Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.10.2014
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2014

HOTĂRÂRE
08.10.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei), anularea Ordinului Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. 400 din 28 februarie 2012, prin care a fost revocat din funcția de director general al filialei SC "E.G." Galați. Ministerul pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La data de 12 noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii solicitând instanței să desființeze Ordinul nr. 400 din 28 februarie 2012 al Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin care a fost revocat din funcția de director general al Filialei S.C. "E.G." S.A. și prin care a fost revocat din calitatea de membru al Consiliului de Administrație și să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în valoare de 200.000 RON, reprezentând daune materiale și la suma de 200.000 RON reprezentând daune morale. Pârâtul a depus la dosar o nouă întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința nr. 27 din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul U.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, având ca obiect contestație act administrativ fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, s-a apreciat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că situația, potrivit căreia reclamantul a participat la ședința de revocare din funcția de director general și a semnat Hotărârea Consiliului de Administrație, nu înseamnă că în cauza de față există vreo "formă de neprimire" a cererii acestuia.

Pe fond, instanța a reținut că în dosar nu există nici o probă din care să rezulte că revocarea reclamantului din funcția de director general, s-ar fi făcut în mod abuziv. S-a constatat că Ordinul 400/2012, a fost emis având la bază Hotărârea nr. 5 din 7 martie 2012, a Consiliului de Administrație a SC "E.G." SA. Galați, iar această hotărâre a fost emisă cu respectarea tuturor cerințelor legale și statutare. De asemenea, publicarea în M. Of. a ordinului ministrului nu este obligatorie. A mai reținut prima instanță că prevederile din contractul de mandat au fost respectate, iar ordinul ministrului nu trebuia să conțină motivarea încetării contractului de mandat, pentru că această motivare se regăsește în cuprinsul Hotărârii Consiliului de Administrație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul U.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant solicită, în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin criticile subsumate motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant susține următoarele: 1. Instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a menționat și nu a analizat nimic din cererea modificatoare formulată de reclamant, înaintea primului termen de judecată, nu a făcut vorbire și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârât relative la cererea de chemare în judecată modificată (excepția necompetenței materiale și teritoriale, excepția lipsei calității procesuale pasive); 2. Instanța de fond a făcut o motivare succintă a soluției pronunțate, constatările redate în cuprinsul hotărârii fiind greșite și fără suport real în probatoriul administrat. Astfel, se arată că prima instanță nu a analizat legalitatea ordinului de revocare din funcție prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor reclamantului, limitându-se a afirma că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că revocarea s-a făcut abuziv.

Mai afirmă recurentul că instanța de fond a reținut greșit că Ordinul nr. 400/2012 a fost emis în baza Hotărârii nr. 5 din 7 martie 2012 a; Consiliului de Administrație a SC "E.G." SA Galați, în condițiile în care din înscrisurile aflate la dosar rezultă o situație faptică inversă celor constatate, respectiv Ordinul nr. 400 a fost emis la data de 28 februarie 2012, anterior Hotărârii Consiliului de administrație din data de 7 martie 2012. Cea de-a treia constatare greșită a instanței de fond, afirmă recurentul, este aceea că "hotărârea Consiliului de administrație, este legală și statutară", fără a observa că organul decizional al societății este Adunarea Generală a Acționarilor și nicidecum organul de execuție, care asigură administrarea societății.

Ultima critică de netemeinicie vizează interpretarea eronată de către prima instanță a clauzelor contractului de mandat, respectiv a dispozițiilor art. 11 lit. b) invocate de reclamant în susținerea acțiunii, astfel cum a fost modificată și care prevăd cazurile de revocare a directorului general. Recursul este întemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerente. Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. 400 din 28 februarie 2012, prin care a fost revocat din funcția de director general al filialei SC "E.G." SA.

În raport de această cerere, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Până la primul termen de judecată stabilit de instanța de fond, respectiv la data de 12 noiembrie 2012, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii, prin care a solicitat, anularea ordinului menționat și pe aspectul revocării din calitatea de membru al Consiliului de Administrație, precum și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale și morale. În dezvoltarea cererii modificatoare, reclamantul a invocat argumente de fapt și de drept noi în susținerea nelegalității și netemeiniciei actului administrativ contestat, în raport de care ministerul pârât a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Din analiza considerentelor sentinței atacate, rezultă că instanța de fond nu a luat în considerare cererea modificatoare a acțiunii introductive și nici întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă și, în consecință, nu a analizat argumentele concrete de fapt și de drept, dezvoltate de reclamant și nici excepțiile și apărările invocate de autoritatea pârâtă. În aceste condiții, Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra cererii care a învestit instanța, neclarificând cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, cu scopul real urmărit de reclamant, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează excepțiile invocate, probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar. De asemenea, Înalta Curte constată că, în speță judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor din acțiunea în contencios administrativ, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Or, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ motive ce necesitau un răspuns specific și explicit au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. și a fost încălcat astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil. În aceste condiții, recurentului-reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. Instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va rejudeca litigiul din nou, ținând seama de cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, de toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de excepțiile și apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare și de celelalte motive de recurs de care s-a prevalat recurentul, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; aceleiași instanțe.

D E C I D E: Admite recursul declarat de U.E., împotriva Sentinței nr. 27 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014. Procesat de GGC - AP

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4089 din 26 aprilie 2011 Judecătoria Galați a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul T.P. și pe pârâta SC E. Galați SA, în favoarea Tribunalul
ÎCCJ 2014-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2014
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2405/2/2012 din data de 22 martie 2012 și modificată la data de 26 iunie
ÎCCJ 2015-04-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2015
. A. S.A. fiind nefondate. Prin Sentința civilă nr. 2879/2013 Tribunalul Galați și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, instanță care, la rândul ei, și-a declinat competența în
ÎCCJ 2014-01-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2014
de pârât și a exonerat reclamantul de la plata corecțiilor financiare aplicate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Public, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
ÎCCJ 2013-01-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 63 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă