ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2014 și înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., ÎN CONTRADICTORIU a chemat în judecată în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) solicitând instanței să dispună anularea în parte a Deciziei președintelui ANCOM nr. 987 din 06.12.2012 privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice (publicate În Monitorul Oficial, Partea 1, NR. 853 din 18 decembrie 2012), respectiv a capitolului 3.8. din Anexa 1 a deciziei menționate, anularea art. 4 alin. (2) și (3) din aceeași decizie, precum și anularea/modificarea în parte a art. 9 și capitolul 2.3 din Anexa nr. 1 din aceeași decizie, doar aspectele referitoare la dreptul de acces pe proprietăți, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 108 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes a capătului de cerere referitor la anularea prevederilor cap. 3.8 din Anexa 1 la Decizia Președintelui ANCOM nr. 387/2012 și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă. Totodată, a respins cererea reclamantei de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicatii și intervenientul accesoriu Serviciul Român de Informații Reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 București, ca lipsită de interes. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 108 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. În esență, a susținut că, instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta nu are interes în cererea pe care a introdus-o cu privire la anularea parțială a Deciziei nr. 987/2012, instanța de fond fiind într-o vădită contradicție cu prevederile legale la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prioritar analizării motivelor de recurs expuse, Curtea a constatat însă intervenit, la termenul de dezbatere a recursului, motivul de ordine publică referitor la capacitatea procesuală de folosință a recurentei -reclamante S.C. A. S.R.L.,astfel cum a fost confirmat prin înscrisul eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului - Furnizare Informații Extinse și depus la dosarul cauzei de către intimata-pârâtă pentru termenul de judecată de astăzi, 13 februarie 2019. Drept urmare, fiind în dezbatere un drept subiectiv civil al acesteia - care a pierdut pe parcursul procesului capacitatea procesuală de folosință - se consideră că partea nu mai are folosința acestui drept. Cu referire la excepția lipsei capacității de folosință a recurentei -reclamante S.C. A. S.R.L. invocată de intimatul-intervenient Serviciul Român de Informații. Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință invocată de intimata Înalta Curte o va admite, în considerarea celor în continuare arătate: Este de menționat că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Calitatea de subiect de drept pentru o societate comercială se dobândește prin înmatricularea acesteia în Registrul Comerțului (art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată). Sfârșitul capacității de exercițiu a persoanei juridice este marcat de momentul încetării capacității de folosință a persoanei juridice și coincide cu încetarea persoanei însăși, iar, potrivit art. 251 alin. (1) C. civ.." persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise". Oficiul Registrului Comerțului constată dizolvarea de drept a societății debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 și procedează la radierea din oficiu a acesteia, situație în raport de care societatea nu mai există din punct de vedere juridic, nu mai are nici personalitate juridică și nici patrimoniu și, ca atare, nu mai poate fi subiect al vreunei proceduri judiciare, fiind relevante în acest sens prevederile art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora numai persoanele care au folosința drepturilor lor pot sta în judecată, capacitatea de folosință a societății comerciale subzistând atât timp cât exista personalitatea sa juridică, din momentul înregistrării în registrul comerțului și până la radiere. Efectul legal al radierii societății din registrul comerțului, îl constituie, așadar, pierderea personalității sale juridice și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniu. După finalizarea acestor operațiuni, persoana juridică încetează efectiv să mai existe, nemaifiind considerată o entitate juridică, economică și socială. Dat fiind faptul că societatea recurentă S.C. A. S.R.L. a încetat să existe de la data radierii sale din registrul comerțului,(20 octombrie 2017) astfel cum rezultă din mențiunile din registrul comerțului(dosar recurs), conform principiului simetriei actelor juridice coroborat cu art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că societatea a încetat ca și persoană juridică fiind fără putință de tăgadă faptul că, implicit, a încetat și capacitatea procesuală a acesteia, nemaiputând avea calitatea de subiect al unui astfel de demers judiciar. Prin urmare, pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții este nevoie să aibă capacitate procesuală de folosință. Art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosința drepturilor civile". Mai mult decât atât, capacitatea de folosință a persoanei juridice se dobândește la momentul înființării legale a acesteia și încetează odată cu desființarea ei. La momentul încetării capacității de folosință ia sfârșit și capacitate de exercițiu a persoanei juridice. Având în vedere că potrivit art. 251 din Noul C. civ., odată închisă procedura lichidării și radiată din registrul comerțului, societatea creditoare își pierde personalitatea juridică și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniul. Față de considerentele reținute, potrivit art. 174 C. proc. civ., nulitatea actelor de procedură civilă reprezintă "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În acest sens, nulitatea reprezintă o sancțiune ce determină ineficiența actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfășurare ale procesului civil și care se poate răsfrânge și asupra actelor anterioare sau ulterioare. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității de folosință invocată de intimata-intervenientă și va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1598 din 13 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.