ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1510/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația reclamantului B.M.L., a modificat în parte Hotărârea nr. 18 din 08 decembrie 2010, numai în ce privește cuantumul despăgubirilor, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator la suma totală de 3 037 344 lei, ce reprezintă valoarea de circulație a terenului expropriat în litigiu. Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, ”(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” Tribunalul a reținut că valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 600 euro/mp este susținută și de înscrisurile depuse de reclamant la dosar - contractul de vânzare-cumpărare perfectat la data de 24 februarie 2011 având ca obiect un teren în proximitatea celui din cauză, prețul fiind de 600 euro/mp; adresele de la birourile notariale publice, raporturile de evaluare întocmite de SC E.E.

SRL și SC D.D.R.S. SRL, care au relevat că pentru anul 2010, data la care s-a realizat exproprierea, valoarea medie pe mp în zona era în jur de 855 euro/mp, respectiv 950 și 2.017 euro/mp. Prin Decizia civilă nr. 300/A din 03 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelurile, ca nefondate. Curtea a apreciat că dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 specifică în mod expres că ”acțiunea formulată” de proprietarul nemulțumit de cuantumul despăgubirii ”se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”. Criticile referitoare la valoarea despăgubirilor acordate au fost analizate împreună cu criticile din apelul formulat de Ministerul Public și au fost apreciate ca nefondate, pentru aceleași considerente.

Împrejurarea că acest contract de vânzare-cumpărare a fost depus de către reclamant, nu poate constitui un impediment pentru ca acesta să fie folosit ca probă în dosar, în condițiile în care sarcina probei revine reclamantului. Coroborând dispozițiile Legii nr. 198/2004 cu cele ale Legii nr. 33/1994 și raportându-le la dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, rezultă că exproprierile nu se pot face decât cu justă și prealabilă despăgubire. Prin urmare, ”data întocmirii raportului de expertiză” la care face referire alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi decât data întocmirii raportului de expertiză sau a raportului de evaluare din procedura administrativă de expropriere, iar nu data întocmirii raportului de expertiză în faza judiciară, întrucât acest raport de expertiză poate avea loc la un moment îndepărtat în timp de momentul exproprierii, ceea ce ar face ca despăgubire astfel stabilită să nu fie justă.

Sintagma ”prejudiciul cauzat proprietarului” include și diferența între valoarea imobilului la momentul exproprierii și valoarea imobilului la momentul întocmirii raportului de expertiză, întrucât acesta este un prejudiciu cauzat prin neplata despăgubirilor real cuvenite la momentul exproprierii, despăgubiri care ar fi trebuit să reprezinte valoarea cu care imobilul ar fi putut fi vândut de proprietar la momentul la care a avut loc exproprierea. Împotriva Deciziei civile nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs, pârâta Primăria Municipiului București, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Procedura de expropriere s-a realizat în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la legea generală, Legea nr. 33/1994.

Exproprierea s-a produs prin Hotărârea nr. 18 din 08 decembrie 2010. La data de 10 septembrie 2010, ulterior pronunțării instanței de apel, M.A.I. a comunicat ca prin Decizia civilă nr. 645 din 04 martie 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie 1999 emise de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov. Recurenta nu a fost parte în dosarul respectiv. În consecință, s-a susținut că intimatul nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât nu a avut în patrimoniul propriu dreptul de proprietate asupra terenului expropriat. Drept urmare, acțiunea reclamantului ar trebui respinsă. În subsidiar, s-a susținut și că valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat în fața instanței de fond a avut în vedere valori din oferte și nu valori din contracte de vânzare-cumpărare.

Contractul de vânzare-cumpărare la care face referire instanța de apel a fost încheiat procausa, de un alt membru al familiei B. Nefiind stabilită o altă valoare în conformitate cu prevederile legale, ar trebui respinsă acțiunea, valoarea stabilită de către Primăria Municipiului București fiind corectă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este întemeiat. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2010, reclamantul B.M.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, formulând contestație împotriva Hotărârii nr. 18 din 08 decembrie 2010, de stabilire a despăgubirilor, emisă de pârâtă, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând anularea în parte a hotărârii în ce privește cuantumul despăgubirilor, respectiv obligarea pârâtei la plata valorii reale a terenului în litigiu.

Dreptul intimatului la despăgubiri s-a stabilit în temeiul Titlurilor de Proprietate din 23 decembrie 1999 emise de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov. La data de 10 septembrie 2010, ulterior pronunțării instanței de apel, prin efectul unei hotărâri judecătorești irevocabile - Decizia civilă nr. 645 din 04 martie 2014 a Tribunalului Ilfov - s-a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de Proprietate, recurenta-pârâtă nefiind parte în proces. Consecința evidentă a constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate este repunerea părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă pierderea retroactivă a calității de proprietar a intimatului-reclamant.

Pentru situația cauzei pendinte, se impune așadar constatarea faptului că intimatul-reclamant nu mai are dreptul la despăgubiri, întrucât patrimoniul său nu a avut de suferit în nici un fel în urma exproprierii. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va admite apelurile pârâtei și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și va schimba sentința civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul că va respinge contestația reclamantului, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București prin primar general împotriva Deciziei nr. 300/A din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică, în tot, decizia atacată, în sensul că admite apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului București prin primar general și de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Schimbă sentința civilă nr. 1440 din 07 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul că respinge contestația, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2015.