ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC L.M.C. SRL a formulat plângere penală

împotriva magistratului T.C.M. - judecător la Curtea de Apel București, invocând prejudicierea sa prin sentința civilă nr. 3576 din 31 octombrie 2001 pronunțată

în Dosarul civil nr. 4394/2001 al Judecătoriei Alexandria de către intimat,

susținând că, pe parcursul judecării cauzei, magistratul ar fi comis, cu

știință, o serie de nereguli procedurale în scopul pronunțării unei hotărâri

nelegale.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 1331/P/2006 din 01 iulie

2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) și g) C. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de T.C.M., judecător la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 și art. 246 C.

pen., întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripție a răspunderii

penale.

S-a dispus, de

asemenea, neînceperea urmăririi penale față de același magistrat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

Aceeași soluție de

neîncepere a urmăririi penale s-a dispus și față de T.C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246

și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.

S-a apreciat că în

cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen., constând în încălcarea unor dispoziții procedurale, la care se

face referire în cuprinsul rezoluției, precum și a unor dispoziții imperative

privind taxele de timbru prevăzute în Legea nr. 146/1997.

Referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. s-a constatat, de asemenea, că sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspect subiectiv

conturându-se existența vinovăției în forma intenției indirecte.

S-a reținut că prin

inserarea în hotărâre a unor împrejurări nereale privind aspecte care pot atrage

nulitatea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 289 C. pen.

Împotriva rezoluției

a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul T.C.M. care a

susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. și a susținut

că, în caz contrar, s-ar institui o practică conform căreia judecătorii ale

căror hotărâri sunt modificate de instanțele de control judiciar, sunt autori ai

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar

magistrații care confirmă o procedură de citare prin semnarea unei hotărâri

judecătorești și care se dovedește ulterior a nu fi fost legal îndeplinită,

sunt autori ai infracțiunii de fals intelectual.

Petiționarul a mai

invocat și împrejurarea că Primăria Alexandria ar fi avut calitatea și

interesul de a se plânge cu privire la neregularitatea îndeplinirii procedurii

de citare, ceea ce însă nu s-a întâmplat și mai mult decât atât a renunțat

expres la calea de atac împotriva hotărârii, achiesând astfel la soluția

pronunțată.

Prin rezoluția nr. 8153/4945/II/2/2008

din 15 august 2008, procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea constatând că soluția de

neîncepere a urmăririi penale pronunțată în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen.

față de petiționar pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen. este temeinică și legală.

S-a argumentat în

sensul că hotărârea pronunțată de petiționar, în calitatea sa de judecător,

cuprinde mențiuni false privind împrejurări esențiale referitoare la

îndeplinirea unor condiții de legalitate, aspecte care conturează infracțiunea

de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

S-a reținut, de

asemenea că în cauză au existat indicii temeinice referitoare la existența

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatându-se că pe parcursul

soluționării respectivei cauze de către petent, au fost încălcate în mod

sistematic norme de procedură care reglementează activitatea de judecător, care

au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri vădit netemeinice și nelegale.

Pe de altă parte,

avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru

infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv pentru cea prevăzută de

art. 246 C. pen., dar și prevederile referitoare la prescripția răspunderii

penale s-a apreciat că în mod corect s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 10

lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare.

Nemulțumit de soluție

petiționarul T.C.M. a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., criticând rezoluția atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub

aspectul neînceperii urmăririi penale dispuse în temeiul art. 10 lit. g) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și art.

289 C. pen.

Petentul a invocat

interesul său legitim de a formula plângere, potrivit art. 278

1

C.

proc. pen. și a reiterat, pe fond, criticile invocate în plângerea adresată procurorului

șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică de pe lângă Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând, în esență, admiterea

plângerii sale, desființarea în parte a rezoluției atacate și, în conformitate

cu art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen., reținerea cauzei spre

judecare și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Cât privește

admisibilitatea plângerii, Înalta Curte constată că potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. (...) persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere (..) la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea

prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., rezultă că titularul plângerii

nu este doar persoana vătămată, dar și orice altă persoană ale cărei interese

legitime au fost vătămate prin soluția atacată.

