ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5674/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 07.12.2016, reclamanta Parohia Reformată Zăuan a formulat acțiune civilă împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună: anularea deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică și nelegală; constatarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafață de 551 mp și construcțiile existente pe acest teren; obligarea intimatei să emită decizie de despăgubire în condițiile legii pentru imobil.

Prin sentința civilă nr. 100 din 3 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Zăuan împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile Care au Aparținut Cultelor Religioase din România.

A fost anulată decizia nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile legii pentru imobilul înscris în CF x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafață de 551 mp și construcțiile existente pe acest teren în favoarea reclamantei.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și să respingerea acțiunii introductive de instanță formulată de către reclamanta.

A susținut recurenta - pârâtă că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 1 alin. (1) și ale art. 4 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare reținând în mod eronat că din copia cărții funciare nr. x a localității Zăuan depusă la dosar rezultă că în această carte funciară a fost înscris un singur imobil, respectiv imobilul cu nr. top. x, iar subscrisa putea interpreta în sensul că cererea vizează singurul imobil înscris în respectiva carte funciară, nefiind necesară o precizare expresă în acest sens; că singurul aspect neîndeplinit de către Parohia Reformată Zăuan este depunerea traducerii legalizate a cărții funciare, dovada dreptului de proprietate putându-se face și cu alte mijloace de probă precum și că nu se pot invoca dispoziții din dreptul comun (Decretul-lege nr. 115/1938) sau alt act ce reglementează existența și dovada dreptului de proprietate în condițiile dreptului comun.

S-a arătat că intimata-reclamantă Parohia Reformată Zăuan, nu a fost proprietara imobilului solicitat la momentul preluării de către statul român, acesta fiind, conform traducerii legalizate a cărți funciare nr. x a localității Zăuan, Școala de fete din Zovâny (Zăuan), traducerea legalizată fiind depusă de intimata-reclamantă direct în fața instanței de judecata.

De asemenea, s-a arătat că intimata - reclamantă nu a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a proprietarului tabular, iar mențiunea din Decretul nr. 176/1948, nu se poate concluziona că aceasta reprezintă o confirmare a proprietății Parohiei Reformate Zăuan.

A precizat recurenta că, în lipsa indicării de către reclamanta a nr. top. corespunzător imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare și în lipsa traducerii legalizate în limba română a cărții funciare nr. x a localității Zăuan, județul Sălaj, cererea de retrocedare formulată de către Parohia Reformată Zăuan nu a întrunit condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, s-a arătat că instanța a interpretat în mod eronat prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care, coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1), stabilesc că, in condițiile in care imobilul nu poate fi restituit în natură, neaflându-se în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din actul normativ, nici subscrisa nu poate fi obligată la acordarea de măsuri compensatorii, întrucât a fost înstrăinat de stat înainte de 22 decembrie 1989.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința și recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată în data de 07.12.2016, reclamanta Parohia Reformată Zăuan a formulat acțiune civilă împotriva deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună:

- anularea deciziei nr. 5505/21.04.2016 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică și nelegală;

- constatarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. x Zăuan nr. top. x compus din teren în suprafață de 551 mp și construcțiile existente pe acest teren;

- obligarea intimatei să emită decizie de despăgubire în condițiile legii pentru imobil.

Motivele respingerii cererii de retrocedare formulată de către reclamantă au constat în împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, reținându-se că prin cererea de retrocedare nu s-a indicat numărul cărții funciare si numărul topografic unde figurează imobilul solicitat, că la dosar s-au depus doar fotocopiile CF x Zăuan si un extras CF, ca s-a solicitat completarea dosarului de retrocedare cu aceste aspecte, respectiv copia CF x Zăuan cu traducerea legalizată si precizarea obiectului cererii de retrocedare, indicarea numărului topografic si a numărului de carte funciară.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (3) și (4) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la ort. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență

Alin. (4) prevede că: În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. In cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile."

Conform alin. (6) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor.

Examinând sentința atacată față de motivele invocate de recurenta-reclamantă și reținând totodată apărările intimaților ca și prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Pronunțându-se asupra cererii reclamantei de constatare a nulității Deciziei nr. 5505/21.04.2016 pronunțate de intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, prin care s-a respins cererea de retrocedare a imobilului, în considerarea nedovedirii dreptului de proprietate, prima instanță a reținut netemeinicia acestei decizii.

În acord cu cele stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate criticile recurentului - pârât, raportat la conținutul materialului probator existent la dosar, in condițiile in care din foaia B pozitia 1 a CF x Zăuan si din actele care au stat la baza acestei înscrieri, rezultă că imobilul a fost preluat de Statul Român prin Decretul 176/1948. Înscrierea in cartea funciară coroborată cu mențiunile Decretului 176/1948 duc la concluzia ca imobilul făcea parte din școala reformată din com. Zăuan a Bisericii Reformate, aceasta fiind singura preluare realizată în comuna Zăuan în baza acestui act normativ .

Contrar celor susținute de recurentă, decretul 176/1948 reprezintă temeiul de fapt și de drept ce atestă că Parohia Reformată Zăuan, este îndreptățită la restituirea bunului în cauză, în calitate de fost proprietar.

Și aceasta întrucât în tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de către stat imobilul în cauză apare menționată "Școala primară ref. din com. Zăuan a Bis. Ref. cu întreaga avere, conform inventarului jurnal"

În fine, nu lipsită de relevanță în susținerea argumentației judecătorului fondului pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind legală și deplin susținută probator, sunt și actele depuse de reclamantă care fac dovada aprobării încă din anul 1919 a deschiderii de scoli reformate în comuna Zăuan, care in anul 1932 aceste scoli funcționa efectiv, precum și inventarele din anii 1914, 1942 ale reclamantei din care rezultă că imobilul figura în evidentele sale ca fiind proprietatea sa, alături de Școala de Băieți, care a fost restituită reclamantei.

In ceea ce privește nedepunerea unei traduceri legalizate cărții funciare, omisiune care a constituit motiv de respingere a cererii, Înalta Curte reține că sancțiunea adoptată de autoritatea pârâtă este vădit excesivă, întrucât reclamanta a depus actul care făcea dovada proprietății, iar potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

Or, coroborând copia cărții funciare (tradusă in fața primei instanțe), cu conținutul Decretului 176/1948 și a actelor care au stat la baza înscrierii in cartea funciară, rezultă concluzia că imobilul apare ca fiind proprietatea Bisericii Reformate din Zăuan.

Cu referire la critica recurentei privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, instanța de recurs nu împărtășește interpretarea recurentei - pârâte, în sensul că măsurile compensatorii se pot acorda, în cazul în care nu e posibilă restituirea în natură, doar pentru imobilele care au fost înstrăinate legal de statul român după data de 22 decembrie 1989, nu și pentru cele înstrăinate anterior.

Recurenta - pârâtă interpretează trunchiat dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, ignorând prevederile art. 1 alin. (4) și (6), art. 2 alin. (4) și art. 3 alin. (6) din același act normativ.

Art. 1 alin. (1) menționează că, sunt restituite in natură imobilele aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 2 din ordonanța de urgență, adică o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 prevede și două excepții de la această regulă, când se acordă despăgubiri pentru bunuri imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă. Este vorba despre terenurile ocupate în totalitate (art. 1 alin. (4), pentru care se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent, și de imobilele ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, în legătură cu care titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, fiind incidentă în speță prima excepție, imobilul aflându-se în prezent în proprietate privata a unor persoane fizice.

Apreciază Inalta Curte în considerarea celor mai sus-arătate că nici una dintre criticile recurentei-pârâte nu este fondată, calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare a Parohiei Reformate Zăuan fiind convingător demonstrată

2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 100 din 3 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2019.