ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4089 din 26 aprilie

2011 Judecătoria Galați a declinat competența soluționării cauzei privind pe

reclamantul T.P. și pe pârâta SC E. Galați SA, în favoarea Tribunalului Galați,

secția comercială.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Galați a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 31 august 2010, sub nr. 17556/233/2010, reclamantul

T.P., în contradictoriu cu pârâta SC E. Galați SA, a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 161.500 RON, cu titlu de daune-interese, ca urmare a

revocării intempestive și fără justă cauză a Contractului de mandat din data de

7 aprilie 2008. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr.

1192 din 25 mai 2012, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, a respins ca

nefondată excepția prematurității invocate de pârâta SC E. SA și a respins

acțiunea formulată de reclamantul T.P., ca nefondată. A obligat reclamantul la

5.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost numit prin Ordinul

ministrului economiei și finanțelor nr. 1324 din data de 21 septembrie 2007

director general și membru în Consiliul de Administrație al SC E. Galați și a

fost revocat din cele două funcții prin Ordinul ministrului economiei și

finanțelor nr. 634 din 2 aprilie 2009.

A mai reținut prima

instanță că atât numirea în funcție cât și revocarea din funcție nu putea fi

făcută decât de ministrul economiei și finanțelor prin ordin ce trebuia dus la

îndeplinire de A.G.A., așa cum o prevăd dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul T.P., criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 18/A din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă,

maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că deși într-adevăr hotărârea apelată este

succint motivată, acest fapt nu echivalează cu nemotivarea hotărârii,

judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod special tuturor argumentelor

invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a

răspuns acestor argumente în mod implicit.

A mai reținut

instanța de apel că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (7) din Statutul SC E.

SA Galați, ce constituie anexa I la H.G. nr. 1580/2004 "Conducerea

"E. Galați" - SA se asigură de către un director general, membru al

consiliului de administrație, numit prin ordin al ministrului economiei și

comerțului". Totodată, art. 19 alin. (1) din Statut prevede că "E.

Galați" SA este administrată de un consiliu de administrație compus din 5

membri, din care face parte directorul general al acesteia. Societatea

Comercială "T." - SA are 2 reprezentanți în consiliul de

administrație, dintre care unul este președintele acestuia. Membrii consiliului

de administrație sunt numiți și revocați de Adunarea generală a acționarilor,

în baza mandatului emis prin ordin al ministrului economiei și comerțului.

Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe o perioadă de cel mult 4

ani și sunt remunerați pentru această calitate cu indemnizație lunară."

În baza acestor

dispoziții s-a emis Ordinul nr. 1324 din 21 septembrie 2007 al ministrului

economiei și finanțelor prin care s-au mandatat reprezentanții statului în

A.G.A. să numească pe reclamant în funcția de director general și membru al

Consiliului de administrație al pârâtei. În baza acestui ordin s-a adoptat

hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galați prin care reclamantul a fost numit în

funcția de director general și membru al Consiliului de administrație.

S-a încheiat

contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată începând cu data de

25 septembrie 2007, reclamantul având un salariu lunar brut de 4.908 RON

conform O.U.G. nr. 79/2001 și O.U.G. nr. 123/2003. Între părți s-a încheiat și

contractul de mandat prin care au fost stabilite obligațiile părților, mandat

înregistrat la 12 iunie 2008. Durata acestui contract a fost stabilită pe

"o durată de maximum 4 ani" potrivit art. 3.1 din contract.

La data de 2 aprilie

2009 s-a emis Ordinul nr. 637 al ministrului economiei prin care s-au mandatat

reprezentanții statului în A.G.A. SC T. SA să mandateze reprezentanții

societății comerciale în A.G.A. SC E. SA Galați să revoce din funcția de

director general și din calitatea de membru al Consiliului de administrație pe

reclamantul T.P.

Instanța de apel a

reținut că nu se constată niciun motiv de nelegalitate în ceea ce privește

procedura sau motivele revocării, însă se constată că revocarea a fost

intempestivă și fără justă cauză, notificarea cu privire la revocarea

reclamantului din funcție având în vedere neîndeplinirea obligației prevăzute

de art. 4 lit. a) pct. 7 din contract fiind ulterioară.

A reținut curtea de

apel că urmare acestei notificări, prin Adresa înregistrată sub nr. 5988 din 13

aprilie 2009 reclamantul a propus acordarea postului de director general

adjunct cu contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată și o

salarizare corespunzătoare acestei poziții, propunere acceptată de societate.

