ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă ,a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.B.O.R. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva Deciziei nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și împotriva încheierilor pronunțate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 6 noiembrie 2012 și 17 septembrie 2012 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta R.N.P.R. - D.S. Suceava și de intervenienta F.P.F.S. împotriva aceleiași decizii. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - intervenientă H.I.

Împotriva acestei decizii, la data de 16 ianuarie 2015, a formulat contestație în anulare Fundația F.B.O.R. al Bucovinei, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. A apreciat că hotărârea instanței s-a întemeiat pe o eroare materială și că este ilegală, motivat de faptul că, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate. Examinând contestația în anulare în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

În ceea ce privește regimul juridic aplicabil, având în vedere dispozițiile tranzitorii reglementate prin art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum și data înregistrării acțiunii introductive de instanță în sistemul Ecris, respectiv 12 aprilie 2001, se constată că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text preluat prin art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din noul cod, invocat de contestatoare ca temei al cererii, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În înțelesul textului de lege menționat, care reglementează contestația în anulare specială, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. Se observă că în speță, calea extraordinară de atac nu este motivată conform legii, contestatoarea prevalându-se de textul de lege menționat, fără a indica însă în concret motivele și fără a particulariza textele legale invocate la speță.

Se constată, de asemenea, că partea nu era îndreptățită la promovarea unei căi extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (care presupun săvârșirea unei greșeli materiale sau omisiunea cercetării unui motiv de recurs), în situația în care nu se cunoaște dacă respectiva hotărâre este sau nu susceptibilă de a fi criticabilă pentru motivele de contestație invocate atâta timp cât neredactată fiind nu se poate cunoaște în mod obiectiv dacă soluția pronunțată este rezultat al unei erori materiale ori dacă instanța de recurs a lăsat, într-adevăr, necercetat vreun motiv de recurs. Prezumția părții în sensul că instanța de recurs ar fi săvârșit aceste erori nu este suficientă pentru a justifica promovarea unei căi extraordinare de atac care este supusă anumitor rigori procedurale (vizând motivele, care se constituie în cauza juridică a contestației în anulare) nerespectate în speță.

Cum contestatoarea nu a formulat în concret și nu a dezvoltat în vreun mod niciunul din motivele de contestație în anulare la care a făcut referire în mod generic, simpla cerere formulată nu poate avea semnificația juridică a unei motivări, astfel cum este impusă prin textul legal. Promovarea unei contestații în anulare presupune raportarea la niște motive limitative, pe care partea care exercită calea de atac le cunoaște când recurge la o atare procedură judiciară. Pentru aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Fundația F.B.O.R. al Bucovinei împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2015.