ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul U.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei),

anularea Ordinului Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri nr.

400 din 28 februarie 2012, prin care a fost revocat din funcția de director

general al filialei SC "E.G." Galați.

Ministerul pârât a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca

nefondată.

La data de 12

noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii

solicitând instanței să desființeze Ordinul nr. 400 din 28 februarie 2012 al

Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin care a fost

revocat din funcția de director general al Filialei S.C. "E.G." S.A.

și prin care a fost revocat din calitatea de membru al Consiliului de

Administrație și să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în valoare de

200.000 RON, reprezentând daune materiale și la suma de 200.000 RON

reprezentând daune morale.

Pârâtul a depus la

dosar o nouă întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale

și teritoriale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și excepția

inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința nr. 27

din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamantul U.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, având ca obiect contestație act

administrativ fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, s-a apreciat că aceasta nu este

întemeiată, având în vedere că situația, potrivit căreia reclamantul a

participat la ședința de revocare din funcția de director general și a semnat

Hotărârea Consiliului de Administrație, nu înseamnă că în cauza de față există

vreo "formă de neprimire" a cererii acestuia.

Pe fond, instanța a

reținut că în dosar nu există nici o probă din care să rezulte că revocarea

reclamantului din funcția de director general, s-ar fi făcut în mod abuziv.

S-a constatat că

Ordinul 400/2012, a fost emis având la bază Hotărârea nr. 5 din 7 martie 2012,

a Consiliului de Administrație a SC "E.G." SA. Galați, iar această

hotărâre a fost emisă cu respectarea tuturor cerințelor legale și statutare. De

asemenea, publicarea în M. Of. a ordinului ministrului nu este obligatorie.

A mai reținut prima

instanță că prevederile din contractul de mandat au fost respectate, iar

ordinul ministrului nu trebuia să conțină motivarea încetării contractului de

mandat, pentru că această motivare se regăsește în cuprinsul Hotărârii

Consiliului de Administrație.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul U.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de

recurs, recurentul-reclamant solicită, în principal casarea sentinței recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece, instanța de

fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar,

solicită modificarea hotărârii și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin criticile

subsumate motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant susține

următoarele:

prin hotărârea pronunțată, nu a menționat și nu a analizat nimic din cererea

modificatoare formulată de reclamant, înaintea primului termen de judecată, nu

a făcut vorbire și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârât

relative la cererea de chemare în judecată modificată (excepția necompetenței materiale

și teritoriale, excepția lipsei calității procesuale pasive);

făcut o motivare succintă a soluției pronunțate, constatările redate în

cuprinsul hotărârii fiind greșite și fără suport real în probatoriul

administrat.

Astfel, se arată că

prima instanță nu a analizat legalitatea ordinului de revocare din funcție prin

prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor reclamantului,

limitându-se a afirma că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că

revocarea s-a făcut abuziv.

Mai afirmă recurentul

că instanța de fond a reținut greșit că Ordinul nr. 400/2012 a fost emis în

baza Hotărârii nr. 5 din 7 martie 2012 a; Consiliului de Administrație a SC

"E.G." SA Galați, în condițiile în care din înscrisurile aflate la

dosar rezultă o situație faptică inversă celor constatate, respectiv Ordinul

nr. 400 a fost emis la data de 28 februarie 2012, anterior Hotărârii

Consiliului de administrație din data de 7 martie 2012.

Cea de-a treia

constatare greșită a instanței de fond, afirmă recurentul, este aceea că

"hotărârea Consiliului de administrație, este legală și statutară",

fără a observa că organul decizional al societății este Adunarea Generală a

Acționarilor și nicidecum organul de execuție, care asigură administrarea

societății.

Ultima critică de

netemeinicie vizează interpretarea eronată de către prima instanță a clauzelor

contractului de mandat, respectiv a dispozițiilor art. 11 lit. b) invocate de

reclamant în susținerea acțiunii, astfel cum a fost modificată și care prevăd

cazurile de revocare a directorului general.

Recursul este

întemeiat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale

incidente speței, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru următoarele considerente.

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamantul a solicitat anularea Ordinului

Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. 400 din 28

februarie 2012, prin care a fost revocat din funcția de director general al

filialei SC "E.G." SA.

În raport de această

cerere, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Până la primul termen

de judecată stabilit de instanța de fond, respectiv la data de 12 noiembrie

2012, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii, prin care a

solicitat, anularea ordinului menționat și pe aspectul revocării din calitatea

de membru al Consiliului de Administrație, precum și obligarea pârâtului la

plata de despăgubiri materiale și morale.

În dezvoltarea

cererii modificatoare, reclamantul a invocat argumente de fapt și de drept noi

în susținerea nelegalității și netemeiniciei actului administrativ contestat,

în raport de care ministerul pârât a invocat excepția necompetenței materiale

și teritoriale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Din analiza

considerentelor sentinței atacate, rezultă că instanța de fond nu a luat în

considerare cererea modificatoare a acțiunii introductive și nici întâmpinarea

formulată de autoritatea pârâtă și, în consecință, nu a analizat argumentele

concrete de fapt și de drept, dezvoltate de reclamant și nici excepțiile și

apărările invocate de autoritatea pârâtă.

În aceste condiții,

Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra cererii care a învestit instanța,

neclarificând cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, cu scopul real

urmărit de reclamant, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Într-adevăr, atâta

timp cât în considerente instanța nu analizează excepțiile invocate, probele

care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în

cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor

în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală,

nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară

și nu permite exercitarea controlului judiciar.

De asemenea, Înalta

Curte constată că, în speță judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv,

argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat,

în mod explicit, a susținerilor din acțiunea în contencios administrativ, și

nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea sa.

Or, prin omisiunea

primei instanțe de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele

hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin acțiunea în

contencios administrativ motive ce necesitau un răspuns specific și explicit au

fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost

încălcat astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil.

În aceste condiții,

recurentului-reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi

înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților

accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei

hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Instanța de fond,

astfel cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va rejudeca

litigiul din nou, ținând seama de cererea de chemare în judecată, astfel cum a

fost modificată, de toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de

excepțiile și apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare și de celelalte

motive de recurs de care s-a prevalat recurentul, întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a căror examinare a devenit inutilă, prin

raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune, în

temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare;

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de U.E., împotriva Sentinței nr. 27 din 31 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AP