ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 164 din 11 decembrie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de

apelantul inculpat H.S.N. împotriva Sentinței penale nr. 161/D din 15 iunie

2012 a Tribunalului Bacău.

A fost desființată în

parte sentința apelată sub aspectele arătate și rejudecând cauza:

A redus de la 7 ani

la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului H.S.N. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) - (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin.

(2) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

A fost redusă de la 4

la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 161/D din 15

iunie 2012 a Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 6088/110/2009 s-a dispus:

Respingerea ca

nefondată a cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea

urmăririi penale, formulată de inculpatul H.S.N., prin apărătorul ales.

În temeiul art. 334

C. proc. pen. respinge cererile de schimbare a încadrării juridice, pentru

inculpat:

- din art. 215 alin.

(1) - (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1) C.

pen.;

- din art. 215 alin.

(1) - (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 59/1934, și în consecință:

În temeiul art. 215

alin. (1) - (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) C.

pen. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

„înșelăciune" în formă continuată, a fost condamnat inculpatul H.S.N.,

cetățenia iraniană, studii: Facultatea de Medicină București, ocupația:

administrator la SC R. SRL Onești, căsătorit, doi copii minori, fără

antecedente penale, la pedeapsa de 7 (șapte ani închisoare și 4 (patru) ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a lit. b), c) C. pen.

Pedeapsă de executat

= 7 (șapte ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C.

pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-au constatat recuperate, sumele de

6.800.000.000 ROL (șasemiliardeoptsudemilioane de ROL) față de părțile civile

V.I. și V.M. și a sumei de 250.000.000 ROL (douăsutecincizecidemilioane ROL)

către partea civilă SC C.I. SRL administrată de C.G.

Dispune comunicarea

prezentei hotărâri către AFP Bacău la cazierul fiscal și la Oficiul Registrului

Comerțului.

S-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile aparținând

inculpatului H.S.N., înființat prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău nr. 58/P/24 mai 2005.

S-a constatat că

inculpatul a avut apărător ales.

În temeiul art 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus: 1.000 RON (10.000.000

ROL) efectuate la urmărirea penală, și 2.442,22 RON onorarii traducător limba

persană pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru a pronunța

aceasta sentința instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 58/P/2005 din 17 august 2005 s-a

dispus trimiterea în judecată în stare de liberate a inculpatului H.S.N. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) - (3), (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: în

calitate de administrator al SC „R." SRL Onești, în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, a indus în eroare părțile vătămate V.I. și V.M. cu

prilejul încheierii și derulării contractului de împrumut din data de 29 martie

2004, prin garantarea cu rea credință a restituirii împrumutului în sumă de 6.800.000.000

ROL, cu fila CEC BE ....... pentru suma de 3.900.000.000 ROL ce fusese anterior

declarată pierdută și cu 2 bilete la ordin pentru suma de 1.801.680.489 ROL

(emis de SC „S." S.N.C Ploiești către SC „R." SRL Brașov) și pentru

suma de 1.103.725.000 ROL (emis de SC „S." S.N.C. Ploiești către SC

„E." S.A. Râmnicu Vâlcea) refuzate la plată pentru lipsă disponibil, în

mod similar procedând și cu SC „C." SRL Onești pe care a indus-o în eroare

prin emiterea filei CEC seria BE .......... pentru suma de 250.000.000 ROL, în

vederea recuperării unei părți dintr-o datorie de 350.000.000 ROL, în

condițiile în care și această filă CEC a fost anterior declarată pierdută.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 259/110/2005 la data de 17 august 2005.

Având în vedere

procedura realizată în cauză, inculpatul fiind citat, prin procedura specială,

la domiciliul său în orașul Teheran, la patru adrese, în Iran, cauza a suferit

amânări pentru a se realiza această procedură, acordându-se termen de la un an

la altul. Abia la data de 06 martie 2012, cu ocazia audierii martorilor în

apărare pe care i-a propus apărătorul ales al acestuia, prin audierea

martorilor B.V. și G.I. s-a descoperit faptul că inculpatul „locuiește în oraș,

cu o româncă, are doi copii" și că „acum o săptămână l-am văzut prin

oraș". Față de aceste aspecte, instanța nu a mai considerat necesar a se

efectua procedura de citare cu străinătatea (care ar fi dus la alte multiple

amânări pe durată foarte mare, cu costul aferent procedurii, al traducerilor în

limba persană, atâta vreme cât inculpatul se găsește cu familia sa în țară, în

județul Bacău, în municipiul de domiciliu - Onești - care este și locul

săvârșirii faptei. Drept urmare, s-a efectuat procedura de citare prin afișare

la Consiliul Local de la locul săvârșirii faptei. În plus, inculpatul a avut și

apărător ales.

De asemenea, durata

lungă a procesului s-a datorat și faptului că inculpatul a fost expulzat din

țară pentru o perioadă de un an și șase luni, începând din 03 mai 2006.

Pe parcursul

cercetării judecătorești au fost audiați martorii: D.C., G.I., B.V., C.R.

Părțile vătămate

V.M., V.I. și SC C.I. prin administrator C.G. au depus la dosar, pe parcursul

cercetării judecătorești, înscrisuri care privesc latura civilă a cauzei:

declarație V.I., declarație C.G. și facturi, declarații notariale V.I., V.M.,

declarație V.I., declarație C.G.

Inculpatul a invocat,

prin apărător, nulitatea actului de sesizare al instanței, cu precădere

invocându-se faptul că la urmărirea penală nu a beneficiat de apărare, pentru

că a fost cercetat doar față de părțile vătămate V.I. și SC C.I., iar la

instanța de judecată, pe concept apare alături de acestea două și partea

vătămată V.M. De asemenea, s-a arată faptul că rechizitoriul încalcă

dispozițiile art. 263 C. proc. pen.

Apărătorul ales a

solicitat instanței, alături de trimiterea cauzei la procuror și schimbarea

încadrării juridice, din cele ce i-au fost reținute inculpatului în actul de

sesizare, în alte două infracțiuni: art. 215 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin.

(2) C. pen. sau în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

S-au solicitat toate

acestea, motivându-se că, prin Decizia IX/2005 (M. Of. nr. 123 din 09 februarie

2006) Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și în aplicarea

dispozițiilor art. 215 C. pen. a statuat: „dacă beneficiarul CEC-ului are

cunoștință, în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii

acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934".

S-a solicitat a se

observa declarația numitului V.I. care precizează că „s-a înțeles cu inculpatul

să nu introducă fila CEC" și „am fost în eroare și nu a existat nici un

prejudiciu" și de asemenea declarația numitului C.G., administrator la SC

„C." SRL Onești care precizează „cunosc faptul că fila CEC avea doar

caracterul unei garanții și nu a unui instrument de plată efectiv ..".

În mod evident atât

V.I. cât și C.G. au cunoscut, la momentul emiterii CEC-ului, că nu există și nu

va exista disponibil în cont, aceștia recunoscând că atât CEC-urile cât și

biletele la ordin au doar calitatea unor garanții și nu a unor instrumente de

plată efective.

În subsidiar, dacă se

va aprecia că nu se impune schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 s-a solicitat să se

dispună schimbarea de încadrare în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

215 alin. (1) C. pen. pentru că numiții V.I. și C.G. au înțeles să nu se mai

constituie părți civile deoarece prejudiciul nu a existat fiind vorba de o

eroare, situație în care nu exista „consecințe deosebit de grave" așa cum

prevede art. 215 alin. (5).

Cu privire la:

- fila CEC nr. BE

........ în sumă de 3.900.000.000 ROL;

- biletul la ordin

emis de SC „S." S.N.C. Ploiești în sumă de 1.801.680.489 ROL către SC

„R." SRL Brașov;

- biletul la ordin

emis de SC „S." S.N.C. în sumă de 1.103.725.000 ROL către SC „E."

S.A. Râmnicu Vâlcea;

- care au fost emise

drept garanție pentru restituirea împrumutului de 6.800.000.000 ROL către V.I.

și V.M.;

S-a precizat că a

desfășurat afaceri o perioadă îndelungată de timp cu soții V. iar aceștia știau

că se va achita de datorie, așa cum am făcut de nenumărate ori în trecut.

Acesta a fost și

motivul pentru care i-au împrumutat această sumă importantă iar modul de

garantare pentru împrumutul acordat a fost similar ca și în alte dați.

De fapt, fila CEC și

biletele la ordin reprezentau doar o garanție pentru suma împrumutat, situație

cunoscută de soții V., care recunosc acest aspect chiar în declarația notarială

depusă la dosar și niciodată în trecut nu s-a ajuns la introducerea acestora la

plată. A arătat că știa atât el cât și soții V. că va plăti datoria înainte de

data scadentă.

Ulterior încheierii

contractului de împrumut s-a înțeles cu soții V. să le dea marfa sa (pe care V.

ar fi trebuit să o achite și care se afla în depozitul lui din data de 19

martie 2004) în contul banilor iar aceștia să îi înapoieze biletele la ordin și

fila CEC.

De fapt, pentru cei

6.800.000.000 ROL împrumutați el avea două garanții la V. - și marfa sa din

depozitul său și fila CEC și biletele la ordin.

Conform înțelegerii,

marfa fusese predată din SC „R." SRL (societate în care inculpatul este

asociat și administrator) în SC „T." SRL (societate în care este asociat

și administrator V.I.).

Arată că a livrat

marfa prin societatea de curierat SC „U.S.&C." SRL în data de 19

martie 2004 iar aceștia au predat marfa într-unul din depozitele lui V., mai

exact domnului D.C., reprezentantul uneia dintre societățile lui V.I. și anume SC

„E." S.A.

La fila 162 se află

declarația numitului D.C., care a fost audiat în fața instanței, având

calitatea de martor, și care a declarat că: „inculpatul a prezentat societății

marfa în vederea stingerii datoriei .. astfel, în calitate de martori, am

semnat o declarație prin care am văzut marfa și s-a stins datoria".

Martorul D.C. face

referire la declarația aflată la fila 160, declarație semnată de V.I., H.S.N.

și de către acesta.

Marfa era în valoare

de 680.000 RON (6.800.000.000 ROL) conform facturilor care au fost semnate și

însușite (depuse la dosar).

În declarația dată,

partea vătămată V.I. recunoaște că avea marfa care acoperea în totalitate

valoarea împrumutului și că nu se constituie parte civilă.

De asemenea, mai

precizează că nu a cunoscut această situație deoarece marfa figura ca livrată

de altă societate (firma de curierat U.S.&C.) și acesta nu a fost

înștiințat de administratorul societății.

Astfel, din cauza

unor neînțelegeri la livrarea și recepționarea mărfii care acoperea integral

valoarea prejudiciului, V.I. neștiind că de fapt prin marfa respectivă era

plătită toată suma, a introdus la plată fila CEC și biletele la ordin.

Învederează instanței

faptul că împrumutul era deja achitat din data de 19 martie 2004 (fapt

confirmat de partea vătămată V.I. în declarația dată în prezența martorului

D.C.) iar fila CEC a fost introdusă în data de 29 aprilie 2004 deși nu mai era

necesar iar biletele la ordin au fost introduse în data de 19 aprilie 2004 de

asemenea dată ulterioară recuperării prejudiciului.

