Decizia nr. 1/2021 — ÎCCJ — recurs

Prin Hotărârea nr. 8J din 1 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), a aplicat doamnelor A. - judecător în cadrul Judecătoriei Drăgășani și B. - judecător în cadrul Judecătoriei Drăgășani, sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din aceeași lege, reținând considerentele arătate în continuare.

În raport cu situația de fapt, sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004. Sub aspect obiectiv, abaterea disciplinară constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective, se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a reținut că: (i) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător A. figura cu un număr total de 277 de hotărâri în privința cărora era depășit termenul de redactare, în cazul a peste 200 hotărâri întârzierea fiind cuprinsă între 100 și 911 zile; (ii) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător B. figura cu un număr total de 405 hotărâri în privința cărora era depășit termenul de redactare, în cazul a peste 224 de hotărâri întârzierea fiind cuprinsă între 100 și 935 zile întârziere, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la 6 iunie 2017; (iii) la termenul de judecată din 1 iulie 2020, pârâta A. a precizat că mai are de redactat peste 300 de hotărâri, dintre care două hotărâri din decembrie 2017, iar pârâta B. a arătat că mai are de redactat peste 380 de hotărâri, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată în luna februarie 2018; (iv) referitor la hotărârile neredactate în termenul legal de doamna judecător A., peste 192 hotărâri au fost pronunțate anterior emiterii rezoluțiilor din 14 august 2018, 25 martie 2019 și 23 mai 2019, prin care au fost respinse ori clasate sesizările referitoare la întârzierea în redactarea hotărârilor. Aceste hotărâri nu erau redactate nici la data inițierii prezentei proceduri disciplinare, deși termenul legal de redactare era depășit în unele situații și cu 911 zile; (v) peste 135 dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător B., reținute în prezentul dosar, au fost pronunțate anterior rezoluției din 21 februarie 2019 prin care a fost respinsă sesizarea vizând întârzierea în redactarea hotărârilor. Aceste hotărâri nu erau redactate nici la data inițierii prezentei proceduri disciplinare, deși termenul legal de redactare era depășit în unele situații și cu 935 zile.

Referitor la apărările pârâtelor în sensul că nu mai putea fi exercitată o nouă acțiune disciplinară pentru hotărâri neredactate care au făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare finalizate cu soluții de clasare sau respingere, s-a reținut că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004 se consumă în momentul realizării acțiunii sau inacțiunii prevăzute de norma legală și al producerii rezultatului, respectiv în momentul în care intervine întârzierea efectuării lucrărilor, iar acest lucru este consecința conduitei culpabile a magistratului. Verificările disciplinare anterioare finalizate cu o soluție de clasare sau respingere nu exclud însă analiza situației hotărârilor care nu au fost încă redactate și care se regăseau în același stadiu și la momentul efectuării verificărilor în prezentul dosar, altfel s-ar ajunge în situația în care acestea să nu mai fie redactate, odată ce judecătorul a fost cercetat disciplinar anterior. Astfel, nu ar mai exista un mijloc de responsabilizare a magistratului, împrejurare ce ar afecta deosebit de grav drepturile procesuale ale părților. Prin urmare, pârâtele aveau obligația de a redacta hotărârile restante și ulterior pronunțării soluțiilor de clasare/respingere anterioare.

În consecință, s-a apreciat că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârâte a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. și art. 406 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce privește caracterul imputabil al conduitei ilicite, prezintă relevanță hotărârile pronunțate de pârâte pe parcursul anilor 2017-2019 și neredactate în termenul prevăzut de lege, precum și atitudinea pârâtelor raportat la îndeplinirea atribuțiilor profesionale.

Deși volumul de muncă a fost unul considerabil, situație identificată și la ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei Drăgășani, această împrejurare nu poate înlătura culpa magistratului în condițiile în care pârâtele înregistrează cele mai multe restanțe în redactare la nivelul instanței, figurând și cu cele mai mari depășiri ale termenului legal de redactare. Astfel, la 15 noiembrie 2019, la Judecătoria Drăgășani erau în total 683 hotărâri neredactate în termenul prevăzut de lege, dintre care 304 hotărâri neredactate de pârâta judecător A., 25 hotărâri neredactate de domnul judecător C., 314 hotărâri neredactate de doamna judecător B. și 40 hotărâri neredactate de doamna judecător D..

