ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

La data de 17.02.2016, reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, a formulat în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU MECS, cerere prin care a solicitat să se dispună:

În principal, anularea Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 transmisă cu adresa nr. x/04.08.2015 (nr. intrare UCV nr. 5199/17.08.2015) privind soluționarea contestației Universității din Craiova împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/22.06.2015, cu trimiterea către pârâtă pentru soluționarea pe fond a contestației noastre în procedură prealabilă.

În subsidiar anularea Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 transmisă cu adresa nr. x/04.08.2015 (nr. intrare UCV nr. 5199/17.08.2015) privind soluționarea contestației Universității din Craiova și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/22.06.2015.

Cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2016

Soluția instanței de fond

Prin decizia civilă nr. 452/2016 pronunțată în data de 19.10.2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE-OIPOSDRU MECS, având ca obiect "contestație act administrativ fiscal", anulând Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivelor convergență nr. x/22.06.2015 și decizia nr. x emise de pârâtul OIPOSDRU-MECS.

Anterior, prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2016, instanța de fond - Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a aplicat amendă judiciară conducătorului autorității pârâte Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU MECS, d-na director A., în cuantum de 10% din salariul minim brut pe economie începând cu data de 29 iunie 2016 și până la data îndeplinirii obligației privind comunicarea actelor ce au stat la baza Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/22.06.2015 și a Deciziei OIPOSDRU-MECS nr. x/04.08.2015 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal contestat.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 452/2016 din data de 19.10.2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU MECS, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurentul-pârât a menționat, în esență, că instanța de fond nu a ținut cont de constatările echipei de verificare din care reiese clar următoarele:

Esența activității A8 este așa cum reiese din denumirea acesteia - " Crearea și dezvoltarea de parteneriate de cooperare între universități/centre de cercetare și inovare/institute de cercetare/întreprinderi din UE și România". În ceea ce privește cheltuielile neeligibile, aferente activității A8 pentru luna aprilie 2014, cu plara responsabilului relații de cooperare naționale și internaționale, expertul B., s-au avut în vedere situații de fapt:

Parteneriatele au fost semnate înaintea derulării proiectului și sunt încă în perioada de valabilitate, iar prin metodologia elaborată nu au fost încheiate alte colaborări, activitatea pontată nu este justificată.

De asemenea, expertul a participat la ședințele tehnice pentru programele doctorale și post-doctorale, conform livrabilelor prezentate (Procese-verbale ale ședințelor), însumând un număr de 28 de ore de participare la ședințe, dar nepontate în Fișele individuale".

În concluzie, recurentul - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. x/04.08.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/22.06.2015, formulate de Universitatea din Craiova.

La data de 31.07.2018 pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Capital Uman - denumită în continuare OIPOCU -MEN, a transmis prin poștă la instanță o Cerere Completatoare întemeiată pe prevederile art. 204 coroborat cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., solicitând a se dispune anularea, ca inadmisibilă, a măsurii de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dispuse prin încheierea din data de 14.09.2016.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă Universitatea din Craiova a depus întâmpinări, atât împotriva recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 452/2016 cât și împotriva Cererii completatoare formulată de aceeași parte cu privire la măsura dispusă de instanță prin încheierea din data de 14.09.2016.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât nu a formulat Răspunsuri la întâmpinările intimatei - reclamante.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât pe fondul recursului declarat atât împotriva Decizei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2016, Înalta Curte, va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, astfel cum este prevăzut la art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă a fost respectat termenul de completare a motivelor de recurs, pentru recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 14.09.2016, prin Cererea completatoare depusă prin poștă la data de 31.07.2018.

Potrivit articolului 20 din Legea nr. 554/2004 " Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs…".

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de pârât împotriva sentinței de fond, se constată că sentința recurată, în speță Decizia nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 a fost comunicată autorității pârâte la data de 23 ianuarie 2017 (dosar fond) iar cererea de recurs a fost depusă prin poștă la data de 23.02.2017, conform ștampilei ce a fost aplicată pe plicul de expediere a recursului, atașat la dosar, în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 08.02.2017.

În raport de aceste date, se constată că recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 452/2016 a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, incidentă în prezenta cauză, termen care s-a împlinit pentru recurentul-pârât la data de 08.02.2017.

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" iar potrivit dispozițiilor 489 alin. (1) din același act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În cauză, astfel cum s-a constatat, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul- pârât nici nu a solicitat repunerea sa în termen.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În condițiile în care recursul împotriva Deciziei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 a fost declarat și motivat cu depășirea termenului legal, inclusiv recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2016, prin Cererea completatoare transmisă prin poștă la instanță, în data de 31.07.2018, este tardiv, având în vedere că și această cerere completatoare trebuia depusă înăuntrul termenului de declarare a recursului, adică, până la data de data de 08.02.2017, inclusiv, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, nefiind identificate motive de casare de ordine publică, ce ar fi putut fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlicirea termenului de motivare a recursului, astfel cum permit dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârilor recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de pârâtul Ministerul Educației Naționale OIPOSDRU MECS, ca tardiv formulat, aplicând astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU MECS împotriva Deciziei nr. 452/2016 din 19 octombrie 2016 și împotriva încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.