ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul parchetului nr. 2133/P/2010 din 30 iunie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D.M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prev. de art. 290 și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În fapt, inculpatul este administrator la SC B.C. SRL Iași, societate care avea cont deschis la P.B. - Sucursala Iași. SC B.C. SRL Iași avea încheiat un contract de credit, din 17 iulie 2008, cu SC P.B. Conform clauzelor contractului, în momentul când gira cu un bilet la ordin aparținând altei societăți comerciale primea împrumut 70% din valoarea biletului la ordin scontat.

SC B.C. SRL avea cont deschis și la BRD - Sucursala Iași. Inculpatul ridicase mai multe bilete la ordin printre care și cel cu nr. XXX. Personal, inculpatul a completat acest bilet la ordin ca și cum ar aparține SC F.S. SRL Onești, imitând și semnătura administratorului. Acest bilet la ordin a fost scontat de învinuit la P.B. și inducând în eroare, inculpatul a primit 70% din valoarea biletului la ordin, conform clauzelor contractului de împrumut menționat mai sus. Instanța de judecată Judecătoria Onești a procedat la audierea inculpatului în prezența apărătorului ales, a dispus emiterea unor adrese către partea civilă în vederea comunicării contractului de credit din 17 iulie 2008, adresă către P.B.

prin care s-a solicitat relații referitoare la achitarea debitului, răspunsul fiind că nu a fost achitat, s-a audiat martorul din lucrări T.I.G., s-au administrat mai multe înscrisuri de la executorul bancar, s-a solicitat cazierul judiciar actualizat, s-a solicitat copie după rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză contabilă Judiciară fiind depus la 02 mai 2012, onorariul expertului fiind în sumă de 1067 RON din care s-a achitat de către inculpat suma de 600 RON. Instanța respectivă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice, instanța a avut în vedere suma trecută în contractul de credit din 17 iulie 2008 de 700000 RON, relațiile furnizate de expert cu privire la debitul restant - principal restant 436 338 RON, aspecte ce sunt confirmate de inculpat prin declarația de la dosar. Conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de C. pen. în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - (5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 279 1 , art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive.

Având în vedere că instanța competentă material să judece infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este tribunalul, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Onești. Conform art. 30 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea; b) locul unde a fost prins făptuitorul; c) locul unde locuiește făptuitorul; d) locul unde locuiește persoana vătămată. Locul încheierii contractului de credit, deci, locul unde s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune este mun. Iași. Inculpatul D.M.L. are domiciliul în com. V.L., sat V.L., jud. Iași iar persoana vătămată constituită parte civilă - P.B. România SA - Sucursala Iași, își are sediul pe str. A.P., nr. 56, bloc Bl, jud. Iași.

Având în vedere dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 30 C. proc. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. instanța Judecătoria Onești pe calea Sentinței penale nr. 313 din 23 mai 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei penale privind pe inculpat D.M.L., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (prin schimbarea încadrării juridice), prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în favoarea Tribunalului Iași. La nr. 5942/99/2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași cauza privind pe inculpatul D.M.L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, și înșelăciune, prev. de art. 290 C. pen.

și 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, ca urmare a declinării cauzei de către Judecătoria Onești, prin Sentința penală nr. 313 din 23 mai 2012. La primul termen de judecată, după declinarea cauzei, cu procedură corect îndeplinită, inculpatul, prin apărător a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, față de obiectul cauzei. S-a precizat că schimbarea de încadrare juridică s-a făcut de către Judecătoria Onești în urma efectuării unei expertize contabile, care a stabilit un prejudiciu, fără însă a se pune în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză. Verificând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele: Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Onești nr. 2133/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 și 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul avea un cont deschid la P.B. - Sucursala Iași, având la acel moment calitatea de administrator al SC B.C. SRL IAȘI. În această calitate a încheiat un contract cu partea civilă, având deschisă o linie de creditare, așa cum rezultă din contractul din 17 iulie 2008. În contractul menționat se precizează că, inculpatul, în momentul când gira cu un bilet la ordin aparținând altei societăți comerciale, primea împrumut 70% din valoarea biletului la ordin scontat. Inculpatul a falsificat un bilet la ordin, ca și când ar aparține SC F.S. SRL Onești și l-a introdus la plată. Această societate din urmă nu a decontat suma făcând sesizarea la poliție și arătând că biletul la ordin nu este emis de ea.

În consecință, parte civilă este P.B., care așa cum s-a reținut în actul de inculpare s-a constituit parte civilă cu suma înscrisă pe biletul la ordin. Instanța de la Onești a audiat inculpatul, martorii, a administrat probe în dosar, iar în ceea ce privește expertiza contabilă dispusă, această probă a fost solicitată de către inculpat. Motivul și obiectivele sunt precizate în încheierea de ședință din data de 22 februarie 2012, trebuia ca expertul să precizeze dacă sumele trimise apar în evidențele părții civile, suma efectiv încasată de partea civilă și suma rămasă de achitat de către inculpat. S-au depus de altfel la dosar acte din care rezultă că inculpatul achitase din suma de 60000 RON, prin executor judecătoresc.

Expertiza a vizat, la punctul doi, întregul contract de credit și a răspuns obiectivelor impuse, precizând care este suma totală datorată ca urmare a calculelor efectuate. La acest aspect s-a făcut referire de către Judecătoria Onești, în considerentele sentinței de declinare. Față de excepția invocată instanța tribunalului reține următoarele: Tribunalul Iași nu este competent nici din punct de vedere material și nici din punct de vedere teritorial, așa cum s-a indicat în considerentele Sentinței nr. 313 din 23 mai 2012. În ceea ce privește competența materială, obiectul prezentei cauze îl constituie o înșelăciune printr-un bilet la ordin, suma de pe acest bilet la ordin fiind, așa cum se arată în rechizitoriu de 142350 RON.

De altfel, din adresa de constituire de parte civilă, aflată la dosar, rezultă că aceasta, respectiv P.B. se constituie parte civilă cu suma de 142350 RON și dobânzile aferente acestei sume. Deși suma este rezultatul unui contract de credit încheiat între inculpat și partea civilă, obiectul plângerii formulate de partea civilă și al prezentului dosar nu îl constituie întregul credit, linia de creditare ci doar acest bilet la ordin. De altfel, în procesul penal, în latură civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen., principiile de soluționare a pagubei sunt cele prevăzute de legislația civilă, și, în consecință, nu poate fi acordat părții civile mai mult decât a cerut aceasta.

Mai mult, inculpatul a făcut dovada că a achitat o parte din suma înscrisă pe biletul la ordin, astfel încât prejudiciul cauzat părții civile este chiar mai mic decât cel stabilit prin rechizitoriu. Conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) C. proc. pen., invocat de către Judecătoria Onești, în considerente, sunt stabilite mai multe competențe teritoriale ale instanțelor, însă, alin. (2) al aceluiași articol face referire clară la faptul că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțe unde s-a efectuat urmărirea penală, în speța de față Judecătoria Onești. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. pen. instanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul D.M.L., în favoarea Judecătoriei Onești.

Având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (1) C. proc. pen. Tribunalul a constatat declanșat conflictul de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență - Sentința penală nr. 370 din 27 septembrie 2012. Având de soluționat prezentul regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Fără putință de tăgadă că învederările din partea instanței Tribunalul Iași, în sensul că - obiectul prezentei cauze l-ar constitui o înșelăciune printr-un bilet la ordin, suma de pe acest bilet la ordin fiind de 142350 RON; din adresa de constituire de parte civilă, aflată la dosar, rezultă că aceasta, respectiv P.B.

se constituie parte civilă cu suma de 142350 RON și dobânzile aferente acestei sume; că obiectul plângerii formulate de partea civilă și al prezentului dosar nu l-ar constitui întregul credit, linia de creditare; sau trimiterile la principiile de soluționare a pagubei care sunt cele prevăzute de legislația civilă, și, în consecință, nu poate fi acordat părții civile mai mult decât a cerut aceasta - apar obiective și de luat în considerare, însă, fie și la o analiză superficială a acestora, se constată o abordare de fond, de substanță din partea instanței pentru a le putea trage. În plan procedural, este certă situația că la ultimul termen de judecată din 23 mai 2012 instanța Judecătoria Onești, având în vedere declarația inculpatului care arată că a încheiat un contract de credit cu P.B.

în sumă de 56 miliarde lei, suma trecută în contractul de credit din 17 iulie 2008 de 700000 RON, relațiile furnizate de expert cu privire la debitul restant - principal restant 436 338 RON, a dispus expres schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3) în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. În acest context se naște o dihotomie între o abordare de substanță, de fond a speței și una strict procedurală, cu soluția adiacentă ce nu derivă însă dintr-o împrejurare aleatorie ci din concluziile unui mijloc de probă ce constă într-o expertiză coroborată, ultima fiind evident prioritară în tratarea juridică a unei spețe, pentru stabilirea instanței competente de a instrumenta cauza.

Așadar, în funcție de motivația completă a judecătoriei învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că instanța ce va păși la judecarea cauzei de față este Tribunalul Iași, fie doar avându-se în vedere argumentul a fortiori - "cine poate mai mult poate și mai puțin" (cu trimitere la adagiul latin a maiori ad minus).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul D.M.L. în favoarea Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțăm, în ședință publică, azi 01 februarie 2013. Procesat de GGC - GV