În ceea ce privește atitudinea pârâtelor față de situația de fapt constatată, este relevant că, deși anterior au mai fost cercetate pentru săvârșirea aceleiași abateri disciplinare, verificările anterioare nu au reprezentat un semnal eficient în sensul de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu într-un mod corespunzător și pentru a înlătura consecințele negative ale faptelor reținute prin rezoluțiile menționate.

În consecință, s-a reținut că pârâtele judecător înregistrează în mod constant și progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care este depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, ceea ce reflectă o gestionare necorespunzătoare a activității de redactare a hotărârilor, un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru. Deși întârzierile înregistrate de către pârâte sunt disproporționate sub aspectul duratei acestora, dar și al numărului, prin raportare la ceilalți judecători, acestea nu s-au mobilizat și au avut un ritm de redactare foarte de lent.

Volumul mare de activitate, fluctuația de personal, pregătirea necorespunzătoare a personalului auxiliar, îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin ordinele de serviciu, probleme personale și de sănătate invocate nu sunt de natură a înlătura răspunderea disciplinară și nu justifică în mod real situația de fapt reținută și necontestată de către pârâte. Aceste împrejurări pot fi avute în vedere în circumstanțiere la momentul analizării situației pârâtelor judecător din această perspectivă.

Mai mult, deși la nivelul conducerii instanței s-au dispus măsuri pentru a facilita redactarea hotărârilor restante în sensul că pentru perioada mai- august 2019 au fost preschimbate termenele de judecată, pârâtele judecător nu au luat toate măsurile necesare diminuării stocului foarte mare de hotărâri restante. Apărarea pârâtei judecător A. în sensul că, în perioada mai- august 2019, nu a reușit să finalizeze motivarea hotărârilor restante deoarece s-a preocupat să asimileze materia penală și de procedură penală nu poate fi primită în condițiile în care a judecat în materie penală începând cu luna aprilie 2017. Astfel, nu se poate susține, în mod pertinent, că nu a avut timp să se familiarizeze cu materia penală în care judeca deja de 2 ani. În același sens, apărarea pârâtei judecător B. în sensul că, deși în perioada mai- august 2019, au fost preschimbate termenele de judecată, totuși a trebuit să soluționeze cauze cu caracter urgent și, în calitate de judecător delegat la Biroul executări penale, a sesizat instanța în 9 cauze nu constituie o împrejurare obiectivă care să justifice numărul foarte mare de hotărâri restante în redactare. În plus, desființarea unor completuri de judecată în anul 2016 nu poate justifica depășirea termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești cu durate excesive (în unele situații, existând întârzieri de peste 2 ani și 6 luni) în condițiile în care dosarele au fost repartizate tuturor judecătorilor din cadrul instanței.

Sub aspectul laturii subiective, modul în care pârâtele au înțeles să gestioneze întreaga lor activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, reflectă atitudinea psihică de prevedere a rezultatelor faptelor pe care, chiar dacă nu le-au urmărit, au acceptat producerea lor. Faptele săvârșite de pârâte au avut consecințe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părți în cauzele evidențiate mai sus, aducându-se atingere și prestigiului justiției prin nerespectarea cadrului legal de soluționare a acestora. Întrucât, în calculul termenului rezonabil, se are în vedere durata judecății, atât în primă instanță, cât și în cursul căilor de atac, prin inactivitatea pârâtelor părțile au fost lipsite de elementul esențial al aducerii la cunoștință a conținutului și considerentelor hotărârilor judecătorești, indispensabile în aprecierea argumentelor pentru exercitarea unei căi de atac, situație care s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, chiar peste 2 ani în anumite situații, creându-se premisele încălcării cerinței derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. și art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. are un caracter imputabil pârâtelor, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere că pârâtele au mai fost anterior verificate disciplinar pentru nerespectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești, situație care ar fi trebuit să constituie un factor de conștientizare în sensul de a lua toate măsurile pentru eficientizarea activității și respectarea termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea lucrărilor. S-a avut în vedere și faptul că, în perioada de referință, pârâtele au înregistrat un volum de muncă considerabil, relevat de datele statistice, și au avut o serie de probleme de natură personală și de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Ținând cont de toate aceste împrejurări, de gravitatea concretă a faptelor astfel cum au fost reținute anterior și de vinovăția pârâtelor, se justifică aplicarea unei sancțiuni care să îndeplinească atât scopul sancționator, dar și scopul de remediu, respectiv sancțiunea prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni". II. Recursurile exercitate împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii menționate la pct. I au declarat recurs pârâtele B. și A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004. A. Recursul declarat de pârâta B.

