ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1494/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2007, debitorii P.V. și P.L. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București și C.J.P. Sălaj, să se constate că dreptul la executare silită în baza contractului de cauțiune este prescris iar actele de executare silită prin poprire a pensiei s-au întocmit după împlinirea termenului de prescripție, iar față de L.P. nu există un act care să constituie titlu executoriu, să se constate nulitatea absolută a contractului de cauțiune, să se dispună desființarea titlului executoriu prin care s-a dispus poprirea pensiilor, sistarea reținerilor, restituirea sumelor reținute din pensiile contestatorilor, restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării.

Debitorii au arătat că au avut calitatea de administrator, respectiv asociat la SC P.P. SRL Buzău, iar prin Încheierea pronunțată în Dosarul nr. 2157/1998 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, s-a dispus închiderea procedurii de declarare, în faliment a debitoarei contestatorii neavând nici o implicație în acest dosar. De asemenea au arătat că pârâta A.V.A.S. a formulat cerere de executare silită prin poprire, după expirarea termenului legal de prescripție de 3 ani, adică la data de 22 noiembrie 2006, așa cum reiese din adresa către C.J.P. Sălaj. Prin sentința nr. 217 din 14 noiembrie 2007 a Curții de apel București, secția a V-a comercială, a fost respinsă contestația la executare silită prin poprire formulată de contestatorii P.V.

și P.L., ca tardiv introdusă. Instanța a reținut că prin Ordinele din 17 noiembrie 2006, ale vicepreședintelui A.V.A.S. București, s-a înființat poprire asupra pensiilor debitorilor garanți P.V. și P.L., ce le primeau de la terțul poprit C.J.P. Sălaj. Nici creditoarea și nici terțul poprit nu au adus la cunoștința debitorilor, înființarea popririi. Terțul poprit a trecut la reținerea în contul debitului, a unor sume din pensiile debitorilor, care au luat cunoștință de acest fapt la data de 16 ianuarie 2007. Prima reținere de care au luat cunoștință debitorii a avut loc la data de 17 ianuarie 2007, iar contestația a fost introdusă la data de 18 iunie 2007, depășindu-se termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc.

civ. De asemenea instanța a reținut și că potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea unui act de procedură, în termenul legal, atrage sancțiunea decăderii. Contestatorii P.V. și P.L. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 217 din 17 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În susținerea recursului, recurenții au arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, poate fi invocată oricând și că în urma constatării nulității absolute a contractului de cauțiune se impune desființarea tuturor actelor de executare bazate pe acesta și restituirea sumelor reținute din pensia contestatorilor. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: A.V.A.S.

București a emis Ordinele din 17 noiembrie 2006 pentru înființarea popririi, iar contestatorii au contestat reținerea sumelor începând cu data de 17 ianuarie 2007. Potrivit art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când s-a efectuat prima reținere de către terțul poprit. Contestatorii au formulat contestație la executare la data de 18 iunie 2007, depășind termenul de 15 zile, astfel că instanța de apel a reținut corect că este tardiv introdusă contestația la executare. În concluzie, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorii P.V. și P.L. împotriva sentinței nr. 217 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.