ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2015

Deliberând

asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 695 din 26 mai 2014,

Tribunalul Caraș-Severin a respins contestația reclamantului B.P.P. formulată

la data de 30 ianuarie 2014, împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr. 126643

din 14 noiembrie 2013, în baza O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de

apărare, ordine publică și siguranță națională, formulată în contradictoriu cu pârâta

C.P.S. a M.A.I.

Prin Decizia nr. 908

din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul B.P.P.

împotriva sentinței civile nr. 695 din 26 mai 2014 pronunțată de către

Tribunalul Caraș-Severin, într-un conflict având ca obiect asigurări sociale.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul B.P.P. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art.

493 C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este admisibil. S-a dispus

comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să formuleze puncte de vedere,

așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

B.P.P. a confirmat primirea raportului privind admisibilitatea în principiu a

recursului și a solicitat admiterea acestuia.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care

succed.

Conform art.

634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În speță, hotărârea

atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul

jurisdicției asigurărilor sociale, astfel cum este definit prin art. 153 lit. g)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Conform textului de

lege menționat, tribunalele soluționează în primă

instanță litigiile privind

modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări

sociale.

Art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie

2010, cu modificările și completările ulterioare, fost modificat prin art. 72

din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă.

Astfel,

potrivit art. 155 alin. (1) „ Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face

numai apel la curtea de apel competentă” iar conform alin. (2) al aceluiași

articol „Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor

neatacate cu apel în termen sunt definitive."

Totodată, conform

art. 18 alin. (2) din

Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., „În procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.

1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în

materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 1.000.000 lei inclusiv.”

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta.

Din interpretarea

acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe

alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de

atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând

că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească

sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

În

raport de textele legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 908 din

7 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul

jurisdicției asigurărilor sociale este definitivă și nu este supusă recursului.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de

B.P.P.

împotriva Deciziei nr. 908 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de B.P.P. împotriva Deciziei nr. 908 din 7 octombrie

2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2015.