Pârâta B. solicită casarea hotărârii și, pe fond, în principal, respingerea acțiunii disciplinare, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară.

În esență, recurenta critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinice, susținând că în mod neîntemeiat s-a reținut că îi este imputabilă neredactarea hotărârilor judecătorești, formulând criticile arătate în continuare.

Instanța disciplinară nu a avut în vedere faptul că, în perioada 2007-2017, a judecat numai cauze penale și de contencios administrativ și fiscal și o perioadă, până în anul 2011, și litigii cu profesioniștii. Începând cu luna ianuarie 2017, ca urmare a pensionării unui judecător, a preluat 17 dosare în materiile "minori și familie, contencios administrativ și fiscal, litigii cu profesioniștii", iar, în luna aprilie 2017, ca urmare transferului unui judecător la o altă instanță, a preluat 101 dosare în materiile "civil, minori și familie, contencios administrativ și fiscal, litigii cu profesioniștii". În acest context și în condițiile în care s-au modificat C. civ. și C. proc. civ., a alocat un timp mult mai mare pentru a se pregăti în aceste materii noi, pentru a fi la curent cu practica instanței și a instanței de control judiciar, ceea ce a determinat apariția întârzierilor în redactare.

Recurenta invocă volumul de activitate din perioada de referință, arătând următoarele: (i) în anul 2017, încărcătura de dosare a fost de 1.396,2 dosare/judecător, a pronunțat 891 de hotărâri, dintre care numai 112 au fost încheieri de încuviințare a executării silite, revenindu-i spre redactare 779 de hotărâri; (ii) în anul 2018, încărcătura de dosare a fost de 1.115,6 dosare/judecător, iar în schema judecătoriei au funcționat 6 judecători în primele 5 luni ale anului, iar, începând cu 1 iunie 2018, numai 5 judecători; a pronunțat 643 de hotărâri, dintre care numai 104 au fost încheieri de încuviințare a executării silite, revenindu-i spre redactare 539 de hotărâri judecătorești; (iii) în anul 2019, încărcătura de dosare a fost de 1.559,1 dosare/judecător și în cadrul instanței au funcționat 5 judecători în primele 3 luni, iar, începând cu 1 aprilie 2019, numai 4 judecători. În perioada 01.01 - 31.12.2019, a pronunțat 1.112 hotărâri, dintre care numai 250 au fost încheieri de încuviințare a executării silite, revenindu-i spre redactare 862 de hotărâri, cu precizarea că 368 de dosare au fost pronunțate în perioada septembrie - decembrie 2019, acesta fiind motivul pentru care, la 20 ianuarie 2020, figura cu 405 hotărâri neredactate în termen; (iv) în perioada 1 - 29 ianuarie 2020, a pronunțat 100 de hotărâri, dintre care 43 au fost încheieri de încuviințare a executării silite.

Instanța disciplinară nu a ținut cont că, în perioada 2017-2020, a îndeplinit următoarele atribuții suplimentare: judecător responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor până la 02.12.2019; judecător delegat cu executarea hotărârilor penale până la 02.09.2019 și, ulterior, începând cu 02.12.2019; judecător delegat pentru activitatea de înregistrare și evidență a persoanelor juridice; judecător desemnat la organul financiar local. Aceste atribuții suplimentare au presupus, mai ales în primele două cazuri, alocarea zilnică din timpul de lucru pentru rezolvarea problemelor ce vizează aceste compartimente. De asemenea, nu a fost avute în vedere faptul că a lucrat aproape în fiecare zi peste programul normal de lucru, precum și duminica, și nu și-a efectuat integral concediile de odihnă din anii 2017-2019.

În condițiile în care schema de personal nu a fost completă în toți acești ani, lipsa de judecători a dus la acumularea unui volum atât de mare de hotărâri restante, astfel că nu sunt întrunite condițiile laturii subiective a abaterii disciplinare analizate. 2.2. Recursul declarat de A.

Recurenta A. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia, iar, pe fond, în principal, respingerea acțiunii disciplinare exercitate împotriva sa de Inspecția Judiciară, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară.

Sub un prim aspect, se susține că, în procesul-verbal de sesizare formulat de președintele Curții de Apel Pitești se afirmă în mod eronat că, la 4 ianuarie 2017, Judecătoria Drăgășani beneficia de o schemă aproape completă de 6 judecători activi din 7 posturi prevăzute în schemă. Totodată, referitor la afirmația președintelui Curții de Apel Pitești potrivit căreia ar fi avut restanțe în redactarea hotărârilor încă din 04.01.2017, recurenta arată că această situație a fost determinată de preluarea a 55 de dosare civile și 9 plângeri contravenționale, redistribuire în urma desființării completurilor a 2 judecători care nu mai funcționau în cadrul instanței.

Potrivit datelor statistice, volumul de activitate în anul 2017 a fost exagerat, încărcătura medie/judecător fiind de 1.396 de cauze, comparativ cu media națională de 1.119 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 838 de cauze, spre deosebire de media națională de 869 cauze/schemă. Din punct de vedere al dosarelor nou intrate, în anul 2017 încărcătura a fost de 1.012,9 dosare/judecător.

În hotărârea atacată nu se face referire la faptul că, în anul 2017, în urma desființării a două completuri de judecată, din cauza pensionării, respectiv transferului a doi judecători, a preluat un număr total de 65 de dosare.

Având în vedere că, începând cu 13 martie 2017, a primit dosare în toate materiile și, întrucât nu mai judecase în materie penală de la sfârșitul anului 2004, a făcut eforturi suplimentare pentru a asimila noua materie penală și de procedură penală, pentru fiecare tip de cauză fiind nevoită să studieze reglementările, doctrina, jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2017, recurenta arată că a pronunțat 1.121 de hotărâri, dintre care numai 420 sunt încheieri de încuviințare a executării silite, ceea ce înseamnă că i-au revenit spre redactare 701 hotărâri. În aceeași perioadă arată că a îndeplinit și atribuții suplimentare, respectiv judecător de drepturi și libertăți, soluționând 14 dosare.

În 2017-2018, a îndeplinit următoarele atribuții suplimentare: l-a înlocuit pe judecătorul responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor; a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 86 din H.G. nr. 585/2002 privind protecția informațiilor clasificate; a fost judecător desemnat cu atribuții privind activitatea de notificare sau comunicare în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială; în lipsa titularului, a îndeplinit atribuțiile conducătorului Biroului de informare și relații publice și purtătorului de cuvânt al instanței; a fost judecător delegat la compartimentele arhivă și registratură; a coordonat persoana responsabilă pentru a lua act de renunțarea la calea de atac, în condițiile art. 404 alin. (2) din C. proc. civ.. De asemenea, în anul 2017, a mai îndeplinit următoarele atribuții: funcția de vicepreședinte și, ulterior, funcția de președinte al instanței în perioada 14.07.2017 - 14.04.2018; a întocmit și bilanțul Judecătoriei Drăgășani pe anul 2016 și l-a susținut la 27 ianuarie 2017; a întocmit ordinul de serviciu pe instanță și decizii ale președintelui ori de câte ori a fost necesar. În perioada în care a îndeplinit aceste funcții de conducere nu a beneficiat de reducerea complexității completurilor din care făcea parte. Demersurile pe care le-a efectuat în luna martie 2017 în calitate de vicepreședinte al instanței, pentru rearondarea localităților ce intră în competența teritorială a Judecătoriei Drăgășani, în condițiile numărului redus de judecători, nu au primit o rezolvare. În Rezoluția nr. 465/B/10.02.2020 a Inspecției Judiciare se menționează că, pentru activitatea desfășurată în funcția de conducere, a fost remunerată, însă nu a fost avut în vedere că timpul consumat pentru aceste activitățile nu a putut fi folosit la redactarea hotărârilor judecătorești.

În ceea ce privește volumul de activitate, recurenta arată următoarele: (i) în anul 2018: încărcătura de dosare a fost de 1.115,6 dosare pe judecător; la nivelul instanței au funcționat 6 judecători în primele 5 luni, iar, începând cu 1 iunie 2018, numai 5 judecători; a pronunțat 678 de hotărâri, dintre care numai 164 au fost încheieri de încuviințare a executării silite, revenindu-i spre redactare 514 hotărâri; a funcționat ca judecător de drepturi și libertăți, soluționând 3 dosare; (ii) în anul 2019: încărcătura de dosare a fost de 1.559,1 dosare/judecător; numărul mediu de judecători a fost de 4,3; în urma desființării unor completuri începând cu 1 martie 2019, prin redistribuirea dosarelor aflate pe rolul acestora, a preluat 73 de dosare; a pronunțat 888 de hotărâri judecătorești, dintre care 271 au fost încheieri de încuviințare a executării silite, rezultând, astfel, că i-au revenit spre redactare 617 hotărâri; (iii) a îndeplinit următoarele atribuții suplimentare: a funcționat ca judecător de drepturi și libertăți, soluționând 7 dosare; a fost judecător desemnat cu atribuții privind activitatea de executare civilă, activitatea de executare în materia contenciosului administrativ, evidență transferuri proprietate; l-a înlocuit, alternativ cu un alt judecător, pe judecătorul responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor; începând cu 7 octombrie 2019, a exercitat atribuțiile de coordonare și control în ceea ce privește arhiva și registratura; a fost președinte al Comisiei permanente de selecționare a fondului arhivistic; (iv) în anul 2020: în perioada 1 - 29 ianuarie 2020, a pronunțat 45 de hotărâri, dintre care 17 au fost încheieri de încuviințare a executării silite; a funcționat ca judecător de drepturi si libertăți, soluționând 6 dosare.

Instanța disciplinară nu a avut în vedere afecțiunile medicale de care suferă, care au împiedicat-o efectiv să își desfășoare activitatea în mod normal o perioadă îndelungată de timp.

Mai arată recurenta că, în toamna anului 2019, i-au fost repartizate 3 dosare cu inculpați pentru care s-au dispus măsuri preventive, în care a efectuat, periodic, 3-4 verificări privind legalitatea și temeinicia măsurii preventive. De asemenea, la 12 februarie 2020, i-a fost repartizat un alt dosar cu 2 inculpați arestați, pentru care a efectuat 4 verificări ale legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

Nu au fost avute în vedere nici următoarele: faptul că dosarele de drepturi și libertăți presupun un timp mai mare de muncă; nu a efectuat concediile de odihnă din anii 2018 și 2019; în perioada 5 martie - 29 noiembrie 2019 a redactat 285 de dosare, iar, în perioada 05.03 - 31.12.2019, a redactat 356 de dosare, iar, în perioada 1 - 30.01.2020, a redactat 38 de dosare; după terminarea cercetării disciplinare la instanță, în perioada 31.01 - 30.06.2020, a mai redactat 169 de dosare.

