ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2253/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 152 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului B.L.A. de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost sesizat cu verificarea calității de lucrător/colaborator al Securității a unui număr de 15434 de luptători ai revoluției române din decembrie 1989, printre care și pârâtul B.L., prin cererea din 05 mai 2010 a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la data înregistrării acestei cereri fiind în vigoare dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008, care la art. 3 lit. z) prevedeau că mai multe categorii de subiecte, printre care și autoritățile și instituțiile publice, au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, a persoanelor care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Prin urmare, s-a constatat că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul a fost sesizat și a declanșat procedura de verificare a calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.L.A., în mod legal. De asemenea, s-a apreciat că nu au relevanță dispozițiile art. 8 din Legea nr. 341/2004 invocate de pârât, întrucât obiectul cauzei nu îl reprezintă drepturile de care beneficiază pârâtul în baza acestei legi, ci verificarea calității pârâtului de colaborator al Securității, fiind aplicabile dispozițiile speciale ale O.U.G.

nr. 24/2008, care enumeră persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, printre cele care pot fi verificate în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Susținerile pârâtului potrivit cărora prin cererea SSPR s-a cerut să se i se răspundă dacă pârâtul a făcut sau nu poliție politică,au fost respinse ca nefondate, întrucât din cererea aflată la dosar, rezultă că SSPR a cerut expres „verificarea în conformitate cu O.U.G. nr. 24/2008”, verificările prevăzute de această ordonanță de urgență referindu-se la calitatea de lucrător/colaborator al Securității, ci nu la calitatea de persoană care a făcut poliție politică.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că în urma verificării, reclamantul CNSAS a întocmit nota de constatare din 18 ianuarie 2011 , prin care s-a apreciat că pârâtul B.L.A., prin informațiile furnizate organelor de securitate ale Inspectoratului Județean Mehedinți – Serviciul 2, sub numele conspirativ „C.”, ar îndeplini condițiile prev. de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 de colaborator al Securității. Totodată, din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul B.L.A. a fost recrutat ca informator al Securității, având numele conspirativ „C.”, aspect ce rezultă din angajamentul din 14 octombrie 1975, semnat personal de pârât și din raportul întocmit la aceeași dată de maiorul Z.D. din cadrul Inspectoratului Județean Mehedinți – Serviciul II.

Prin angajamentul semnat pârâtul s-a angajat să sprijine „în mod secret și organizat organele de securitate în activitatea pe care o desfășoară în combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste”, neexistând nici un element care să conducă la concluzia că angajamentul a fost smuls prin constrângere. S-a reținut că în urma angajamentului, pârâtul B.L.A. a furnizat organelor de securitate trei note informative semnate cu numele conspirativ „C.”, printre care și nota din 14 octombrie 1975 în cuprinsul căreia pârâtul aduce la cunoștința organelor de securitate că într-o discuție pe care a avut-o cu elevul R.T., „acesta i-a relatat următoarele: ar avea o rudă în Austria care ar avea o stare mai bună materială fiind un patron de fabrică de tăbăcărie sau așa ceva și acesta ar avea de gând, dacă s-ar putea îmbarca pe un vas ar fugi în Austria”.

S-a constatat că aspectele semnalate organelor de securitate de către pârât în nota informativă de mai sus referitoare la deconspirarea intenției unui coleg de școală de a părăsi țara și de a emigra în Austria, reprezintă o informație prin care se denunța o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, fiind astfel îndeplinită prima dintre cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin urmare, s-a apreciat că nu are relevanță dacă reclamantul avea obligația prin legile în vigoare la momentul respectiv să aducă la cunoștința organelor de securitate astfel de informații, întrucât scopul O.U.G. nr. 24/2008 este acela de deconspirare a Securității, adică a tuturor lucrătorilor și colaboratorilor Securității, nu numai a acelora care au încălcat dispozițiile legale în vigoare în perioada comunistă.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât furnizarea informațiilor respective a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume îngrădirea dreptului la viață privată prev. de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și îngrădirea dreptului la liberă circulație prev. de art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În fine, judecătorul fondului a apreciat că îndeplinirea condiției de mai sus, rezultă din faptul că informațiile furnizate de pârât urmau să fie exploatate de organele de Securitate, prin deschiderea unui dosar de urmărire față de colegul de școală al pârâtului și rudele acestuia, neavând relevanță dacă în urma verificărilor efectuate de organele de Securitate s-a constat că informația furnizată de pârât este reală sau nu, esențial fiind faptul că o astfel de informație putea determina pătrunderea informatorilor Securității în viața privată a respectivei persoane, fie și numai pentru verificarea informației. Împotriva sentinței a formulat recurs B.L.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că prezenta acțiune a fost formulată în baza O.U.G.

nr. 24/2008, iar sesizarea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor s-a făcut în baza legii anterioare – Legea nr. 187/1999, care a fost declarată neconstituțională; - angajamentul pe care l-a semnat privea doar furnizarea informațiilor referitoare la siguranța națională, iar nu informații privind fapte sau atitudini potrivnice regimului; - notele informative avute în vedere de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au fost date sub constrângere, fiind lovit și amenințat de ofițerul de securitate; - în mod neîntemeiat instanța de fond i-a respins proba cu martori pentru dovedirea unor situații de fapt contrare celor reținute de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Alăturat cererii de recurs au fost depuse declarațiile notariale ale martorilor R.T. și Z.P. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive: Astfel, referitor la inadmisibilitatea acțiunii susținerile recurentului sunt nefondate, deoarece din cererea aflată la dosar rezultă că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a cerut expres „verificarea în conformitate cu O.U.G. nr. 24/2008”, verificările prevăzute de această ordonanță referindu-se la calitatea de lucrător/colaborator al securității, iar nu la calitatea de persoană care a făcut poliție politică.

Este, însă, întemeiat motivul de recurs referitor la greșita respingere a probei cu martorii R.T. și Z.P., propuși pentru a dovedi semnarea unor înscrisuri în stare de constrângere și, respectiv, reînregistrarea sa ca colaborator al securității în perioada stagiului militar fără a desfășura o astfel de activitate. Față de acest considerent, instanța de control judiciar apreciază că se impune admiterea recursului și, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu cei doi martori, în vederea stabilirii complete a situație de fapt, inclusiv în ceea ce privește furnizarea unor note informative sub amenințare sau constrângere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.L.A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.