Referitor la daunele

interese solicitate de reclamant, instanța de apel a reținut că din probele

administrate în cauză reiese că acestuia nu i s-a produs niciun prejudiciu de

ordin material prin revocarea sa din funcția de director general. Astfel, din

actele depuse la dosar de către pârâtă, s-a constatat faptul că în perioada mai

2009 - iunie 2010 acesta a deținut funcția de director general adjunct obținând

venituri lunare nete între 9.000 - 12.000 RON. În perioada iulie 2010 - martie

2012 a deținut funcția de Șef Serviciu Dispeceri obținând venituri lunare nete

între 5.500 - 6.500 RON. Din tabelul depus la dosarul cauzei reiese că pentru

perioada pentru care solicită daune interese a obținut un venit net de 272.231

RON, acesta fiind net superior venitului pe care l-ar fi obținut ca și director

general, respectiv 164.255 RON.

Astfel, instanța de

apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990, articol care de fapt se referă la

administratorul societății pe acțiuni, iar nu la directorul general, în sensul

că revocarea a fost intempestivă și fără justă cauză, însă nu i s-a produs

reclamantului niciun prejudiciu.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul T.P., invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

cererii sale de recurs, recurentul a reiterat situația de fapt și istoricul

litigiului, arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu

greșita aplicare a legii.

Recurentul arată că

hotărârea atacată este contrară dispozițiilor art. 137

1

din Legea

nr. 31/1990, conform cărora în cazul în care revocarea administratorului

survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata de

daune-interese.

Totodată, arată că în

conformitate cu prevederile art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante, iar conform jurisprudenței Înaltei

Curți de Casație și Justiție, mandatul retras pe nedrept dă drept mandatarului

numai la o acțiune în daune.

Astfel, recurentul

susține că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că deși revocarea a fost

intempestivă și fără justă cauză, acesta nu este îndreptățit la plata de daune

interese întrucât nu i s-a produs un prejudiciu.

Excepția nulității

recursului invocată de pârâta SC E. Galați SA în baza art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. va fi respinsă, întrucât criticile formulate de

recurent (care vor fi examinate în cele ce urmează) permit o examinare din

perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În concret,

recurentul critică greșita interpretare dată de instanța de apel dispozițiilor

art. 137

1

din Legea nr. 31/1990 învederând că în mod nelegal

instanța de apel a apreciat că deși revocarea a fost intempestivă și fără justă

cauză, acesta nu este îndreptățit la plata de daune-interese întrucât nu i s-a

produs un prejudiciu.

În conformitate cu

prevederile art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

"Administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală

ordinară a acționarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză,

administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.", iar

conform prevederilor art. 72 din același act normativ "Obligațiile și

răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la

mandat și de cele special prevăzute în această lege."

În speță, se constată

că, așa cum corect a reținut și instanța de apel, în baza Ordinului nr. 1324

din 21 septembrie 2007 al ministrului economiei și finanțelor s-a adoptat

hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galați prin care reclamantul a fost numit în

funcția de director general și membru al Consiliului de administrație, urmare

căreia s-a încheiat Contractul de mandat din 12 iunie 2008 prin care au fost

stabilite obligațiile părților, contract încheiat pe o durată de maxim 4 ani,

așa cum se prevedea la art. 3.1. din contract.

Atât în conformitate

cu prevederile dreptului comun, respectiv Codul civil, cât și în conformitate

cu prevederile legii speciale, în speță Legea nr. 31/1990, contractul de mandat

poate înceta, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, și prin

revocarea mandatului de către mandant.

Dreptul mandantului

de a revoca oricând mandatul se întemeiază pe caracterul intuitu personae al

contractului de mandat, precum și pe faptul că acesta se încheie în interesul

mandantului, motiv pentru care revocarea poate interveni independent de vreo

culpă a mandatarului.

Cu toate acestea,

atât Codul civil, cât și Legea nr. 31/1990 dispun că mandantul este obligat să

repare prejudiciile suferite de mandatar ca urmare a revocării nejustificate

ori intempestive a mandatului.

Astfel, în condițiile

în care se invocă revocarea intempestivă și fără justă cauză a mandatului ne

aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, fapt ce implică analiza

îndeplinirii cumulative a elementelor care o condiționează, respectiv existența

unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu patrimonial și

legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Prin urmare, faptul

că revocarea mandatului este intempestivă și fără justă cauză nu conduce de

plano la acordarea de despăgubiri, pentru aceasta fiind necesar să se

dovedească existența unui prejudiciu. În speță se constată că în mod corect

instanța de apel a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri reclamantului,

atât timp cât acesta nu a făcut dovada faptului că i s-a produs un prejudiciu

prin revocarea mandatului.

Față de cele anterior

expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra

normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația

de fapt stabilită, iar criticile recurentului nu relevă nicio încălcare a

dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției

adoptate.

Așa fiind, se

constată că instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia

atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de pârâta SC E. Galați SA în baza art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul T.P. împotriva Deciziei civile nr. 18/A din 3

aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă,

maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