ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2015

HOTĂRÂRE
11.03.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă ,a

respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul F.B.O.R. al Bucovinei -

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva Deciziei nr. 147/A din 13

noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și împotriva

încheierilor pronunțate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 6 noiembrie 2012

și 17 septembrie 2012 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. A respins, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâta R.N.P.R. - D.S. Suceava și de

intervenienta F.P.F.S. împotriva aceleiași decizii. A respins cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - intervenientă H.I.

Împotriva acestei

decizii, la data de 16 ianuarie 2015, a formulat contestație în anulare

Fundația F.B.O.R. al Bucovinei, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct.

2 și 3 C. proc. civ.

A apreciat că

hotărârea instanței s-a întemeiat pe o eroare materială și că este ilegală,

motivat de faptul că, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze unul

din motivele de casare invocate.

Examinând contestația

în anulare în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte

urmează a o respinge, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia

se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor

hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

În ceea ce privește

regimul juridic aplicabil, având în vedere dispozițiile tranzitorii

reglementate prin art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum și data înregistrării

acțiunii introductive de instanță în sistemul Ecris, respectiv 12 aprilie 2001,

se constată că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc.

civ.

Astfel, potrivit art.

318 alin. (1) C. proc. civ., text preluat prin art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3

din noul cod, invocat de contestatoare ca temei al cererii, „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare”.

În înțelesul textului

de lege menționat, care reglementează contestația în anulare specială, se

constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în

situația îndeplinirii cerințelor expres determinate.

Așadar, sunt condiții

de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul

acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin

introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de

considerentele deciziei atacate.

Se observă că în

speță, calea extraordinară de atac nu este motivată conform legii,

contestatoarea prevalându-se de textul de lege menționat, fără a indica însă în

concret motivele și fără a particulariza textele legale invocate la speță.

Se constată, de

asemenea, că partea nu era îndreptățită la promovarea unei căi extraordinare de

atac întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (care presupun

săvârșirea unei greșeli materiale sau omisiunea cercetării unui motiv de

recurs), în situația în care nu se cunoaște dacă respectiva hotărâre este sau

nu susceptibilă de a fi criticabilă pentru motivele de contestație invocate

atâta timp cât neredactată fiind nu se poate cunoaște în mod obiectiv dacă

soluția pronunțată este rezultat al unei erori materiale ori dacă instanța de

recurs a lăsat, într-adevăr, necercetat vreun motiv de recurs.

Prezumția părții în

sensul că instanța de recurs ar fi săvârșit aceste erori nu este suficientă

pentru a justifica promovarea unei căi extraordinare de atac care este supusă

anumitor rigori procedurale (vizând motivele, care se constituie în cauza

juridică a contestației în anulare) nerespectate în speță.

Cum contestatoarea nu

a formulat în concret și nu a dezvoltat în vreun mod niciunul din motivele de contestație

în anulare la care a făcut referire în mod generic, simpla cerere formulată nu

poate avea semnificația juridică a unei motivări, astfel cum este impusă prin

textul legal.

Promovarea unei

contestații în anulare presupune raportarea la niște motive limitative, pe care

partea care exercită calea de atac le cunoaște când recurge la o atare

procedură judiciară.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Fundația F.B.O.R. al

Bucovinei împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 martie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1875/2016
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților - Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire SC A. SA prin lichidator B. SPRL Iași, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a
ÎCCJ 2015-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1003/2015
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 7 din 13 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 889/39/2014, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ea inadmisibilă, cererea de revizuire formulat
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3332/2014
ins excepția ca nefondată, atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de apel fiind formulate de reclamant, iar nu de o altă persoană juridică, care nu ar avea calitate de parte în prezentul proces. De altfel, în același sens s-a s
ÎCCJ 2015-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1955/2015
soluționarea recursului. În susținerea celor de mai sus sunt și deciziile instanței de control al constituționalității actelor normative care a statuat că prevederile legale redate nu contravin Legii fundamentale. Astfel, prin Deciziile nr.
ÎCCJ 2015-10-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2015
noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată de petenta M.M. împotriva încheierii din 23 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță, prin care a fost respinsă ce
Sursă