Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2014
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2014

HOTĂRÂRE
17.01.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4089 din 26 aprilie 2011 Judecătoria Galați a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul T.P. și pe pârâta SC E. Galați SA, în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galați a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 august 2010, sub nr. 17556/233/2010, reclamantul T.P., în contradictoriu cu pârâta SC E. Galați SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 161.500 RON, cu titlu de daune-interese, ca urmare a revocării intempestive și fără justă cauză a Contractului de mandat din data de 7 aprilie 2008. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1192 din 25 mai 2012, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, a respins ca nefondată excepția prematurității invocate de pârâta SC E. SA și a respins acțiunea formulată de reclamantul T.P., ca nefondată. A obligat reclamantul la 5.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost numit prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1324 din data de 21 septembrie 2007 director general și membru în Consiliul de Administrație al SC E. Galați și a fost revocat din cele două funcții prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 634 din 2 aprilie 2009. A mai reținut prima instanță că atât numirea în funcție cât și revocarea din funcție nu putea fi făcută decât de ministrul economiei și finanțelor prin ordin ce trebuia dus la îndeplinire de A.G.A., așa cum o prevăd dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T.P., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia civilă nr. 18/A din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că deși într-adevăr hotărârea apelată este succint motivată, acest fapt nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. A mai reținut instanța de apel că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (7) din Statutul SC E. SA Galați, ce constituie anexa I la H.G.

nr. 1580/2004 "Conducerea "E. Galați" - SA se asigură de către un director general, membru al consiliului de administrație, numit prin ordin al ministrului economiei și comerțului". Totodată, art. 19 alin. (1) din Statut prevede că "E. Galați" SA este administrată de un consiliu de administrație compus din 5 membri, din care face parte directorul general al acesteia. Societatea Comercială "T." - SA are 2 reprezentanți în consiliul de administrație, dintre care unul este președintele acestuia. Membrii consiliului de administrație sunt numiți și revocați de Adunarea generală a acționarilor, în baza mandatului emis prin ordin al ministrului economiei și comerțului.

Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe o perioadă de cel mult 4 ani și sunt remunerați pentru această calitate cu indemnizație lunară." În baza acestor dispoziții s-a emis Ordinul nr. 1324 din 21 septembrie 2007 al ministrului economiei și finanțelor prin care s-au mandatat reprezentanții statului în A.G.A. să numească pe reclamant în funcția de director general și membru al Consiliului de administrație al pârâtei. În baza acestui ordin s-a adoptat hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galați prin care reclamantul a fost numit în funcția de director general și membru al Consiliului de administrație. S-a încheiat contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 25 septembrie 2007, reclamantul având un salariu lunar brut de 4.908 RON conform O.U.G.

nr. 79/2001 și O.U.G. nr. 123/2003. Între părți s-a încheiat și contractul de mandat prin care au fost stabilite obligațiile părților, mandat înregistrat la 12 iunie 2008. Durata acestui contract a fost stabilită pe "o durată de maximum 4 ani" potrivit art. 3.1 din contract. La data de 2 aprilie 2009 s-a emis Ordinul nr. 637 al ministrului economiei prin care s-au mandatat reprezentanții statului în A.G.A. SC T. SA să mandateze reprezentanții societății comerciale în A.G.A. SC E. SA Galați să revoce din funcția de director general și din calitatea de membru al Consiliului de administrație pe reclamantul T.P.

Instanța de apel a reținut că nu se constată niciun motiv de nelegalitate în ceea ce privește procedura sau motivele revocării, însă se constată că revocarea a fost intempestivă și fără justă cauză, notificarea cu privire la revocarea reclamantului din funcție având în vedere neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 4 lit. a) pct. 7 din contract fiind ulterioară. A reținut curtea de apel că urmare acestei notificări, prin Adresa înregistrată sub nr. 5988 din 13 aprilie 2009 reclamantul a propus acordarea postului de director general adjunct cu contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată și o salarizare corespunzătoare acestei poziții, propunere acceptată de societate. Referitor la daunele interese solicitate de reclamant, instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză reiese că acestuia nu i s-a produs niciun prejudiciu de ordin material prin revocarea sa din funcția de director general.

