ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC L.M.C. SRL a formulat plângere penală împotriva magistratului T.C.M. - judecător la Curtea de Apel București, invocând prejudicierea sa prin sentința civilă nr. 3576 din 31 octombrie 2001 pronunțată în Dosarul civil nr. 4394/2001 al Judecătoriei Alexandria de către intimat, susținând că, pe parcursul judecării cauzei, magistratul ar fi comis, cu știință, o serie de nereguli procedurale în scopul pronunțării unei hotărâri nelegale.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 1331/P/2006 din 01 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) și g) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de T.C.M., judecător la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale. S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de același magistrat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus și față de T.C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există. S-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în încălcarea unor dispoziții procedurale, la care se face referire în cuprinsul rezoluției, precum și a unor dispoziții imperative privind taxele de timbru prevăzute în Legea nr. 146/1997. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. s-a constatat, de asemenea, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspect subiectiv conturându-se existența vinovăției în forma intenției indirecte.

S-a reținut că prin inserarea în hotărâre a unor împrejurări nereale privind aspecte care pot atrage nulitatea, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. Împotriva rezoluției a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul T.C.M. care a susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. și a susținut că, în caz contrar, s-ar institui o practică conform căreia judecătorii ale căror hotărâri sunt modificate de instanțele de control judiciar, sunt autori ai infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar magistrații care confirmă o procedură de citare prin semnarea unei hotărâri judecătorești și care se dovedește ulterior a nu fi fost legal îndeplinită, sunt autori ai infracțiunii de fals intelectual.

Petiționarul a mai invocat și împrejurarea că Primăria Alexandria ar fi avut calitatea și interesul de a se plânge cu privire la neregularitatea îndeplinirii procedurii de citare, ceea ce însă nu s-a întâmplat și mai mult decât atât a renunțat expres la calea de atac împotriva hotărârii, achiesând astfel la soluția pronunțată. Prin rezoluția nr. 8153/4945/II/2/2008 din 15 august 2008, procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. față de petiționar pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

este temeinică și legală. S-a argumentat în sensul că hotărârea pronunțată de petiționar, în calitatea sa de judecător, cuprinde mențiuni false privind împrejurări esențiale referitoare la îndeplinirea unor condiții de legalitate, aspecte care conturează infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. S-a reținut, de asemenea că în cauză au existat indicii temeinice referitoare la existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatându-se că pe parcursul soluționării respectivei cauze de către petent, au fost încălcate în mod sistematic norme de procedură care reglementează activitatea de judecător, care au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri vădit netemeinice și nelegale.

Pe de altă parte, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv pentru cea prevăzută de art. 246 C. pen., dar și prevederile referitoare la prescripția răspunderii penale s-a apreciat că în mod corect s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare. Nemulțumit de soluție petiționarul T.C.M. a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., criticând rezoluția atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul neînceperii urmăririi penale dispuse în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. Petentul a invocat interesul său legitim de a formula plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. și a reiterat, pe fond, criticile invocate în plângerea adresată procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând, în esență, admiterea plângerii sale, desființarea în parte a rezoluției atacate și, în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., reținerea cauzei spre judecare și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Cât privește admisibilitatea plângerii, Înalta Curte constată că potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. (...) persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (..) la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., rezultă că titularul plângerii nu este doar persoana vătămată, dar și orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluția atacată. În cauză, față de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar petentul a înțeles să atace cu plângere soluția adoptată, considerându-se vătămat în drepturile sale prin reținerea acestui temei, în condițiile în care apreciază că neînceperea urmăririi penale ar fi trebuit fi dispusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite, în opinia sa, elementele constitutive ale infracțiunilor imputate. Interesul reținerii unui corect temei al neînceperii urmăririi penale nu poate fi contestat de plano, petiționarul în cauza de față fiind interesat să se constate lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor respective și adoptarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen., în condițiile în care, în opinia sa, nu există dovezi concludente sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor imputate. Cererea petentului de a se aplica dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., în sensul desființării în parte a rezoluției atacate, reținerii cauzei spre judecare și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu poate fi însă primită. Prin aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., în cauză s-ar ajunge la agravarea situației petentului în propriul demers judiciar (acesta devenind inculpat), în condițiile în care și procedurii reglementate de art. 278 1 C. proc.

pen. îi este aplicabil principiul non reformatio in peius. Așa fiind, soluția care ar putea fi adoptată de către instanță, în măsura în care s-ar dovedi întemeiată, ar fi doar admiterea plângerii și schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale, în baza art. 21 din Constituția României, în condițiile în care dispozițiile codului de procedură penală nu prevăd, în mod expres, posibilitatea pentru instanță de a proceda astfel. Pe fond însă plângerea formulată de petentul T.C.M. este nefondată. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că deși în practicaua sentinței civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, pronunțată de către magistratul judecător T.C.M.

s-a consemnat că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită și acțiunea civilă a fost timbrată potrivit legii, indicându-se și sumele achitate, respectiv 3.000 lei timbru judiciar și 300.000 lei taxă judiciară de timbru, în realitate acțiunea nu era timbrată, iar procedura de citare cu Primăria Alexandria nu era îndeplinită la data pronunțării. Ca urmare, constatându-se că hotărârea cuprinde mențiuni neconforme cu realitatea și care vizează condiții de legalitate necesar a fi fost îndeplinite la momentul judecății, Parchetul a reținut, în mod corect, că în cauză s-a conturat infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Pe de altă parte s-a mai reținut că în strânsă legătură cu infracțiunea de fals intelectual s-au constatat și indicii privind existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în încălcările sistematice ale normelor de procedură care reglementează judecata.

S-a concluzionat în mod întemeiat că soluționarea unei cereri de chemare în judecată netimbrată, deși în hotărâre s-a consemnat contrariul, admiterea în probațiune a unor înscrisuri reprezentând copii necertificate a căror conformitate cu originalul s-a dovedit discutabilă reprezintă acțiuni ale petiționarului, care au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri nelegale. Relevante în cauză sub aspectul situației de fapt sunt și actele existente în Dosarul penal nr. 749/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman din care rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului aflat în discuție în litigiul dedus judecății petiționarului, aparținea SC M. SRL Alexandria, care deține și autorizația de construcție pentru o moară de grâu.

Așa fiind, avându-se în vedere situația de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate în cauză, soluția dispusă de procuror prin rezoluția atacată apare ca fiind întemeiată, astfel că plângerea formulată de petiționar nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.C.M. împotriva rezoluției din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 1331/P/2006. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.