ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 935/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă sub nr. x/2018 la data de 19.04.2018, reclamanții A., prin reprezentant legal B. și C., prin reprezentant legal, D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., obligarea acesteia la repararea integrală a prejudiciului material și moral ce le-a fost cauzat prin vătămarea corporală gravă suferită în cadrul accidentului rutier provocat de intervenientul forțat F. la data de 29.06.2017, respectiv: 1.000.000 euro daune morale și 349.500 USD daune materiale; prestații periodice de 1.800 ron lunar cu titlu de cheltuieli cu asistentul personal, începând cu data de 29.06.2017 și pe toată perioada încadrării în grad de handicap, pentru reclamantul minor A.; 9.600 euro daune morale și 500 euro daune materiale, pentru reclamantul minor C.; diferența rezultată din cumularea dobânzilor legale la sumele indicate la punctele 1-3, din momentul producerii evenimentului asigurat (29.06.2017) și până la momentul plății efective (daune interese moratorii); cheltuieli de judecată (onorariu apărător ales) în cuantum de 7.000 ron.

Sentința Tribunalului Bacău Prin sentința nr. 436/21.06.2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Decizia Curții de Apel Bacău Prin decizia nr. 285/06.07.2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanților împotriva sentinței.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanții A., prin reprezentant legal B. și C., prin reprezentant legal D.. Recurenții au prezentat situația de fapt care a condus la producerea accidentului și au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv aceștia nu au renunțat la acțiune, nu au renunțat la dreptul lor în cadrul procesului penal ci au renunțat la dreptul de a exercita acțiunea în cadrul procesului penal, precizând că vor formula acțiune în pretenții în fața instanței civile. Admiterea excepției inadmisibilității acțiunii încalcă principiul liberului acces la justiție, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, prin împiedicarea părții care a participat, ca parte civilă în procesul penal, de a se adresa instanței civile, în condițiile în care drepturile sale nu au fost acoperite de instanța penală. Potrivit recurenților, dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. pen. încalcă prevederile art. 21 din Constituție, prin împiedicarea unui acces efectiv la justiție în cazul pedinte, în care reclamanții au renunțat la a se judeca în fața instanței penale, aceasta neechivalând cu renunțarea la drept, ci însemnând doar că ei au ales calea instanței civile, constrânși de faptul că instanța penală "a uitat" să introducă în cauză, în camera preliminară, societatea de asigurări. Recurenții au mai precizat că actul procedural/de dispoziție, de renunțare la exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, nu este concretizat într-o declarație nominală, expresă, neechivocă, a fiecărei persoane vătămate în parte, ci prin consemnarea, în încheierea de ședință. Au considerat astfel că persoana vătămată nu-și poate exprima ferm poziția procesuală cu privire la latura civilă a cauzei decât personal, nemijlocit, printr-o declarație expresă, personală, dată în fața instanței.

Procedura de filtru Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 02.03.2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluție, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 19.03.2021, în termen legal, intimata-pârâtă S.C. E. S.A. formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a solicitat să se constate că recursul este tadiv, iar criticile formulate nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză La data de 28.09.2020, în termen legal, S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata nulitatea recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia și menținerea deciziei curții de apel. În susținerea excepției nulității recursului, intimata-pârâtă a arătat că, deși circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., s-au formulat critici de netemeinicie, fără a se specifica normele încălcate de instanța de apel și reluându-se aceleași susțineri din faza apelului, cererea de recurs fiind o copie fidelă a cererii de apel și a cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, a apreciat ca fiind corectă motivarea curții de apel, în condițiile în care art. 27 C. proc. pen. stabilește neechivoc situațiile în care instanța civilă soluționează pretențiile părților vătămate prin fapte penale, iar recurenții nu au contestat găsirea într-o situație exceptată de aceste cazuri. Totodată, a arătat că instanța de apel a avut în vedere, în mod corect, faptul că temeiul reținut prin sentința penală nr. 579/2018 nu poate fi înlăturat de judecata în fața instanței civile, ci putea fi contestat, ca aplicabilitate și efect, numai pe calea apelului penal, drept de care reclamanții nu au uzat deși au fost reprezentați de același avocat din recurs. De asemenea, corect în opinia intimatei, a reținut instanța de apel faptul că nici eventualele neregularități în calificarea și soluționarea cererii de constituire de parte civilă și împotriva asigurătorului din dosarul de urmărire și camera preliminară ori posibilitatea de a se renunța valid pentru minori de către apărător nu pot fi cenzurate de instanța de apel. In final, intimata-pârâtă a făcut trimitere și la decizia Curții Constituționale nr. 282/07.05.2019, care a analizat conținutul normativ al art. 22 C. proc. pen. În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică corespunzător". Potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel, decizia recurată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 23.07.2020, recursul fiind formulat la data de 31.08.2020, în condițiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 24.08.2020 (zi lucrătoare de luni), prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Rezultă că recursul reclamanților se situează în afara termenului de 30 de zile de la comunicare astfel cum este reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., sens în care acesta a fost tardiv declarat și va fi respins ca atare. Pe de altă parte, deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse reiau motivele de apel cărora le-a fost dată deja o dezlegare jurisdicțională, situație față de care acestea nu pot fi încadrate în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții A., prin reprezentant legal B. și C., prin reprezentant legal D. împotriva deciziei nr. 285 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,