Astfel, din actele depuse la dosar de către pârâtă, s-a constatat faptul că în perioada mai 2009 - iunie 2010 acesta a deținut funcția de director general adjunct obținând venituri lunare nete între 9.000 - 12.000 RON. În perioada iulie 2010 - martie 2012 a deținut funcția de Șef Serviciu Dispeceri obținând venituri lunare nete între 5.500 - 6.500 RON. Din tabelul depus la dosarul cauzei reiese că pentru perioada pentru care solicită daune interese a obținut un venit net de 272.231 RON, acesta fiind net superior venitului pe care l-ar fi obținut ca și director general, respectiv 164.255 RON. Astfel, instanța de apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 137 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, articol care de fapt se referă la administratorul societății pe acțiuni, iar nu la directorul general, în sensul că revocarea a fost intempestivă și fără justă cauză, însă nu i s-a produs reclamantului niciun prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.P., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea cererii sale de recurs, recurentul a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului, arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii. Recurentul arată că hotărârea atacată este contrară dispozițiilor art. 137 1 din Legea nr. 31/1990, conform cărora în cazul în care revocarea administratorului survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata de daune-interese. Totodată, arată că în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandatul retras pe nedrept dă drept mandatarului numai la o acțiune în daune.

Astfel, recurentul susține că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că deși revocarea a fost intempestivă și fără justă cauză, acesta nu este îndreptățit la plata de daune interese întrucât nu i s-a produs un prejudiciu. Excepția nulității recursului invocată de pârâta SC E. Galați SA în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. va fi respinsă, întrucât criticile formulate de recurent (care vor fi examinate în cele ce urmează) permit o examinare din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În concret, recurentul critică greșita interpretare dată de instanța de apel dispozițiilor art. 137 1 din Legea nr. 31/1990 învederând că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că deși revocarea a fost intempestivă și fără justă cauză, acesta nu este îndreptățit la plata de daune-interese întrucât nu i s-a produs un prejudiciu. În conformitate cu prevederile art. 137 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "Administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor.

În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.", iar conform prevederilor art. 72 din același act normativ "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege." În speță, se constată că, așa cum corect a reținut și instanța de apel, în baza Ordinului nr. 1324 din 21 septembrie 2007 al ministrului economiei și finanțelor s-a adoptat hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galați prin care reclamantul a fost numit în funcția de director general și membru al Consiliului de administrație, urmare căreia s-a încheiat Contractul de mandat din 12 iunie 2008 prin care au fost stabilite obligațiile părților, contract încheiat pe o durată de maxim 4 ani, așa cum se prevedea la art. 3.1.

din contract. Atât în conformitate cu prevederile dreptului comun, respectiv Codul civil, cât și în conformitate cu prevederile legii speciale, în speță Legea nr. 31/1990, contractul de mandat poate înceta, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, și prin revocarea mandatului de către mandant. Dreptul mandantului de a revoca oricând mandatul se întemeiază pe caracterul intuitu personae al contractului de mandat, precum și pe faptul că acesta se încheie în interesul mandantului, motiv pentru care revocarea poate interveni independent de vreo culpă a mandatarului. Cu toate acestea, atât Codul civil, cât și Legea nr. 31/1990 dispun că mandantul este obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar ca urmare a revocării nejustificate ori intempestive a mandatului.

Astfel, în condițiile în care se invocă revocarea intempestivă și fără justă cauză a mandatului ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, fapt ce implică analiza îndeplinirii cumulative a elementelor care o condiționează, respectiv existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu patrimonial și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Prin urmare, faptul că revocarea mandatului este intempestivă și fără justă cauză nu conduce de plano la acordarea de despăgubiri, pentru aceasta fiind necesar să se dovedească existența unui prejudiciu. În speță se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri reclamantului, atât timp cât acesta nu a făcut dovada faptului că i s-a produs un prejudiciu prin revocarea mandatului.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită, iar criticile recurentului nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Așa fiind, se constată că instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins, ca nefondat.

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de pârâta SC E. Galați SA în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.P. împotriva Deciziei civile nr. 18/A din 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2014
31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a respins, ca nefondată, acțiunea formul
ÎCCJ 2014-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2014
anul 2009 la nivelul efectiv realizat și s-a confirmat faptul că gestiune directorului general al SC G. SA aferentă anului 2009 a fost corespunzătoare (fila 22 dosar fond), la data de 14 martie 2010, prin Hotărârea Consiliului de Administra
ÎCCJ 2011-10-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A. a chemat în judeca
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #123236)
, în condițiile în care nu reiese temeiul pentru care a fost emis ordinul contestat, acesta necuprinzând vreo motivare în fapt și în drept. În ce privește susținerea pârâtului Ministerul Economiei în sensul că directorul general al societăț
ÎCCJ 2010-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3098/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.M. a solicitat, în contradictoriu cu p
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă