ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2015

HOTĂRÂRE
04.06.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1440 din 07

septembrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte

contestația reclamantului B.M.L., a modificat în parte Hotărârea nr. 18 din 08

decembrie 2010, numai în ce privește cuantumul despăgubirilor, a stabilit cuantumul

despăgubirilor datorate de expropriator la suma totală de 3 037 344 lei, ce

reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat în litigiu.

Potrivit art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, ”(1) Despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

(2) La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Tribunalul a reținut

că valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 600 euro/mp este susținută și

de înscrisurile depuse de reclamant la dosar - contractul de vânzare-cumpărare

perfectat la data de 24 februarie 2011 având ca obiect un teren în proximitatea

celui din cauză, prețul fiind de 600 euro/mp; adresele de la birourile notariale

publice, raporturile de evaluare întocmite de SC E.E. SRL și SC D.D.R.S. SRL, care

au relevat că pentru anul 2010, data la care s-a realizat exproprierea,

valoarea medie pe mp în zona era în jur de 855 euro/mp, respectiv 950 și 2.017

euro/mp.

Prin Decizia civilă nr.

300/A din 03 septembrie 2014,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

apelurile, ca nefondate.

Curtea a apreciat că

dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 specifică în mod expres că

”acțiunea formulată” de proprietarul nemulțumit de cuantumul despăgubirii ”se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii”.

Criticile referitoare

la valoarea despăgubirilor acordate au fost analizate împreună cu criticile din

apelul formulat de Ministerul Public și au fost apreciate ca nefondate, pentru

aceleași considerente. Împrejurarea că acest contract de vânzare-cumpărare a

fost depus de către reclamant, nu poate constitui un impediment pentru ca

acesta să fie folosit ca probă în dosar, în condițiile în care sarcina probei

revine reclamantului.

Coroborând dispozițiile

Legii nr. 198/2004 cu cele ale Legii nr. 33/1994 și raportându-le la dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Constituție, rezultă că exproprierile nu se pot face

decât cu justă și prealabilă despăgubire. Prin urmare, ”data întocmirii

raportului de expertiză” la care face referire alin. (2) al art. 26 din Legea nr.

33/1994 nu poate fi decât data întocmirii raportului de expertiză sau a

raportului de evaluare din procedura administrativă de expropriere, iar nu data

întocmirii raportului de expertiză în faza judiciară, întrucât acest raport de

expertiză poate avea loc la un moment îndepărtat în timp de momentul

exproprierii, ceea ce ar face ca despăgubire astfel stabilită să nu fie justă.

Sintagma ”prejudiciul

cauzat proprietarului” include și diferența între valoarea imobilului la

momentul exproprierii și valoarea imobilului la momentul întocmirii raportului

de expertiză, întrucât acesta este un prejudiciu cauzat prin neplata

despăgubirilor real cuvenite la momentul exproprierii, despăgubiri care ar fi

trebuit să reprezinte valoarea cu care imobilul ar fi putut fi vândut de

proprietar la momentul la care a avut loc exproprierea.

Împotriva Deciziei civile

nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

a formulat cerere de recurs,

pârâta Primăria Municipiului București, prin care a

criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Procedura de

expropriere s-a realizat în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004,

derogatorie de la legea generală, Legea nr. 33/1994. Exproprierea s-a produs

prin Hotărârea nr. 18 din 08 decembrie 2010.

La data de 10 septembrie

2010, ulterior pronunțării instanței de apel, M.A.I. a comunicat ca prin Decizia

civilă nr. 645 din 04 martie 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a constatat

nulitatea absolută a Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie 1999 emise de

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

Ilfov. Recurenta nu a fost parte în dosarul respectiv.

În consecință, s-a

susținut că intimatul nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât nu a avut în

patrimoniul propriu dreptul de proprietate asupra terenului expropriat. Drept

urmare, acțiunea reclamantului ar trebui respinsă.

În subsidiar, s-a

susținut și că valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat în fața

instanței de fond a avut în vedere valori din oferte și nu valori din contracte

de vânzare-cumpărare. Contractul de vânzare-cumpărare la care face referire

instanța de apel a fost încheiat procausa, de un alt membru al familiei B. Nefiind

stabilită o altă valoare în conformitate cu prevederile legale, ar trebui

respinsă acțiunea, valoarea stabilită de către Primăria Municipiului București

fiind corectă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este

întemeiat.

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2010, reclamantul B.M.L.

a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, formulând

contestație împotriva Hotărârii nr. 18 din 08 decembrie 2010, de stabilire a

despăgubirilor, emisă de pârâtă, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

solicitând anularea în parte a hotărârii în ce privește cuantumul

despăgubirilor, respectiv obligarea pârâtei la plata valorii reale a terenului

în litigiu.

Dreptul intimatului

la despăgubiri s-a stabilit în temeiul Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie

1999 emise de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor Ilfov.

La data de 10

septembrie 2010, ulterior pronunțării instanței de apel, prin efectul unei

hotărâri judecătorești irevocabile - Decizia civilă nr. 645 din 04 martie 2014

a Tribunalului Ilfov - s-a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de

Proprietate, recurenta-pârâtă nefiind parte în proces.

Consecința evidentă a

constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate este repunerea

părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă pierderea retroactivă a

calității de proprietar a intimatului-reclamant.

Pentru situația

cauzei pendinte, se impune așadar constatarea faptului că intimatul-reclamant

nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât patrimoniul său nu a avut de

suferit în nici un fel în urma exproprierii.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în

tot decizia atacată, în sensul că va admite apelurile pârâtei și Ministerului

Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și va schimba sentința

civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, în sensul că va respinge contestația reclamantului, ca nefondată.

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin primar general împotriva

Deciziei nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Modifică, în tot,

decizia atacată, în sensul că admite apelurile declarate de pârâta Primăria

Municipiului București prin primar general și de către Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 1440 din 07

septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Schimbă sentința

civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, în sensul că respinge contestația, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-09-24
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2015
păgubirilor trebuie să aibă în vedere și prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp). Curtea de apel a luat în considerare media celor două valori indicate de către experți, prin completările la rap
ÎCCJ 2014-05-29
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2014
irilor suma de 4.641,63 RON pentru întreaga suprafață. În urma probatoriului suplimentar administrat de curte în apel, respectiv a expertizei tehnice judiciare, s-a constatat că valoarea de piață a acestui teren, prin metoda comparației dir
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2016
are. Nici alte hotărâri de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea unor terenuri învecinate nu reprezintă comparabile dintre cele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, care trebuie să fie convenții de înstrăinare încheiate pe p
ÎCCJ 2014-05-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2014
SA a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de majorare a cuantumului despăgubirii astfel cum a fost stabilit de către instanța de fond prin expertiză tehnică judiciară, cu consecința menținerii valorii despăgubirii din hotărârea
ÎCCJ 2014-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2014
se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seam
Sursă