Întrucât a mai fost cercetată disciplinar de două ori pentru neredactarea hotărârilor judecătorești pronunțate în perioada 2017 - 2019, sesizările fiind respinse cu motivarea că întârzierile în redactare nu îi sunt imputabile, ci se datorează unui cumul de cauze de natură obiectivă, recurenta susține că aceleași hotărâri nu mai pot forma obiectul cercetării disciplinare în prezenta cauză. III. Întâmpinarea formulată de intimata Inspecția Judiciară

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței disciplinare, argumentând că în mod corect, în raport cu probatoriul administrat, a fost reținută îndeplinirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. B. Considerentele Înaltei Curți

Analizând hotărârea instanței disciplinare, atât din perspectiva legalității, cât și sub aspectul temeiniciei, prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, care vor analizate centralizat, având în vedere că se vizează, în esență, aceleași aspecte, Înalta Curte va respinge recursurile pentru considerentele arătate în continuare.

Prin hotărârea atacată, instanța de disciplină a reținut în privința pârâtelor B. și A. îndeplinirea condițiilor cumulative ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, constând în "neredactarea [...] hotărârilor judecătorești [...], din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, criticile din cele două recursuri și înscrisurile depuse în recurs nu demonstrează o altă situație decât cea reținută de instanța disciplinară în sensul celor arătate la pct. 3 din prezenta decizie, care reflectă, în esență, următoarea realitate faptică: (i) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător A. avea 277 de hotărâri neredactate cu depășirea termenului de redactare prevăzut de lege, fiind constatate, în cazul a peste 200 hotărâri, întârzieri cuprinse între 100 și 911 zile; (ii) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător B. avea 405 hotărâri neredactate cu depășirea termenului de redactare prevăzut de lege, fiind constatate, în cazul a peste 224 de hotărâri, întârzieri cuprinse între 100 și 935 zile întârziere; (iii); la 1 iulie 2020, pârâta A. mai avea de redactat peste 300 de hotărâri, două dintre acestea fiind pronunțate în decembrie 2017, iar pârâta B. mai avea de redactat peste 380 de hotărâri, cea mai veche fiind pronunțată în februarie 2018; (iv) dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător A., peste 192 hotărâri au fost pronunțate anterior emiterii rezoluțiilor din 14 august 2018, 25 martie 2019 și 23 mai 2019, prin care au fost respinse ori clasate sesizări anterioare referitoare la întârzierea în redactare, iar aceste hotărâri nu erau redactate nici la data inițierii prezentei proceduri disciplinare; (v) dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător B., peste 135 de hotărârile au fost pronunțate anterior rezoluției din 21 februarie 2019 prin care a fost respinsă sesizarea vizând întârzierea în redactare, iar aceste hotărâri nu erau redactate nici la data inițierii prezentei proceduri disciplinare.

În acest context factual, nu poate fi contestat că, în privința hotărârilor supuse C. proc. civ., s-a făcut dovada încălcării de către pârâtele judecător, în mod repetat și pentru intervale de timp foarte lungi, atât a termenului de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. - atât termenul de 30 de zile, în forma anterioară modificării textului prin Legea nr. 310/2018, cât și eventualul termen prelungit la 90 de zile, în forma ulterioară modificării textului prin Legea nr. 310/2018. Aceeași concluzie se impune și în privința hotărârilor în materie penală în raport cu termenul de redactare de 30 de zile prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. pen.

Apărările referitoare la faptul că hotărârile neredactate care au format obiectul verificărilor disciplinare anterioare, în care au fost emise rezoluții de clasare/respingere, nu mai pot forma obiectul unei noi proceduri disciplinare, nu pot fi primite. Sub acest aspect, instanța disciplinară a reținut întemeiat că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004 se epuizează, în ipoteza dedusă judecății, prin redactarea hotărârilor judecătorești restante, întrucât, conform interpretării propuse de recurentele-pârâte, s-ar ajunge la situația inacceptabilă ca hotărârile judecătorești neredactate, care au făcut obiectul unor verificări anterioare, să rămână neredactate, situație incompatibilă cu finalitatea actului de justiție. Susținerile formulate din această perspectivă nu pot fundamenta inadmisibilitatea acțiunii disciplinare, susținută de recurenta B..

