ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2015

Asupra cauzei de față reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 mai 2015, revizuientul T.E.C.D., în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea. nr. 134/2010, republicat prin Legea nr. 138/2014, a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, apreciind-o ca fiind contradictorie cu sentința civilă nr. 9033 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin aceeași cerere, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat prin Legea nr. 138/2014, a solicitat revizuirea aceleiași decizii susținând că dispozițiile legale ale art. 52 alin. (1) lit b) C. muncii în temeiul cărora a fost soluționată cauza au făcut obiectul controlului de constituționalitate prin decizia din data de 23 aprilie 2015. La termenul de judecată stabilit pentru 03 iunie 2015, instanța din oficiu, a invocat excepțiile tardivității cererii de revizuire formulate în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat prin Legea nr. 138/2014 șl excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 11 din același cod, asupra cărora a rămas în pronunțare.

Dispozițiile art. 511 C. proc. civ. prevăd următoarele:" Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. De asemenea, art. 181 din același cod, prevede că "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează; 1. Când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2. Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; 3. Când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.

Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni". Art. 185 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate ". în cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes". Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul T.E.C.D.

a susținut că Decizia nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este potrivnică sentinței civile nr. 9033 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale. În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a început să curgă la data pronunțării acesteia, respectiv la 25 septembrie 2014, acesta împlinindu-se la data de 25 octombrie 2015, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. mai sus redat Din ștampila aplicată cu ocazia înregistrării cererii, calea de atac a fost exercitată la data de 05 mai 2015, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Or, nerespectarea termenelor procedural atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Este adevărat că prin art. 186 C. proc. civ., aprobat prin Legea m: 134/2010, legiuitorul a reglementat și situații care, mai presus de voința părții, pun partea în imposibilitate, temeinic justificată să îndeplinească într-un anumit termen actul procesual. Din susținerile oraie aie părții nu reiese însă existența vreunei astfel de împrejurări. Pentru considerentele mai sus expuse și constatând că nu a intervenit nicio împrejurare care să fi impus repunerea părții în termenul pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., împotriva Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct- 11 din Legea nr, 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente. Art. 510 C. proc. civ. stabilește că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre În aplicarea dispozițiilor legale menționate și constatând că revizuentul și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 509 pct. 11 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 11 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești, ca instanță care a pronunțat decizia a cărei revizuire o solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., cu domiciliul în sat. Gura Șutii, com. Gura Șutii, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SN T.F.C.C.F.R. C. SA cu sediul în, sector 1, București, întemeiată, pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., cu domiciliul în sat. Gura Șutii, com. Gura Șutii, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SN T.F.C.C.F.R. C. SA cu sediul în, sector 1, București, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct 11 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., împotriva Deciziei nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire. Fără cale de atac, în ceea ce privește soluția de declinare a competenței materiale. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2015.