ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1981/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Tribunalul

Ilfov, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 2704 din

data de 29 octombrie 2015, pronunțată în dosarul cu nr. x/93/2015 a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâtul Centrul Județean Pentru Conservarea și

Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, având ca obiect litigiu

muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul A.

Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia nr. 2781 din 27 mai 2016 a admis apelul, a

schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis

acțiunea, a anulat decizia de sancționare disciplinară din 12

ianuarie 2015 și a dispus reintegrarea reclamantului în postul și

funcția deținute anterior concedierii dispuse prin decizia de

sancționare disciplinară, a obligat pârâta la plata către

reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

actualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data

concedierii și până la data reintegrării efective precum și

plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și

Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, indicând ca temei de drept

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

extraordinare, revizuentul a arătat că, în dosarul nr. x/93/2015, în

care s-a pronunțat hotărârea atacată, a depus întâmpinare la

apel, prin care a solicitat instanței să se respingă apelul

formulat de reclamant și să se mențină hotărârea

pronunțată de prima instanță, întrucât exista o

hotărâre definitivă potrivnică, dată de o instanța de

același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri. Instanța de apel nu s-a pronunțat pe această

chestiune.

Hotărârea prin care s-a admis

contestația la decizia de desfacere disciplinară a contractului de

muncă se bazează în motivare pe cauzele care au determinat obiectul

altei decizii, respectiv cea de sancționare pentru abateri disciplinare.

În procesul prin care reclamantul a

contestat decizia de sancționare pentru abateri disciplinare s-a

pronunțat o hotărâre prin care s-a respins contestația, iar

decizia de sancționare s-a considerat legal emisă (Decizia nr. 887

din19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale).

Acest lucru presupune ca

sancțiunile care au stat la baza concedierii conform art. 248 C. muncii

rămân valabile, iar intimatul nu a mai apelat la nicio cale de atac pentru

a demonta aceasta hotărâre. În cadrul contestației pentru desfacerea

contractului de muncă, instanța a cercetat dacă s-a

săvârșit o abatere disciplinară care să conducă la

desfacerea contractului de muncă.

Față de faptul că în

cazul primului proces s-a pronunțat o hotărâre care are deja

autoritate de lucru judecat, considera că angajatorul are deschisă

calea revizuirii, în baza art. 509 alin. (1) -"Instanța nu s-a

pronunțat asupra lucrului cerut." precum și alin. (8) -

"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat al primei

instanțe".

Întrucât există contrarietate

între cele două hotărâri date, solicită admiterea cererii de

revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Cererea de revizuire a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 5 septembrie 2016, s-a

dispus comunicarea ei și a primit termen de judecată la data de 20

octombrie 2016.

Prin întâmpinare, intimatul A. a

solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât

între cele două hotărâri pretins potrivnice nu există identitate

de obiect și cauză.

La termenul de judecată din 20

octombrie 2016, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția

necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire a Deciziei

nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și excepția tardivității cererii de revizuire ce privește

aceeași hotărâre, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire din

perspectiva excepțiilor invocate din oficiu și dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată excepțiile invocate

incidente pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți în soluționarea

cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ.:

Potrivit dispozițiilor art. 510

alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța

care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar

potrivit alin. (2) în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în

grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, Înalta Curte reține că Decizia civilă atacată nr.

2781 din 27 mai 2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel București este

instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere și, prin urmare, este instanța competentă să

soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa cum prevăd dispozițiile

art. 510 alin. (1) același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 99

alin. (1) teza finală C. proc. civ., dacă unul dintre capetele de

cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată

va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător

competența.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 99 alin. (1) teza C. proc. civ. va disjunge cererea de

revizuire formulată de revizuentul Centrul Județean pentru

Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov împotriva

Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de același

revizuent împotriva aceleiași decizii pentru motivul prevăzut de art.

509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele precedente, în

aplicarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța competentă material

să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este Curtea de Apel

București, instanță în favoarea căreia va declina

competența de soluționare a acesteia.

Cu privire la excepția

tardivității formulării cererii de revizuire pentru motivul

prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată

următoarele:

Cererea de revizuire este

îndreptată împotriva Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, revizuentul susținând că

această hotărâre este potrivnică Deciziei nr. 887 din 19

februarie 2016 pronunțată de aceeași instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 511

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care se invocă ca temei

juridic al cererii de revizuire contrarietate de hotărârii în baza art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei

hotărâri.

În speță, ultima

hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 2781 din 29

mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei

anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre

pronunțată în apel, în soluționarea unui conflict de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 483

alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ. nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă

și de asigurări sociale, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

același cod, sunt hotărâri definitive deciziile date în apel,

fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 634

alin. (2) C. proc. civ. hotărârile prevăzute la alin. (1) devin

definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori a

recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a

dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile

pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii

definitive de la data pronunțării.

În raport de data

pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 27 mai 2016,

termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit

regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. pentru termenele

statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 27 iunie 2016.

Cererea de revizuire a fost,

însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1)

pct. 8 din C. proc. civ., respectiv la data de 26 august 2016, astfel cum

rezultă din plicul aflat la dosar.

Art. 185 alin. (1) din Noul C. proc.

civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit

termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului,

în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură

făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede

sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării

termenelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să dispună respingerea cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca

tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii,

prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în

termen a oricărei căi de atac.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire

formulată de revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și

Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov împotriva Deciziei nr. 2781 din 27

mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru motivul

prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de

revizuire formulată de același revizuent împotriva aceleiași

decizii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Respinge, ca tardivă, cererea de

revizuire a Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii

Tradiționale Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ.

Declină competența de

soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de

revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea

Culturii Tradiționale Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 509

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la Curtea de Apel București.

Cu recurs la completul de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în

ceea ce privește soluția dată cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac în ceea ce

privește soluția de declinare.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL