ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2014

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2012 pe rolul Judecătoriei Hărlău, sub nr. 1863/239/2012, Biroul executorului judecătoresc T.V.B. a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit Unitatea Administrativ Teritorială F. obligarea acestuia să vireze suma totală de 5.292,90 RON, (compusă din debitul în cuantum de 4.600 RON, stabilit prin sentința nr. 284 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, în Dosarul nr. 2130/99/2008, și 629,90 RON cheltuieli de executare), pe care Primarul Comunei F. o datorează creditorului G.T. Prin sentința civilă nr. 98 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Hărlău a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de debitorul Primarul Comunei F.; a fost respinsă cererea promovată de B.E.J.

T.V.B., ca nefondată, și a fost desființată poprirea înființată la data de 18 septembrie 2012 în dosarul de executare silită nr. 298/2012 al Biroului executorilor judecătorești asociați D.C. și T.V.B. asupra veniturilor Unității Administrativ-Teritoriale Comuna F., județul lași. Prin decizia nr. 452 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă, a fosl admis apelul declarat de B.E.J. T.V.B. împotriva sentinței civile nr. 98 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Hârlău, pe care a schimbat-o în parte; a admis cererea formulată de același executor judecătoresc și a validat poprirea înființată la data de 18 septembrie 2012 în dosarul de executare silită nr. 298/2012 al B.EJ.

D.C. și T.V.B. asupra veniturilor Unității Administrativ-Tentoriale Comuna F., județul Iași, până la concurența sumei de 5.292,9 RON. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. și Consiliul Local F., înregistrat la data de 08 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel lași sub nr. 1863/239/2012. La data de 22 ianuarie 2014, recurenții au formulat o cerere prin care au solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită sarcina lor prin citația emisă de instanță Ia data de 18 decembrie 2013. Prin încheierea din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă cererea formulată de petenții Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. și Consiliul Local F. privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, hotărârea fiind dată cu drept de reexaminare, în termen de 5 zile de la comunicare.

Împotriva încheierii mai sus menționate, la data de 26 mai 2014, data poștei, au declarat apel petenții Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. și Consiliul Local F., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 1863123912012. În motivare, au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând, în esență, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin O.U.G.

nr. 4/2011, potrivit cărora „cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune". Petenții au mai susținut, de asemenea, că cererea dedusă judecății a fost formulată de o instituție publică și de două autorități publice și că vizează obligarea acestora la plata unei sume de bani, din veniturile publice, aspect reglementat și de dispozițiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocatei de instanță, din oficiu, în condițiile dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: În cauză, petenții Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. și Consiliu! Local F. au declarat apel împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost respinsă cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de 100 RON, aferentă recursului. În raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 25 octombrie 2012, Înalta Curte constată că dispozițiile din Legea nr. 146/1997 își găsesc aplicabilitatea în speță. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dacă partea este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță, inclusiv de caracterul taxabil al cererii, aceasta are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluționarea acestui incident procedural.

Prin urmare, criticile ce vizează greșita stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, precum și obligarea părții la achitarea acesteia nu pot fi invocate prin intermediul apelului sau recursului, din moment ce legiuitorul a reglementat o cale de atac expresă, în acest sens. De asemenea, prin dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, legiuitorul a atribuit competența de soluționare a cererii de reexaminare unui alt complet față de cel învestit cu judecata cauzei, acesta urmând a se pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

Așa fiind, în cauză, în raport de norma juridică mai sus menționată, competența privind soluționarea reexaminării formulate împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, aparține unui alt complet din cadrul acestei instanțe, având în vedere că, prin cererea astfel promovată, se solicită un control al legalității și temeiniciei obligației de achitare a taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat de către petenți. În contextul arătat, se impune a se preciza și că secțiile civile ale Înaltei Curți nu judecă în apel, ci, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu art. 4 C. proc.

civ., soluționează recursurile promovate împotriva hotărârilor pronunțate de Curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. Prin urmare, având în vedere prevederile legale mai sus evocate, precum și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, competența de soluționare a cererii de reexaminare formulată de petenții Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. și Consiliul Local F. aparține Curții de Apel Iași, secția civilă, în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de reexaminare formulată de petenții Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. și Consiliul Local al Comunei F. i împotriva încheierii din data de 5 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, în Dosarul nr. 1863/239/2012. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.