ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2015

Asupra cauzei

de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 mai 2015, revizuientul

T.E.C.D., în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin

Legea. nr. 134/2010, republicat prin Legea nr. 138/2014, a solicitat revizuirea

Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă, apreciind-o ca fiind contradictorie cu sentința civilă nr. 9033 din

02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de

conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin aceeași cerere, în temeiul dispozițiilor

art. 509 pct. 11 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat prin

Legea nr. 138/2014, a solicitat revizuirea aceleiași decizii susținând că

dispozițiile legale ale art. 52 alin. (1) lit b) C. muncii în temeiul cărora a

fost soluționată cauza au făcut obiectul controlului de constituționalitate

prin decizia din data de 23 aprilie 2015.

La termenul de

judecată stabilit pentru 03 iunie 2015, instanța din oficiu, a invocat

excepțiile tardivității cererii de revizuire formulate în temeiul dispozițiilor

art. 509 pct. 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat prin

Legea nr. 138/2014 șl excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii

de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 11 din același cod,

asupra cărora a rămas în pronunțare.

Dispozițiile

art. 511 C. proc. civ. prevăd următoarele:"

Termenul de

revizuire este de o lună și se va socoti (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509

alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

De asemenea, art.

181 din același cod, prevede că "Termenele, în afară de cazul în care

legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;

se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;

se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua când acesta se împlinește;

se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua

corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima

lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă,

termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni".

Art. 185 C.

proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 reglementează sancțiunea ce

intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un

drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia

atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea

dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate

". în cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură

înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat

la cererea celui interes".

Prin cererea de

revizuire formulată, revizuentul T.E.C.D. a susținut că Decizia nr. 922 din 25

septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este potrivnică

sentinței civile nr. 9033 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În aplicarea

dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii extraordinare

de atac a revizuirii împotriva Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a început să curgă la data

pronunțării acesteia, respectiv la 25 septembrie 2014, acesta împlinindu-se la

data de 25 octombrie 2015, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ. mai sus redat

Din ștampila

aplicată cu ocazia înregistrării cererii, calea de atac a fost exercitată la

data de 05 mai 2015, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de

legiuitor pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe

dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Or, nerespectarea termenelor procedural atrage sancțiunea decăderii din

exercițiul dreptului.

Este adevărat

că prin art. 186 C. proc. civ., aprobat prin Legea m: 134/2010, legiuitorul a

reglementat și situații care, mai presus de voința părții, pun partea în

imposibilitate, temeinic justificată să îndeplinească într-un anumit termen

actul procesual. Din susținerile oraie aie părții nu reiese însă existența

vreunei astfel de împrejurări.

Pentru

considerentele mai sus expuse și constatând că nu a intervenit nicio

împrejurare care să fi impus repunerea părții în termenul pentru exercitarea

căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct.

8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, va respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., împotriva Deciziei civile

nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

În ceea ce

privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D.,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct- 11 din Legea nr, 134/2010 privind C.

proc. civ., împotriva Deciziei nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte o

va admite pentru următoarele considerente.

Art. 510 C.

proc. civ. stabilește că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr.

134/2010, când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța

care a dat prima hotărâre

În aplicarea

dispozițiilor legale menționate și constatând că revizuentul și-a întemeiat

calea de atac pe dispozițiile art. 509 pct. 11 C. proc. civ., aprobat prin

Legea nr. 134/2010, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii

de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., întemeiată pe dispozițiile art.

509 pct. 11 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva Deciziei nr.

922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în

favoarea Curții de Apel Ploiești, ca instanță care a pronunțat decizia a cărei

revizuire o solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D., cu domiciliul

în sat. Gura Șutii, com. Gura Șutii, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu

intimata SN T.F.C.C.F.R. C. SA cu sediul în, sector 1, București, întemeiată,

pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

împotriva Deciziei civile nr. 922 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă.

Declină

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul T.E.C.D.,

cu domiciliul în sat. Gura Șutii, com. Gura Șutii, județul Dâmbovița, în

contradictoriu cu intimata SN T.F.C.C.F.R. C. SA cu sediul în, sector 1,

București, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct 11 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 922 din 25 septembrie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cu recurs, în

termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, în ceea ce privește respingerea, ca tardivă, a cererii

de revizuire.

Fără cale de

atac, în ceea ce privește soluția de declinare a competenței materiale.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 iunie 2015.