ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată inițial Curții de Apel București petiționarul I.G. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 758/2008 privind pe S.E., procuror în cadrul D.N.A. - Structura centrală și M.E.E. - investigator sub acoperire. Prin sentința penală nr. 173 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție, magistratul S.E. având grad profesional de procuror la Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind incidente dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. În plângerea adresată, petiționarul critică soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul nr. 758/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului ori au fost interpretate greșit. Din examinarea actelor dosarului, rezultă următoarea situație de fapt. Petiționarul I.G. a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la S.E. - procuror la D.N.A. și M.E.E. „investigator sub acoperire” care au întocmit acte nelegale în Dosarul nr. 1/P/1006 al D.N.A. prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; de asemenea, a susținut că i-a fost violată corespondența constând în interceptări și înregistrări audio-video ilegale a convorbirilor sale.

Din actele premergătoare efectuate de procuror a rezultat că în ordonanța 1/P/2006 petiționarul I.G. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (445 acte materiale). Prin ordonanța din 9 februarie 2006, procurorul a dispus autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire în vederea descoperirii actelor de corupție săvârșite la Biroul Vamal Otopeni, solicitând și ce anume activități urmau a fi desfășurate în scopul identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă, precum și identitatea investigatorului sub acoperire, în persoana intimatului M.E.E.

Autorizația a fost valabilă, după prelungiri succesive, până la 15 mai 2006 inclusiv. În timpul desfășurării activității M.E.E. a surprins activități contrare legii, pe care le-a consemnat în procese verbale, întocmite în unul din ele fiind menționată și activitatea infracțională a petiționarului. În cursul urmăririi penale, procurorul a solicitat Tribunalului București interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de M.E.E. cu lucrătorii vamali, cerere admisă prin încheierea nr. 136/A.1./2006 din 3 martie 2006 cu valabilitate până la 31 iunie 2006, fiind prelungită prin încheiere de Tribunalul București, conform dispozițiilor art. 91 1 C. proc. pen. Procurorul a constatat că procesul verbal contestat este conform cu realitatea și că nu au fost sustrase sau distruse acte din dosar, iar intimații cu acționat în baza atribuțiilor conferite de lege.

Prin rezoluția nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 195, 242, 272 și 291 C. proc. pen. - întrucât faptele nu există. Plângerea formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică prin rezoluția nr. 4391/2135/II/2/ din 24 aprilie 2009. Examinând plângerea formulată de petiționarul I.G. în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând actele dosarului, că aceasta este nefondată. Susținerea petiționarului în sensul că procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire este fals, recunoscut ca atare de intimatul procuror S.E.

nu corespunde realității. Prin ordonanța D.N.A. nr. 1/P/2006 din 9 februarie 2006, procurorul S.E. a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire în scopul descoperirii faptelor de corupție săvârșite la Biroul Vamal Otopeni, stabilind și activitățile ce urmau a fi desfășurate, consemnând toate acestea în procesele verbale așa cum prevăd dispozițiile art. 26 1 din Legea nr. 78/2000. În procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire - intimatul M.E.E. a consemnat lucruri conforme cu realitatea, inițial în acestea menționând ca neidentificat o persoană cu privire la care a constatat fapte ce puteau constitui infracțiuni, menționarea ulterioară identificării acelei persoane neconstituind infracțiune de fals în înscrisuri oficiale.

De altfel, consemnările din procesele verbale au fost confirmate și de martorii audiați în dosarul nr. 1/P/2006 al D.N.A. în care petiționarul I.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (filele 248, 266, 256 rechizitoriu) un argument în plus al realității consemnărilor făcute de intimatul M.E.E. Nefondat este și motivul vizând ilegalitatea interceptărilor audio și video în mediul ambiental, petiționarul susținând că aceste dispoziții nu erau în vigoare la data emiterii autorizației din 3 martie 2006 a Tribunalului București, întrucât acest mijloc de probă a fost introdus în codul de procedură penală prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006, cu intrarea în vigoare la 6 septembrie 2006. Prin Legea nr. 141/1996, pentru modificarea și completarea C. proc.

pen. a fost introdusă în cod o nouă secțiune - art. 91 1 - 91 6 , sub denumirea de „Înregistrări audio sau video”, după ce, prin art. 64, s-au adăugat ca mijloace de probă și înregistrările audio sau video, autorizarea fiind dată de procuror. Textul a fost modificat succesiv prin Legea nr. 281/2003 și nr. 356/2006, întărindu-se cadrul legal în care pot fi folosite. Art. 91 1 C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 281/2003 - în condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor pe bandă magnetică sau unui alt tip de suport, iar art. 94 4 C. proc. pen. reglementează „alte înregistrări” fără a indica expres tipul acesteia. Împrejurarea că, prin Legea nr. 556/2006 s-a introdus, în art. 91 4 - prevederea potrivit căreia dispozițiilor art. 91 1 - 91 3 se aplică în mod corespunzător și în cadrul înregistrărilor în mediul ambiental, localizări sau urmăriri prin G.P.S.

ori alte mijloace electronice de supraveghere - nu este altceva decât o explicare a naturii de „alte înregistrări” în accepțiunea art. 91 4 , în vigoare la data autorizării de către instanță. Ar fi fost absurd să se excludă, din textul inițial și înregistrarea convorbirilor în orice situație - inclusiv mediul ambiental, locuințelor cu respectarea drepturilor persoanei la viață privată și acestea numai pentru situațiile în care există date sau indicii temeinice privind prejudicii sau săvârșirea unei infracțiuni, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea autorilor, când aceasta nu poate fi făcută prin alt mijloc de probă. Față de aceste considerente, plângerea petiționarului I.G.

va fi respinsă ca nefondată, conform dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., menținând rezoluția nr. 758/P/2008 din 27 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.G., împotriva rezoluției nr. 758/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 16 noiembrie 2009.