie prezentată la interviu, reprezintă un criteriu de eligibilitate suplimentar, neprevăzut în anunțul concursului din data de 18.04.2014, în Metodologia de selecție postată pe site-ul proiectului în 28.04.2014 și nici în clarificarea publicată în data de 9 mai 2014.

Din perspectiva respectării principiilor transparenței și a liberei concurențe nu poate fi primită apărarea din motivele de recurs că actul ar reprezenta doar o punere în aplicare a metodologiei.

Totodată, deși recurentul - reclamant a susținut că proba interviului, eliminatorie, a fost anunțată candidaților, în condițiile în care aceștia cunoșteau din anunț că urmează a se desfășura în perioada 16-21.05.2015, în concret, aceasta a fost anunțată la ora 23:15, pentru a doua zi, la ora 9:00 dimineața, în condiții în care să limiteze participarea la concurs a unor candidați domiciliați la distanță de locul desfășurării probei.

Autoritatea de management a imputat de asemenea, nepublicarea componenței comisiei de evaluare/publicarea pentru o scurtă durată, ceea ce a împiedicat posibilitatea verificării conflictului de interese fiind încălcate astfel revederilor art. 8 alin. (1) și (2) din Contractul de finanțare precum și a prevederilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Dispozițiile art. 8 din contract și ale art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004 în raport de care prima instanță a analizat această abatere, definesc conflictul de interese ca fiind orice situație care împiedică părțile contractante să aibă o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială sau să execute activitățile prevăzute în prezentul contract, într-o manieră profesionistă, obiectivă și imparțială, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice ori naționale, interese economice sau orice alte interese.

Printre ipotezele expuse cu titlu exemplificativ de textul de lege, poate fi încadrată și împrejurarea că din comisiile de concurs au făcut parte examinatori care, sunt colegi împreună cu o serie de cursanți, sau chiar coautori la o serie de lucrări științifice (situații expuse exhaustiv la filele x din cuprinsul procesului-verbal).

Deși recurentul a susținut faptul că aspectele reținute nu reprezintă conflicte de interese, în raport prevederile H.G. nr. 681/2011 în care se subliniază necesitatea unor relații de comunicare, cooperare, participare la cercetări comune a coordonatorilor/mentorilor de programe doctorale și de cercetare cu doctoranzii pe care îi îndrumă, instanța de recurs constată că aceste situații ar fi putut fi cuprinse, în condiții de transparență, în declarațiile obligatorii privind conflictul de interese ale membrilor comisiei de evaluare și a membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor, declarații care nu au fost prezentate organului de control.

Recurentul - reclamant apreciază că nici O.U.G. nr. 66/2011 nici Legea nr. 161/2003 și nici Regulamentul UE nr. 966/2012, nu reglementează conflictul de interese decât cu privire la funcționarii publici, însă instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din Contractul de finanțare precum și a prevederilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Mai amintește instanța de control judiciar că s-a reținut ca neregulă modificarea în trei rânduri a termenelor din calendarul/graficul de depunere a Cererilor de rambursare, reclamantul, conform art. 8.1. din Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015 având obligația de a depune nota justificativă și calendarul/graficul de depunere a cererilor de rambursare actualizat.

Pentru aceste motive, sancțiunea de obligare la restituirea fondurilor nerambursabile este întemeiată față de neîndeplinirea culpabilă a obligației de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura derularea procedurii de selecție a grupului țintă în condiții de transparență și concurență.

Nerespectarea culpabilă a prevederilor contractului de finanțare referitoare la desfășurarea selecției, are drept consecință vicierea rezultatului procedurilor și implicit, prejudicierea fondurilor comunitare prin utilizarea neeficientă a fondurilor primite în baza contractului încheiat de părți, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

In ceea ce privește cererea de sesizare a CJUE pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare asupra următoarelor întrebări:

Pot fi interpretate dispozițiile art. 57 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, care prevăd că actorilor financiari si ailor persoane implicate în execuția și gestionarea bugetului (...) le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii, în sensul în care această interdicție se aplică și salariaților unei instituții publice de cercetare științifică a unui stat membru, instituție beneficiară a unui contract de finanțare în cadrul unui program finanțat din bugetul Uniunii Europene?"

"Dacă răspunsul Curții la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispozițiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, cu modificările ulterioare până la data de 2.06.2014, prin care (...) un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar (...) este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când unii angajați precum cei descriși la întrebarea anterioară, în calitatea lor de membri ai unei comisii de concurs de burse postdoctorale, au fost colegi de lucru/au avut relații profesionale cu unii dintre participanții și câștigătorii acestui concurs?";

Înalta Curte o va respinge, în considerarea argumentelor reținute anterior în analiza recursului, referitoare la corecta aplicare a dispozițiilor art. 27 din Regulamentul UE nr. 1653/2004.

Astfel, cererea de sesizare a CJUE a fost formulată de către recurentul-reclamant pornind de la neobservarea unei erori materiale strecurate în considerentele sentinței atacate cu privire la numărul corect al Regulamentului UE 1653/2004, reclamantul invocând, în schimb, ca temei al conflictului de interese, dispozițiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012.

În acest context, recurenta a apreciat că s-ar impune sesizarea CJUE pentru a stabili dacă dispozițiile respective s-ar aplica salariaților unei instituții de cercetare științifică și nu doar actorilor financiari și persoanelor implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetar.

Cum Înalta Curte a constat că dispozițiile art. 57 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 966/2012, nu reprezintă temeiul actelor de control și nu au fost reținute nici de instanța de judecată, nu se impune adresarea CJUE cu pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, cererea urmând a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare CJUE asupra pronunțării unei hotărâri preliminare.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Institutul de Cercetare a Calității Vieții împotriva sentinței civile nr. 4053 din 14 decembrie 2016 și a încheierii de ședință din data de 7.12.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.