În esență, prin criticile din recurs, subsumat laturii subiective a abaterii disciplinare, recurentele tind să demonstreze existența unei culpe scuzabile justificată de cauze obiective - volumul de activitate, numărul insuficient de judecători în cadrul instanței, modificările intervenite în schema de personal, atribuțiile suplimentare activității de judecată și de redactare a hotărârilor pronunțate - ori cauze de ordin personal - afecțiuni medicale. Apărările recurentelor nu demonstrează, însă, contrariul aspectelor reținute de instanța de disciplină în privința caracterului imputabil al deficiențelor constatate în exercitarea funcției.

În raport cu situația de fapt, instanța de disciplină întemeiat a apreciat că amploarea restanțelor în redactarea hotărârilor și durata întârzierilor în redactare (ajungând până la peste 900 de zile de întârziere) este de natură a produce grave consecințe în privința drepturilor și intereselor legitime ale părților litigante, cu consecința încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare, componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție, iar faptele analizate, săvârșite cu intenție indirectă, sunt imputabile pârâtelor, în contextul în care modul defectuos de desfășurare a activității de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp pe perioade foarte îndelungate.

Înalta Curte reține că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremația legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale ori, finalmente, a termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiție și gradul de încărcare a activității apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiției, ca element definitoriu al statului de drept.

Or, în speță, acest just echilibru a fost perturbat semnificativ prin conduita imputabilă pârâtelor constând în nerespectarea termenului legal/rezonabil de redactare a hotărârilor judecătorești în privința unui număr foarte mare de hotărâri și pentru perioade îndelungate de timp, cu consecințele negative amintite anterior.

În analiza răspunderii disciplinare, susținerile recurentelor vizând existența unor cauze obiective și subiective care, în opinia lor, ar înlătura caracterul imputabil al întârzierile în redactare nu pot primi relevanța exclusivă pe care le-o acordă pârâtele, fiind necesar ca acestea să fie examinate prin raportare la scopul actului de justiție și din perspectiva respectării drepturilor legitime ale părților oricărui litigiu, și anume de a cunoaște în termenul legal sau, în ultimă instanță, într-un termen rezonabil considerentele care fundamentează soluția pronunțată în cauză pentru a fi în măsură să decidă cu privire la exercitarea căilor de atac, precum și din perspectiva interesului legitim prezumat de soluționare cu celeritate a litigiului dedus instanței spre soluționare.

Volumul mare de activitate corelat cu subdimensionarea numărului de judecători în funcție la nivelul instanței pot constitui cauze care să determine întârzieri în soluționarea și redactarea hotărârilor, însă, în circumstanțele cauzei, nu înlătură caracterul imputabil având în vedere volumul restanțelor și amploarea întârzierilor în redactare, în condițiile în care, în aceleași condiții de muncă, ceilalți judecători înregistrează un volum de restanțe și o întârziere în redactare - așa cum rezultă din datele menționate la pct. 7 și 9 din prezenta decizie - mult inferioare celor constatate în privința pârâtelor. Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici apărările întemeiate pe declarațiile martorilor care confirmă volumul mare de activitate și fluctuația personalului.

De asemenea, nici apărările întemeiate pe preluarea în anul 2017 a dosarelor de la completurile desființate - 118 dosare preluate de recurenta B., respectiv 65 de dosare preluate de recurenta A. - nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al deficiențelor reținute. Este de observat că dosarele preluate reprezintă circa 8%, respectiv 5% din încărcătura de dosare/judecător în anul 2017 (1.396 dosare/judecător), neavând potențialul de a înlătura caracterul imputabil prin raportare la situația de fapt constatată. Pentru aceleași considerente, sunt neîntemeiate și apărările recurentei A. referitoare la cele 55 de dosare civile și 9 plângeri contravenționale preluate în anul 2016 în urma pensionării uni judecător. De asemenea, pentru identitate de rațiune, în raport cu volumul restanțelor și amploarea întârzierilor, nu pot primi relevanța propusă nici apărările recurentei A. referitoare la dosarele cu inculpați ce i-au fost repartizate în 2019 (3 dosare) și în 2020 (1 dosar).

Este adevărat că familiarizarea cu instituțiile de drept specifice cauzelor noi repartizate începând cu anul 2017, invocată în apărare de ambele recurente, presupune, în mod necesar, un efort suplimentar și o perioadă de timp pentru acomodare cu noua materie juridică, însă nu poate justifica amploarea restanțelor și întârzierilor în redactare. Se cuvine a fi remarcat și faptul că apărările respective se referă la o situație ivită în anul 2017, iar cercetarea disciplinară în prezentul litigiu a fost efectuată în luna ianuarie 2020, după un interval de timp care se consideră în mod rezonabil că permite atât familiarizarea cu instituțiile juridice specifice cauzelor repartizate, cât și remedierea eventualelor deficiențe în redactare cauzate de împrejurarea invocată.

Apărările referitoare la erorile din procesul-verbal de sesizare al președintelui Curții de Apel Pitești nu determină o reapreciere a situației de fapt de o manieră care să conducă la o altă concluzie decât cea împărtășită de instanța disciplinară.

Nici apărările întemeiate pe activitățile aferente atribuțiilor specifice funcțiilor de conducere exercitate în intervalul de referință nu au valența de a justifica volumul restanțelor și amploarea întârzierilor în redactare. De altfel, asumarea exercitării unei funcții de conducere nu reprezintă per se o cauză exoneratoare de obligația respectării termenului de redactare a hotărârilor judecătorești, cu atât mai mult cu cât situația de fapt în cauza de față reflectă deficiențe majore sub aspectul volumului restanțelor și întârzierilor în redactare.

Mai mult decât atât, din perspectiva caracterului imputabil al abaterii disciplinare analizate, relevant este că, nici după ce au fost verificate anterior din perspectiva aceleiași abateri disciplinare și nici după începerea prezentei proceduri disciplinare, pârâtele nu au conștientizat consecințele produse de deficiențele în redactare și nu au înțeles să își adapteze modul de lucru de o manieră care să conducă la remedierea aspectelor imputate.

Este de observat că volumul de activitate considerabil, problemele personale și afecțiunile medicale invocate în apărare reprezintă elemente de circumstanțiere, care au fost avut în vedere de instanța disciplinară la individualizarea sancțiunii aplicate.

În consecință, în acord cu instanța disciplinară, se reține că, sub aspectul laturii subiective, din modul în care au înțeles să gestioneze activitatea de redactare a hotărârilor, rezultă că atitudinea psihică a recurentelor-pârâtelor a fost de prevedere a rezultatelor faptelor lor pe care, chiar dacă nu le-au urmărit, au acceptat producerea lor, ceea ce fundamentează caracterul imputabil al faptelor analizate.

La individualizarea sancțiunii disciplinare, realizând o corectă aplicare a principiului proporționalității sancțiunii cu gravitatea abaterii analizate, instanța de disciplină cu just temei a avut în vedere faptul că cercetările disciplinare anterioare nu și-au atins scopul, întrucât recurentele-pârâte nu au înțeles să își adapteze modul de lucru la condițiile și volumul de muncă și să remedieze deficiențele în desfășurarea activității, ci, dimpotrivă, nu au redactat nici hotărârile care au format obiectul analizei din perspectiva angajării răspunderii disciplinare. Mai mult decât atât, aceeași conduită deficitară în redactarea hotărârilor s-a perpetuat și ulterior, generând un volum foarte mare de restanțe și depășind nejustificat de mult termenul legal și rezonabil de redactare a hotărârilor.

Contrar susținerilor recurentelor, instanța disciplinară a avut în vedere circumstanțele obiective și cele personale invocate în apărare, aspecte reliefate și în considerentele prezentei decizii, care nu sunt de natură nici să înlăture caracterul imputabil al faptei analizate și nici să justifice aplicarea unei sancțiuni mai ușoare în contextul gravității abaterii conturată de amploarea restanțelor și durata întârzierilor.

În acord cu aprecierea instanței de disciplină, Înalta Curte reține că este justificată aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni", considerată a avea potențialul adecvat de sancționare a deficiențelor reținute și de a le determina pe recurentele-pârâte să conștientizeze conduita culpabilă și să adopte remediile necesare.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurente, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarat de pârâtele B. și A., judecători în cadrul Judecătoriei Drăgășani.