ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, la data de 30.12.2019 sub nr. x/2019, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) în numele și pentru membrii de sindicat - A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost in vigoare in sensul acordarii si plata catre reclamanti a tuturor sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul in perioada de aplicare a legii. Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a compensatiei de risc/pericol deosebit, in cuantum de 15%, calculata la salariul de functie, incepand cu 17.01.2016 pana la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea paratei la aplicarea Legii nr. 153/2017, incepand cu data de 01.07.2017,in sensul acordarii si platii catre reclamanti a tuturor sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a compensatiei de risc/pericol deosebit, in cuantum de 15%, calculata la salariul de functie, incepand cu 01.07.01.2017; Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a majorarii salariului de functie cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 incepand cu data de 01.07.2017; Obligarea paratei la acordarea catre reclamanti a majorarii salariului de functie cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 incepand cu data de 01.07.2017.

- obligarea paratei la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, incepand cu data de 01.07.2017, in mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, in suma de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, în sensul garantarii/platii unui salariu de functie, fara adaosuri - sporuri, indemnizatii, compensatii ori alte tipuri de majorari salariale - la un nivel egal sau mai mare decat salariul de baza minim brut pe tara in suma de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, in sensul garantarii/platii unui salariu de functie, fara adaosuri - sporuri, indemnizatii, compensatii ori alte tipuri de majorari salariale - la un nivel egal sau mai mare decat salariul de baza minim brut pe tara in suma de 2080 RON si 2.350 RON pentru personalul incadrat pe functii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime in munca de cel putin un an in domeniul studiilor superioare. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018. Obligarea paratei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de functie stabilit la 2080 RON si 2.350 RON pentru personalul încadrat pe functii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime in munca de cel putin un an in domeniul studiilor superioare.

- obligarea paratei la plata diferentelor salariale dintre salariile efectiv incasate si salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cat aceasta a fost in vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, incepand cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflatiei, impreuna cu dobanzile legale aferente.

În fapt, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special - polițiști - încadrați la Direcția Generala Anticorupție.

În esență, au susținut că, la nivelul pârâtei Direcția Generală Anticorupție (D.G.A) nu s-au aplicat prevederile Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 153/2017, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017 și H.G. nr. 937/2017, astfel că polițiștii au fost privați de un număr important de drepturi salariale care li se cuveneau în baza legii, existând totodată salarii de funcție inferioare salariului minim brut.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul Sălaj, prin sentința civilă nr. 136/21.02.2020, a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

În argumentele expuse în susținerea soluției, tribunalul a reținut că, indiferent de domiciliul membrilor reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor Și Personalului Contractual din M.A.I. (SNPPC), competența teritorială este determinată în raport de sediul acestuia din urmă situat în municipiul București, în acest sens fiind și orientarea doctrinei juridice relevante, adaptate noilor prevederi legislative (spre exemplu: Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ. Comentată și adnotată, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 354, cu trimitere la Decizia ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 3601 din 14 decembrie 2016-pp. 346-348).

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1652 din 5 iunie 2010, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și, în conscință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din M.A.I. în reprezentarea membrilor săi A., B., C., D., E. Și F., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Sălaj, secția Civilă și trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța competentă să soluționeze conflictul de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă, însă nu înlătură incidența art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât sindicatul a introdus acțiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres că se va respecta competența teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce acțiunea în numele reclamantului, astfel cum a reținut, într-o cauză similară, în soluționarea unui conflict negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2572/15 mai 2019.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, va reține, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. a intodus cererea de chemare in judecată în numele și pentru reclamanții, membri de sindicat din cadrul Serviciul Județean Anticorupție Sălaj.

Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acțiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, competența de soluționare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Însă, dispozițiile legale menționate nu stabilesc care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeași lege, stabilește că se va respecta competența de soluționare a cauzei și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces, adică chiar dacă persoana de drept public sau privat figurează cu calitatea de reclamant, dar de fapt acționează pentru reclamant.

Ca atare, conform art. 10 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare in judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Se reține că, în speță, se aplică o competență teritorială absolută exclusivă, instituită în favoarea tribunalului de la domiciliul persoanelor fizice, membri de sindicat, care trebuie respectată și în situația în care cererea de chemare in judecață este formulată de către sindicat, indiferent de calitatea acestuia in proces si indiferent de sediul acestei persoane juridice.

Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant, iar reclamantul/reclamanții domiciliază în județul Sălaj,(conform înscrisurilor atașate la cererea de chemare in judecată filele x) instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sălaj.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. și F., și pe pârâta Direcția Generală Anticorupție în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.