ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
plângerii de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
plângerea adresată inițial Curții de Apel București petiționarul I.G. a
solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 758/2008
privind pe S.E., procuror în cadrul D.N.A. - Structura centrală și M.E.E. -
investigator sub acoperire.
Prin
sentința penală nr. 173 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel București a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curții de Casație și
Justiție, magistratul S.E. având grad profesional de procuror la Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, fiind incidente dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În
plângerea adresată, petiționarul critică soluția de neîncepere a urmăririi
penale dispusă de procuror în Dosarul nr. 758/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât nu au fost administrate toate
probele necesare aflării adevărului ori au fost interpretate greșit.
Din
examinarea actelor dosarului, rezultă următoarea situație de fapt.
Petiționarul
I.G. a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la S.E. - procuror
la D.N.A. și M.E.E. „investigator sub acoperire” care au întocmit acte nelegale
în Dosarul nr. 1/P/1006 al D.N.A. prin care s-a dispus trimiterea în judecată
pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; de asemenea, a susținut că i-a
fost violată corespondența constând în interceptări și înregistrări audio-video
ilegale a convorbirilor sale.
Din
actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că în ordonanța 1/P/2006
petiționarul I.G. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de
mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (445 acte materiale).
Prin
ordonanța din 9 februarie 2006, procurorul a dispus autorizarea folosirii unui
investigator sub acoperire în vederea descoperirii actelor de corupție
săvârșite la Biroul Vamal Otopeni, solicitând și ce anume activități urmau a fi
desfășurate în scopul identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de
probă, precum și identitatea investigatorului sub acoperire, în persoana
intimatului M.E.E.
Autorizația
a fost valabilă, după prelungiri succesive, până la 15 mai 2006 inclusiv.
În
timpul desfășurării activității M.E.E. a surprins activități contrare legii, pe
care le-a consemnat în procese verbale, întocmite în unul din ele fiind
menționată și activitatea infracțională a petiționarului.
În
cursul urmăririi penale, procurorul a solicitat Tribunalului București
interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul
ambiental de M.E.E. cu lucrătorii vamali, cerere admisă prin încheierea nr. 136/A.1./2006
din 3 martie 2006 cu valabilitate până la 31 iunie 2006, fiind prelungită prin
încheiere de Tribunalul București, conform dispozițiilor art. 91
1
C.
proc. pen.
Procurorul
a constatat că procesul verbal contestat este conform cu realitatea și că nu au
fost sustrase sau distruse acte din dosar, iar intimații cu acționat în baza
atribuțiilor conferite de lege.
Prin
rezoluția nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi
penale în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru
infracțiunile prevăzute de art. 195, 242, 272 și 291 C. proc. pen. - întrucât
faptele nu există.
Plângerea
formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. a
fost respinsă de procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică
prin rezoluția nr. 4391/2135/II/2/ din 24 aprilie 2009.
Examinând
plângerea formulată de petiționarul I.G. în temeiul dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând actele dosarului, că aceasta
este nefondată.
Susținerea
petiționarului în sensul că procesul verbal întocmit de investigatorul sub
acoperire este fals, recunoscut ca atare de intimatul procuror S.E. nu
corespunde realității.
Prin
ordonanța D.N.A. nr. 1/P/2006 din 9 februarie 2006, procurorul S.E. a autorizat
folosirea unui investigator sub acoperire în scopul descoperirii faptelor de
corupție săvârșite la Biroul Vamal Otopeni, stabilind și activitățile ce urmau
a fi desfășurate, consemnând toate acestea în procesele verbale așa cum prevăd
dispozițiile art. 26
1
din Legea nr. 78/2000.
În
procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire - intimatul M.E.E.
a consemnat lucruri conforme cu realitatea, inițial în acestea menționând ca
neidentificat o persoană cu privire la care a constatat fapte ce puteau
constitui infracțiuni, menționarea ulterioară identificării acelei persoane
neconstituind infracțiune de fals în înscrisuri oficiale.
De
altfel, consemnările din procesele verbale au fost confirmate și de martorii
audiați în dosarul nr. 1/P/2006 al D.N.A. în care petiționarul I.G. a fost
trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de
art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (filele 248, 266, 256 rechizitoriu) un argument
în plus al realității consemnărilor făcute de intimatul M.E.E.
Nefondat
este și motivul vizând ilegalitatea interceptărilor audio și video în mediul
ambiental, petiționarul susținând că aceste dispoziții nu erau în vigoare la
data emiterii autorizației din 3 martie 2006 a Tribunalului București, întrucât acest mijloc de probă a fost introdus în codul de procedură penală prin Legea nr.
356 din 21 iulie 2006, cu intrarea în vigoare la 6 septembrie 2006.
Prin
Legea nr. 141/1996, pentru modificarea și completarea C. proc. pen. a fost
introdusă în cod o nouă secțiune - art. 91
1
- 91
6
, sub
denumirea de „Înregistrări audio sau video”, după ce, prin art. 64, s-au adăugat
ca mijloace de probă și înregistrările audio sau video, autorizarea fiind dată
de procuror.
Textul
a fost modificat succesiv prin Legea nr. 281/2003 și nr. 356/2006, întărindu-se
cadrul legal în care pot fi folosite.
Art.
91
1
C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 281/2003 - în condițiile
și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor pe
bandă magnetică sau unui alt tip de suport, iar art. 94
4
C. proc.
pen. reglementează „alte înregistrări” fără a indica expres tipul acesteia.
Împrejurarea
că, prin Legea nr. 556/2006 s-a introdus, în art. 91
4
- prevederea
potrivit căreia dispozițiilor art. 91
1
- 91
3
se aplică în
mod corespunzător și în cadrul înregistrărilor în mediul ambiental, localizări
sau urmăriri prin G.P.S. ori alte mijloace electronice de supraveghere - nu
este altceva decât o explicare a naturii de „alte înregistrări” în accepțiunea art.
91
4
, în vigoare la data autorizării de către instanță.
Ar
fi fost absurd să se excludă, din textul inițial și înregistrarea convorbirilor
în orice situație - inclusiv mediul ambiental, locuințelor cu respectarea
drepturilor persoanei la viață privată și acestea numai pentru situațiile în
care există date sau indicii temeinice privind prejudicii sau săvârșirea unei
infracțiuni, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea
situației de fapt ori pentru identificarea autorilor, când aceasta nu poate fi
făcută prin alt mijloc de probă.
Față
de aceste considerente, plângerea petiționarului I.G. va fi respinsă ca
nefondată, conform dispozițiilor art. 278
1
pct. 8 lit. a) C. proc.
pen., menținând rezoluția nr. 758/P/2008 din 27 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționarul I.G., împotriva rezoluției nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 16 noiembrie 2009.