ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4053/2018

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș la data de 08.11.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata DGRFP București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, contestație la executarea silită prin care a solicitat anularea executării silite demarate prin somația emisă sub nr. x/18.10.2017, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 260-262 Codul de procedură fiscală.

La data de 18.12.2017, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Făgăraș, în raport cu prevederile art. 651 coroborate cu art. 714 C. proc. civ.

La data de 29.01.2018 contestatorul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Făgăraș, arătând că domiciliul debitorului este în Municipiul Făgăraș, strada x, acara B, Jud. Brașov.

La primul termen de judecată instanța a pus în discuție excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Făgăraș, invocată de intimată prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 93/30.01.2018, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind că la data începerii executării silite domiciliul fiscal al contestatorului se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 172 cod de procedură fiscală, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, iar conform disp. art. 714 C. proc. civ., ce completează dispozițiile procedurale cu privire la judecarea contestației la executare în materie fiscală, contestația se introduce la instanța de executare.

S-a reținut că, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit aliniatului următor, schimbarea domiciliului sau după caz sediul debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Din copiile dosarului de executare, rezultă că, la data declanșării executării silite, contestatorul a avut domiciliul în Otopeni, iar la dosar nu a depus copie act identitate din care să rezulte schimbarea de domiciliu precum și data efectuării acesteia.

S-a mai reținut că, potrivit art. 31 din Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal este, pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, iar, pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.

Or, așa cum rezultă din actele de executare în copie de la dosar, creanța a fost stabilită pentru activități independente desfășurate pe raza județului Ilfov, existând obligația înregistrării la organul fiscal a domiciliului fiscal în situația în care acesta este diferit de domiciliu, s-a mai reținut.

Prin urmare, întrucât la data începerii executării silite domiciliul fiscal al contestatorului se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a reținut că aceasta este competenă să soluționeze pricina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2018.

La termenul din data de 02.07.2018, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința nr. 4522/2018 din 2 iulie 2018 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu; a declinat competenta de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Făgăraș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea prezentei cauze către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență, suspendând, totodată, judecata cauzei.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că, în aplicarea art. 260 alin. (1) și (4) Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, a reținut că, potrivit art. 230 alin 1 Codul de procedură fiscală executarea silită, începe prin comunicarea somației.

În egală măsură, instanța a mai reținut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, precum și că art. 91 C. civ. arată că dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

Din înscrisurile existente la dosar, s-a constatat că domiciliul contestatorului la data începerii executării silite (somația a fost comunicată la data de 24.10.2017) era în în Municipiul Făgăraș, strada x, Jud. Brașov (începând cu data de 21.10.2016).

S-a arătat că nu se poate reține apărarea în sensul că domiciliul contestatorului se află în Marea Britanie, astfel că potrivit art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competența ar reveni Judecătoriei Sectorului 2 București, ca instanță de la sediul creditorului, și aceasta întrucât:

În primul rând, la dosarul cauzei s-a depus dovada faptului că partea contestatoare are domiciliul în România, fiind indiferent faptul că acesta are și reședința în Marea Britanie. Pentru a fi incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța apreciază că debitorul ar trebui să nu aibă stabilit niciun domiciliu în țară, ci doar unul în afara acesteia.

În al doilea rând, în cazul în care totuși s-ar reține această apărare în prezenta cauză, competența de soluționare a contestației ar reveni Judecătoriei Sectorului 3 (AJFP Ilfov - București - ca organ emitent al actelor din dosarul execuțional, având sediul în strada x, nr. 10, București, Sector 3) și nu Judecătoriei Sectorului 2 București, deoarece DGRFP București este doar reprezentant al AJFP Ilfov în prezenta cauză și nu emitent al actelor contestate.

De asemenea, s-a reținut că, deși Judecătoria Făgăraș a menționat în considerentele sentinței prin care și-a declinat competenta faptul că domiciliul debitorului la momentul declanșării executării silite se afla în Otopeni, nu a procedat la declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buftea (localitatea Otopeni fiind în circumscripția teritorială a acestei instanțe), ci în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Făgăraș competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speță, este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata DGRFP București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, prin care s-a solicitat anularea executării silite demarate prin somația emisă sub nr. x/18.10.2017.

Dispozițiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.", iar conform art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

Întrucât prevederile Codul de procedură fiscală se completează cu dispozițiile C. proc. civ., se reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Trebuie reținut că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației.

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că domiciliul contestatorului, se afla, începând cu data de 21.10.2016, în Municipiul Făgăraș și că somația a fost comunicată la data de 24.10.2017, astfel că la data începerii executării silite acesta era domiciliul debitorului.

Fiind vorba de o pricină referitoare la o contestație la executare, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine publică, de la care nu se poate deroga.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că în materia contestației la executare determinant este domiciliul debitorului, iar în cauză calitatea de debitor o are contestatorul A., care își are domiciliul în Municipiul Făgăraș, strada x, acara B, Jud. Brașov.

În speță, se constată că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Făgăraș, și nu Judecătoria Sectorului 1 București, contestatorul neavând domiciliul în raza de competență a acestei din ultime instanțe.

Având în vedere că domiciliul debitorului la momentul începerii executării se afla în localitatea Făgăraș, precum și faptul că soluționarea contestației la executare a fost dată de legiuitor, prin dispoziții imperative, în competența exclusivă a instanței de executare, Judecătoria Făgăraș este competentă în soluționarea prezentei contestații.

Așa fiind, în raport de dispozițiile legale evocate, reținând că domiciliul debitorului se află în Municipiul Făgăraș, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.