ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2016

Decizia nr. 1981/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 2704 din data de 29 octombrie 2015, pronunțată în dosarul cu nr. x/93/2015 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, având ca obiect litigiu muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul A. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 2781 din 27 mai 2016 a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea, a anulat decizia de sancționare disciplinară din 12 ianuarie 2015 și a dispus reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior concedierii dispuse prin decizia de sancționare disciplinară, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective precum și plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac extraordinare, revizuentul a arătat că, în dosarul nr. x/93/2015, în care s-a pronunțat hotărârea atacată, a depus întâmpinare la apel, prin care a solicitat instanței să se respingă apelul formulat de reclamant și să se mențină hotărârea pronunțată de prima instanță, întrucât exista o hotărâre definitivă potrivnică, dată de o instanța de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Instanța de apel nu s-a pronunțat pe această chestiune.

Hotărârea prin care s-a admis contestația la decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă se bazează în motivare pe cauzele care au determinat obiectul altei decizii, respectiv cea de sancționare pentru abateri disciplinare. În procesul prin care reclamantul a contestat decizia de sancționare pentru abateri disciplinare s-a pronunțat o hotărâre prin care s-a respins contestația, iar decizia de sancționare s-a considerat legal emisă (Decizia nr. 887 din19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale). Acest lucru presupune ca sancțiunile care au stat la baza concedierii conform art. 248 C. muncii rămân valabile, iar intimatul nu a mai apelat la nicio cale de atac pentru a demonta aceasta hotărâre.

În cadrul contestației pentru desfacerea contractului de muncă, instanța a cercetat dacă s-a săvârșit o abatere disciplinară care să conducă la desfacerea contractului de muncă. Față de faptul că în cazul primului proces s-a pronunțat o hotărâre care are deja autoritate de lucru judecat, considera că angajatorul are deschisă calea revizuirii, în baza art. 509 alin. (1) -"Instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut." precum și alin. (8) - "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat al primei instanțe". Întrucât există contrarietate între cele două hotărâri date, solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 5 septembrie 2016, s-a dispus comunicarea ei și a primit termen de judecată la data de 20 octombrie 2016. Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât între cele două hotărâri pretins potrivnice nu există identitate de obiect și cauză. La termenul de judecată din 20 octombrie 2016, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și excepția tardivității cererii de revizuire ce privește aceeași hotărâre, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire din perspectiva excepțiilor invocate din oficiu și dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată excepțiile invocate incidente pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția de necompetență materială a Înaltei Curți în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar potrivit alin. (2) în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că Decizia civilă atacată nr. 2781 din 27 mai 2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Curtea de Apel București este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și, prin urmare, este instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa cum prevăd dispozițiile art. 510 alin. (1) același cod. Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) teza finală C. proc.

civ., dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) teza C. proc. civ. va disjunge cererea de revizuire formulată de revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov împotriva Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva aceleiași decizii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Pentru considerentele precedente, în aplicarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este Curtea de Apel București, instanță în favoarea căreia va declina competența de soluționare a acesteia. Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată următoarele: Cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul susținând că această hotărâre este potrivnică Deciziei nr. 887 din 19 februarie 2016 pronunțată de aceeași instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care se invocă ca temei juridic al cererii de revizuire contrarietate de hotărârii în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 2781 din 29 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unui conflict de muncă. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc.

civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori a recursului sau, după caz, la data pronunțării. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării. În raport de data pronunțării hotărârii supusă revizuirii - 27 mai 2016, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc.

civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 27 iunie 2016. Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv la data de 26 august 2016, astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar. Art. 185 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov împotriva Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva aceleiași decizii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 2781 din 27 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la Curtea de Apel București. Cu recurs la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește soluția dată cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Fără cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL