ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1494/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2007,

debitorii P.V. și P.L. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București și

C.J.P. Sălaj, să se constate că dreptul la executare silită în baza

contractului de cauțiune este prescris iar actele de executare silită prin

poprire a pensiei s-au întocmit după împlinirea termenului de prescripție, iar

față de L.P. nu există un act care să constituie titlu executoriu, să se

constate nulitatea absolută a contractului de cauțiune, să se dispună

desființarea titlului executoriu prin care s-a dispus poprirea pensiilor,

sistarea reținerilor, restituirea sumelor reținute din pensiile

contestatorilor, restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării.

Debitorii au arătat

că au avut calitatea de administrator, respectiv asociat la SC P.P. SRL Buzău,

iar prin Încheierea pronunțată în Dosarul nr. 2157/1998 a Tribunalului Sălaj, secția

civilă, s-a dispus închiderea procedurii de declarare, în faliment a debitoarei

contestatorii neavând nici o implicație în acest dosar. De asemenea au arătat

că pârâta A.V.A.S. a formulat cerere de executare silită prin poprire, după

expirarea termenului legal de prescripție de 3 ani, adică la data de 22

noiembrie 2006, așa cum reiese din adresa către C.J.P. Sălaj.

Prin sentința nr. 217

din 14 noiembrie 2007 a Curții de apel București, secția a V-a comercială, a

fost respinsă contestația la executare silită prin poprire formulată de

contestatorii P.V. și P.L., ca tardiv introdusă.

Instanța a reținut că

prin Ordinele din 17 noiembrie 2006, ale vicepreședintelui A.V.A.S. București,

s-a înființat poprire asupra pensiilor debitorilor garanți P.V. și P.L., ce le

primeau de la terțul poprit C.J.P. Sălaj. Nici creditoarea și nici terțul

poprit nu au adus la cunoștința debitorilor, înființarea popririi. Terțul

poprit a trecut la reținerea în contul debitului, a unor sume din pensiile

debitorilor, care au luat cunoștință de acest fapt la data de 16 ianuarie 2007.

Prima reținere de

care au luat cunoștință debitorii a avut loc la data de 17 ianuarie 2007, iar

contestația a fost introdusă la data de 18 iunie 2007, depășindu-se termenul de

15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ.

De asemenea instanța

a reținut și că potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea unui

act de procedură, în termenul legal, atrage sancțiunea decăderii.

Contestatorii P.V. și

P.L. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 217 din 17 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În susținerea

recursului, recurenții au arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute

este imprescriptibilă, poate fi invocată oricând și că în urma constatării

nulității absolute a contractului de cauțiune se impune desființarea tuturor

actelor de executare bazate pe acesta și restituirea sumelor reținute din

pensia contestatorilor.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente: A.V.A.S. București a emis Ordinele din

17 noiembrie 2006 pentru înființarea popririi, iar contestatorii au contestat

reținerea sumelor începând cu data de 17 ianuarie 2007.

Potrivit art. 401 alin.

(1) C. proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile

de la data când s-a efectuat prima reținere de către terțul poprit.

Contestatorii au

formulat contestație la executare la data de 18 iunie 2007, depășind termenul

de 15 zile, astfel că instanța de apel a reținut corect că este tardiv

introdusă contestația la executare.

În concluzie,

recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

contestatorii P.V. și P.L. împotriva sentinței nr. 217 din 14 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.