ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4769/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată la 17 iunie 2010 și precizată la 6 iunie 2011,

reclamantul Municipiul Rădăuți - prin primar a solicitat obligarea pârâtului

Ministerul Administrației și Internelor la plata sumei de 1.538.106,91 lei,

reprezentând penalitățile de întârziere la plata cărora a fost obligată prin

Sentința nr. 1.728/2009 a Tribunalului Suceava către SC "N.G." SRL

Rădăuți.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâtul a refuzat în mod

nejustificat plata sumei solicitate, deși compensarea eventualelor creșteri

neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea

energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate se acordă,

conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 36/2006, prin

transferul sumelor la bugetele locale de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerului Administrației și Internelor.

Reclamantul

a învederat că sumele aprobate se bazează pe estimările Autorității Naționale

de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și pe sumele

provenite din încasările la buget, iar obligația de asigurare a populației cu

energie termică, precum și plata acestor servicii, revin autorităților

administrației publice locale, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001.

La

data de 3 octombrie 2011, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție

a Consiliului Județean Suceava și a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând

obligarea acestora la plata sumei de 1.538.106,91 lei.

2.

Soluția instanței de fond

Curtea

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat Sentința nr. 356 din 7 noiembrie 2011, prin care au fost respinse ca

nefondate acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate de reclamantul

Municipiul Rădăuți.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la plata

penalităților pentru întârzierea la plata subvenției pentru acoperirea

diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației în anul

2006, deoarece dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, care prevăd

că aceste sume se alocă prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor,

au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Pentru

anii 2007 și 2008, instanța de fond a constatat că, de asemenea nu se poate

dispune obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere solicitate de

reclamant, întrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea procedurii prevăzută de

lege pentru aprobarea alocării sumelor de la bugetul de stat.

În

acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G.

nr. 115/2001, conform cărora, în procedura de alocare a acestor sume de la

bugetul de stat, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au

obligația să prezinte la unitățile Trezoreriei Statului, o dată cu depunerea

bugetului local aprobat potrivit legii și situația subvențiilor pentru

acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată

populației, confirmate de furnizorii de energie termică.

Concret,

s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a prevăzut sumele solicitate în

bugetul aprobat conform legii finanțelor publice și nici că a solicitat lunar

deschiderea de credite bugetare, cu atașarea documentelor justificative pentru

a fi plătite de pârât.

Concluziile

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză au fost respinse, cu

motivarea că acestea s-au întemeiat pe deciziile Autorității Naționale de

Reglementare pentru Serviciile Comunitare nr. 110 din 3 octombrie 2006 și nr.

117 din 28 septembrie 2007, care nefiind publicate în M. Of. al României, nu

produc efecte juridice, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1), art. 108

alin. (4) din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Cererea

de chemare în garanție a Consiliului Județean Suceava și a Ministerului

Finanțelor Publice a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute

de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că între reclamant și

chemați în garanție nu există o obligație legală sau convențională de garanție

ori de despăgubire.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Municipiul Rădăuți, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de

chemare în garanție, prin obligarea pârâtului Ministerul Administrației și

Internelor la plata sumei de 1.821.620,78 lei și a chemaților în garanție

Consiliul Județean Suceava și Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

646.992,16 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă.

Recurentul

a susținut că, potrivit Sentinței civile nr. 1728/2009 a Tribunalului Suceava

are dreptul la restituirea penalităților de întârziere în sumă de 1.538.106, 91

lei, achitate de SC "S.C.Z." SA către SC "N.G." SRL în baza

contractului de furnizare a gazelor naturale n. 17 din 30 aprilie 2004.

Pentru

anul 2006, conform prevederilor art. 2 alin. (2) și 4 din O.U.G. nr. 81/2003,

recurentul a arătat că, obligativitatea plății și virării a cel puțin 45% din

valoarea subvenției pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif la

energia termică livrată populației revine Consiliului Județean Suceava și

Ministerului de Finanțe, iar valoarea subvenției datorate este în sumă de

646.992,16 lei.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat pentru următoarele considerente:

1.

Aspecte de fapt și de drept relevante

Contractul

de furnizare gazelor naturale pentru consumatorii comerciali nr. 17 din 30

aprilie 2004, încheiat între SC "N.G." SRL, în calitate de furnizor

de gaze naturale și SC "S.C.Z." S.A Rădăuți, în calitate de

consumator, a avut ca obiect furnizarea de gaze naturale la locul de consum -

centrală termică.

Prin

Sentința nr. 1728 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admisă

acțiunea formulată de SC "N.G." SRL împotriva SC "S.C.Z."

SA, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului

Rădăuți și a fost obligată chemata în garanție Primăria municipiului Rădăuți să

plătească reclamantei SC "N.G." suma de 1.538.106,91 lei,

reprezentând penalități de întârziere.

Cererile

recurentului reclamant pentru obligarea intimatului pârât și a intimaților

chemați în garanție la plata acestei sume a fost corect respinsă de instanța de

fond, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru

obligarea lor la plata penalităților de întârziere la plata subvenției pentru acoperirea

diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației.

Astfel,

pentru anul 2006, s-a constatat întemeiat că, nefiind în vigoare O.G. nr.

36/2006, intimatul - pârât Ministerul Administrației și Internelor nu a avut

atribuții în transferul de la bugetul de stat către bugetele locale al sumelor

necesare compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii

utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme

centralizate.

Recurentul

reclamant nu a criticat în recurs această soluție, susținând neîntemeiat că

pentru anul 2006, obligația de plată a penalităților de întârziere în sumă de

646.992,12 lei revenea Consiliului Județean Suceava și Ministerului Finanțelor.

Contrar

susținerilor din recurs, se reține că, prin hotărârile nr. 1 din 10 ianuarie

2006 și nr. 112 din 7 decembrie 2006, intimatul Consiliul Județean Suceava a

repartizat recurentului reclamant suma totală de 1.565.000 lei din veniturile

defalcate de la bugetul de stat în anul 2006 pentru subvenționarea energiei

termice pe unități administrativ teritoriale, fără a se dovedi că se datorau

pentru aceeași perioadă subvenții suplimentare sau penalități de întârziere.

Pentru

anii 2007 și 2008, cererile recurentului - reclamant au fost de asemenea corect

respinse față de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 115/2001, constatându-se că

nu a fost dovedită respectarea procedurii pentru aprobarea alocării sumelor de

la bugetul de stat, iar sumele astfel alocate nu pot fi mai mari decât cele

aprobate cu destinația respectivă prin anexa legilor bugetare anuale.

Hotărârea

instanței de fond nu a fost criticată sub acest aspect în recurs, fiind doar

reiterate susținerile din acțiune, care nu pot fi încadrate în motivele de

casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

astfel că nu poate fi exercitat controlul judecătoresc cu privire la sentința

atacată.

Pentru

considerentele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

2.

Soluția instanței de recurs

În

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a

hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de Municipiul Rădăuți prin Primar împotriva Sentinței nr. 356

din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012 .

Procesat

de GGC - GV