În cauză, față de

petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art.

10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se că a intervenit prescripția

răspunderii penale, iar petentul a înțeles să atace cu plângere soluția

adoptată, considerându-se vătămat în drepturile sale prin reținerea acestui

temei, în condițiile în care apreciază că neînceperea urmăririi penale ar fi

trebuit fi dispusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite,

în opinia sa, elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Interesul reținerii

unui corect temei al neînceperii urmăririi penale nu poate fi contestat de

plano, petiționarul în cauza de față fiind interesat să se constate lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunilor respective și adoptarea unei

soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.

d) C. proc. pen., în condițiile în care, în opinia sa, nu există dovezi

concludente sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor imputate.

Cererea petentului de

a se aplica dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.,

în sensul desființării în parte a rezoluției atacate, reținerii cauzei spre

judecare și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu poate

fi însă primită. Prin aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

c) C. proc. pen., în cauză s-ar ajunge la agravarea situației petentului în

propriul demers judiciar (acesta devenind inculpat), în condițiile în care și

procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen. îi este aplicabil

principiul non reformatio in peius.

Așa fiind, soluția

care ar putea fi adoptată de către instanță, în măsura în care s-ar dovedi

întemeiată, ar fi doar admiterea plângerii și schimbarea temeiului neînceperii

urmăririi penale, în baza art. 21 din Constituția României, în condițiile în

care dispozițiile codului de procedură penală nu prevăd, în mod expres,

posibilitatea pentru instanță de a proceda astfel.

Pe fond însă plângerea

formulată de petentul T.C.M. este nefondată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că deși în practicaua sentinței

civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, pronunțată de către magistratul

judecător T.C.M. s-a consemnat că procedura de citare a părților a fost legal

îndeplinită și acțiunea civilă a fost timbrată potrivit legii, indicându-se și

sumele achitate, respectiv 3.000 lei timbru judiciar și 300.000 lei taxă

judiciară de timbru, în realitate acțiunea nu era timbrată, iar procedura de

citare cu Primăria Alexandria nu era îndeplinită la data pronunțării.

Ca urmare,

constatându-se că hotărârea cuprinde mențiuni neconforme cu realitatea și care

vizează condiții de legalitate necesar a fi fost îndeplinite la momentul

judecății, Parchetul a reținut, în mod corect, că în cauză s-a conturat

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Pe de altă parte s-a

mai reținut că în strânsă legătură cu infracțiunea de fals intelectual s-au

constatat și indicii privind existența infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în încălcările

sistematice ale normelor de procedură care reglementează judecata.

S-a concluzionat în

mod întemeiat că soluționarea unei cereri de chemare în judecată netimbrată,

deși în hotărâre s-a consemnat contrariul, admiterea în probațiune a unor

înscrisuri reprezentând copii necertificate a căror conformitate cu originalul

s-a dovedit discutabilă reprezintă acțiuni ale petiționarului, care au avut ca

efect pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Relevante în cauză

sub aspectul situației de fapt sunt și actele existente în Dosarul penal nr. 749/P/2005

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman din care rezultă că dreptul de

proprietate asupra terenului aflat în discuție în litigiul dedus judecății

petiționarului, aparținea SC M. SRL Alexandria, care deține și autorizația de

construcție pentru o moară de grâu.

Așa fiind, avându-se

în vedere situația de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză,

soluția dispusă de procuror prin rezoluția atacată apare ca fiind întemeiată,

astfel că plângerea formulată de petiționar nu este fondată, urmând a fi

respinsă ca atare potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul T.C.M. împotriva rezoluției din 1 iulie 2008 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 1331/P/2006.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

ianuarie 2009.