Având în vedere

faptul că la data de 19 martie 2004 marfa reprezentând contravaloarea

împrumutului se afla în depozitele lui V.I., conform înțelegerii pe care a

avut-o cu acesta, a fost asigurat de cel care a preluat marfa (D.C.) că îi vor

fi restituite fila CEC și biletele la ordin deoarece datoria s-a stins, motiv

pentru care nu și-a făcut probleme că nu există disponibil în cont întrucât

acest fapt nu mai avea nici o relevanță.

Solicită să se

observe că nu a existat prejudiciu nici măcar pentru un moment deoarece datoria

era acoperită chiar înainte de data scadentă iar introducerea la plată a filei

CEC și a biletelor la ordin s-a făcut dintr-o confuzie deoarece marfa a fost

predată de firma de curierat U.S.&C., cu o altă denumire decât SC „R."

S.R.L., iar V.I. nu a fost informat de acest fapt.

Cu privire la faptul

că fila CEC a fost declarată pierdută anterior emiterii inculpatul a precizat

că la Poliția Brașov există înregistrată o plângere pe care a formulat-o având

în vedere faptul că mi-a fost spart autoturismul din care, pe lângă alte bunuri

mi-a dispărut și o geantă cu acte. Neștiind exact ce avea în geantă a declarat

pierdute mai multe înscrisuri: carnete CEC, acte de studii, bilete la ordin,

acte de identitate etc. pentru a fi la adăpost de eventuale prejudicii.

Când a emis fila CEC

nu a realizat că dintre carnetele CEC pe care le avea, de fapt acel carnet

fusese declarat pierdut și precizează că nu a avut nici o clipă intenția de a

emite un CEC fără valabilitate.

La Poliția Brașov,

secția 1, a înregistrat o nouă cerere (670822 din 05 iunie 2012) pentru a se

elibera o copie după plângerea pe care a formulat-o la momentul spargerii

autoturismului. Precizează că a mai solicitat o copie după această plângere

însă dat fiind faptul că Poliția Brașov a fost împărțită în mai multe secții și

pentru că a trecut o perioadă mare de timp nu au găsit cererea sa și i-au

solicitat să o formuleze din nou.

Menționează că a fost

de bună-credință pentru că în cazul în care intenționa să-l înșele pe V.I.

putea să o facă și cu un CEC care nu era declarat pierdut întrucât legea penală

(art. 215) nu face distincție între fila CEC declarată pierdută sau nu.

Arată că nu s-a

gândit că va introduce fila CEC în momentul în care a emis-o și cu atât mai

puțin ulterior deoarece aveau deja în depozit marfa și a primit asigurarea de

la administratorul lui V. că îi vor fi înapoiate fila CEC și biletele la ordin

deoarece de fapt nu mai exista nici o datorie.

Menționează faptul că

V. știa la momentul în care a fost încheiat contractul de împrumut că nu avea

disponibil însă ca și în alte rânduri acest fapt nu a reprezentat un impediment

întrucât fie achitam înaintea scadenței fie primea banii de la alți parteneri

de afaceri.

Solicită să se

observe declarația martorului B.V. care precizează că este o practică lăsarea

unor file CEC sau bilete la ordin drept garanție, situație cunoscută de ambii

parteneri de afaceri întrucât nu este necesar să fie introduse la scadență

deoarece datoria se achita de fiecare dată anticipat.

Faptul că inculpatul

S.N.H. este cetățean iranian, la vremea respectivă, crea față de partenerii de

afaceri o temere cu privire la recuperarea banilor și astfel cereau aceste

garanții, file CEC sau bilete la ordin, pe care ulterior le restituiau, după

primirea mărfii sau achitarea unor sume de bani, în funcție de afacerile

derulate.

În momentul de față,

după trecerea unei perioade relativ mari de timp, este cunoscut și în mediul de

afaceri din Onești ca un bun partener de afaceri, foarte serios și care

desfășoară activități comerciale în bune condiții și se solicită să se observe

că această situație rezultă și din declarația martorului B.V.

Cu privire la

prejudiciul suferit de SC „C." SRL Onești se precizează că administratorul

SC „C." SRL Onești, C.G., cași în situația numitului V.I., a avut

cunoștință de faptul că fila CEC acea doar caracterul unei garanți și nu a unui

instrument de plată efectiv.

Această garanție

pentru suma de 250.000.000 ROL era doar un mijloc de constrângere pentru a

putea oricând să i se solicite înapoierea sumei știind că va face tot posibilul

să facă rost de banii respectivi.

Din datoria de

350.000.000 ROL i-a achitat integral suma, în două tranșe, prima de 100.000.000

ROL și a doua de 250.000.000 ROL iar acesta nu mai are nici o pretenție asupra

sa așa cum rezultă și din declarația notarială.

Având în vedere

argumentele prezentate anterior solicită să se dispună, în principal, în ceea

ce privește emiterea filei CEC nr. BE ........ în sumă de 3.900.000.000 ROL, a

biletului la ordin emis de SC „S." S.N.C. Ploiești în sumă de

1.801.680.489 ROL către SC „R." SRL Brașov, a biletului la ordin emis de

SC „S." S.N.C. în sumă de 1.103.725.000 ROL către SC „E." S.A.

Râmnicu Vâlcea, care au fost emise drept garanție pentru restituirea împrumutului

de 6.800.000.000 ROL către V.I. și V.M., solicită achitarea în temeiul art. 11,

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) întrucât fapta nu există în sensul

art. 215 C. pen., nu s-a pricinuit o pagubă, deoarece nu a existat nici

înșelăciune și nici prejudiciu, fila CEC și biletele la ordin fiind doar o

garanție și nu un instrument de plată sau dacă se va aprecia în acest sens,

solicită să se dispună achitarea pe art. 10 lit. d) C. proc. pen. - „faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii" întrucât nu a

intenționat nici o clipă să inducă în eroare și să le creeze un prejudiciu

soților V., dovada stând și în faptul că, la data de 19 martie 2004, anterior

datei la care a fost formulată plângerea penală, s-a achitat de datorie prin

livrarea mărfii.

Și în ceea ce

privește emiterea filei CEC nr. BE ........... în sumă de 250.000.000 ROL către

SC „C." SRL solicită să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - „faptei îi lipsește unul

din elementele constitutive ale infracțiunii" întrucât nu a intenționat

nici o clipă să inducă în eroare și să creeze un prejudiciu acestei societăți

iar suma a fost achitată integral.

În subsidiar, având

în vedere următoarele considerente, în ceea ce privește suma de 6.800.000.000

ROL datorată soților V.I. și M. aceasta a fost achitată înainte de data

scadentă și astfel nu a existat niciodată un prejudiciu; în ceea ce privește

prejudiciul firmei SC „C." S.R.L. acesta a fost recuperat integral, așa

cum rezultă și din declarația notarială aflată la dosar; de asemenea având în

vedere faptul că H.S.N. nu are antecedente penale, este căsătorit și are doi

copii minori, a terminat facultatea de medicină în România, este cunoscut ca o

persoană serioasă în care se poate avea încredere, motiv pentru care și în

momentul de față desfășoară afaceri cu soții V. și, de asemenea, cu SC

„C." S.R.L. Onești, mai mult, a depus înscrisuri în circumstanțiere din

care rezultă că în țara sa este o persoană cunoscută și respectată dezvoltă

activități comerciale în condiții de afaceri foarte bune cu Ministerul de

Petrol și provine din dintr-o familie reprezentativă în orașul său, Teheran,

așa cum rezultă din Recomandarea Ministerului de Petrol, în cazul în care se va

aprecia că nu se imune achitarea și se va dispune schimbarea de încadrare în

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 solicită

să se dispună aplicarea unei amenzi având în vedere că nu există prejudiciu și

nu a existat nici un moment intenția inculpatului de a înșela sau de obține

foloase materiale injuste.

În subsidiar, s-a

solicitat ca în temeiul art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen. să se

dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special, astfel încât să se poată

face aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen., în sensul dispunerii suspendării

condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în funcție de cuantumul aplicat. Inculpatul nu s-a prezentat

niciodată în fața instanței. în apărare a depus înscrisuri în circumstanțiere:

certificat și traducerea lui din limba persană vizând antecedentele sale

penale, recomandări traduse din partea Ministerului Petrolului din Iran.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul H.S.N., în

calitate de administrator al SC „R." SRL Onești, în cursul anului 2004, în

realizarea aceleași rezoluții infracționale, prin aceeași modalitate de

operare, după ce a declarat pierdute mai multe file CEC, a indus în eroare mai

multe persoane de la care a împrumutat și obținut sume de bani pentru

societatea administrată de acesta, garantând restituirea sumelor cu acele file

CEC declarate pierdute, după cum urmează:

În baza contractului

de împrumut încheiat la data de 29 martie 2004, soții V.I. și V.M. au împrumutat

SC „R." SRL Onești, prin administrator H.S.N., cu suma de 6.800.000.000

ROL, restituirea împrumutului fiind garantată de inculpatul H.S.N. prin

emiterea filei CEC nr. BE ........ pentru suma de 3.900.000.000 ROL și două

bilete la ordin emise de SC „S." S.N.C. Ploiești, în sumă de 1.801.680.489

ROL către SC „R." SRL Brașov și în sumă de 1.103.725.000 ROL emis către SC

„E." S.A. Râmnicu Vâlcea.

Contractul a fost

semnat de părțile contractante și certificat ca redactat la cererea părților de

avocat B.V.

La datele stipulate

în contract - 29 aprilie 2004 pentru fila CEC și 19 aprilie 2004 pentru

biletele la ordin, V.I. a introdus la bancă instrumentele de plată. Fila CEC a

fost refuzată la plată motivat de faptul că CEC-ul a fost anterior declarat

pierdut, iar pentru biletele la ordin justificarea de refuz a fost lipsa totală

de disponibil.

Referitor la fila CEC

nr. BE ........ pentru suma de 3.900.000.000 ROL precizăm că a fost emisă de

inculpatul H.S.N. și prezentată părților vătămate pentru a garanta restituirea

împrumutului contractat la data de 29 martie 2004, deși anterior prin Adresa

din 12 martie 2004, în numele SC „R." SRL Onești inculpatul a împuternicit

pe C.R.M. să declare pierdută acea filă CEC, lucru pe care persoana

împuternicită l-a și realizat prin declarație înregistrată la B.R.D. -

Sucursala Onești sub nr. 209 din 12 martie 2004, moment din care fila CEC a

fost scoasă din circuitul civil.

Audiat, inculpatul

H.S.N. recunoaște că a dat și semnat această împuternicire în calitate de

administrator al SC „R." SRL Onești.

Și martorul C.R.M.

recunoaște că a primit această împuternicire și că a făcut declarația în bancă,

la solicitarea inculpatului, în baza relațiilor de prietenie avute cu acesta.

Așa cum rezultă din

declarațiile inculpatului și ale părții vătămate V.I., la data la care a fost

încheiat contractul de împrumut inculpatul H.S.N. a prezentat odată cu cele

două bilete la ordin și o împuternicire întocmită din partea SC „R." SRL

Brașov și SC „E." S.A. Râmnicu Vâlcea prin care H.S.N. era învestit de a

gira aceste instrumente de plată.

Administratorii celor

două societăți comerciale, C.R.M. și T.A.C., audiați în calitate de martori, au

precizat că au încredințat biletele la ordin inculpatului la solicitarea

acestuia, inculpatul motivând că va depune demersuri pentru recuperarea sumelor

cuprinse în acestea, emitentul fiind cunoscut cu probleme financiare și care

pentru aceleași sume mai emisese anterior file CEC și bilete la ordin fără

acoperire.

Situația financiară a

SC „S." S.N.C. Ploiești era cunoscută și de inculpat.

În condițiile date,

inculpatul H.S.N. a uzat și de acele bilete la ordin pentru a-i induce în

eroare pe V.I. și V.M. cu privire la garantarea împrumutului acordat.

Deși inițial, cu

prilejul audierii și prezentării materialului de urmărire penală la data de 26

mai 2004, inculpatul și-a recunoscut semnătura și ștampila SC „R." SRL

Onești, aplicată pe contractul de împrumut din data de 29 martie 2004. ulterior

a contestat autenticitatea acestora, motiv pentru care s-a dispus și efectuat o

expertiză criminalistică grafică și traseologică de către Laboratorul

Interjudețean Iași care prin Raportul nr. 154 din 18 iulie 2005 a concluzionat

că:

1) „semnătura de la

rubrica „Administrator" de pe contractul de împrumut încheiat la data de

29 martie 2004 între V.I., V.M. și SC „R." SRL Onești, aparține numitului

H.S.N.;

2) impresiunea

ștampilei poziționată sub mențiunea SC „R." SRL Onești - Administrator

H.S.N., pe contractul de împrumut anterior amintit este aceeași cu cele

prelevate conform procesului-verbal de ridicare probe impresiuni ștampilă,

datat 15 iunie 2005."

Față de concluziile

acestui raport de expertiză, inculpatul H.S.N. nu a formulat obiecțiuni.

Referitor la această

faptă, inculpatul a declarat că a semnată fără a citi conținutul și fără a

primi efectiv suma cuprinsă în contract, contractul fiind astfel întocmit ca

urmare a unor datorii pe care de fapt V.I. le-ar fi avut față de acesta,

afirmații nesusținute de probe pertinente.

Realitatea

predării-primirii sumei cuprinse în contract este susținută prin declarațiile

părților vătămate V.I. și V.M., a avocatului B.V., iar despre faptul că

inculpatul a solicitat acel împrumut și a semnat contractul, declară și

martorul D.C.

Semnătura

inculpatului H.S.N. pe acest contract dovedește că acesta a cunoscut și

acceptat conținutul și suma înscrisă în fila CEC cu care a garantat. Prin

această modalitate inculpatul a reușit să inducă în eroare părțile vătămate

asigurând restituirea împrumutului cu o astfel de filă CEC ce fusese anterior

declarată pierdută și cu cele două bilete la ordin fără acoperire.

Prejudiciul creat

acestor părți vătămate nu a fost recuperat, motiv pentru care V.I. și V.M. se

constituie părți civile în procesul penal cu suma de 6.800.000.000 ROL.

În realizarea

aceleași rezoluții infracționale, la data de 29 iunie 2004 inculpatul H.S.N. în

calitate de administrator al SC „R." S.R.L, Onești a declarat pierdută o

altă filă CEC (seria BE .........), tot prin împuternicirea lui C.R.M., după

care la data de 10 august 2004, fila CEC declarată pierdută o semnează,

ștampilează și încredințează SC „C." SRL Onești, pentru plata sumei de

250.000.000 ROL, datorată acelei societăți.

Suma de 250.000.000

ROL cuprinsă în această filă CEC reprezintă o parte din suma de 350.000.000 ROL

pe care SC „R." SRL Onești, prin administrator H.S.N. a primit-o cu titlu

de contravaloare ajutor reciproc de la SC „C.I." SRL Onești, prin Ordinele

de plată nr. 379 din 12 februarie 2004 și 102 din 11 februarie 2004.

Și această filă CEC

(seria BE ........) a fost declarată pierdută de C.R.M., la BRD Sucursala

Onești pe baza împuternicirii semnate și ștampilată de inculpatului H.S.N.

Fiind audiat,

inculpatul H.S.N. recunoaște semnătura și ștampila aplicată pe împuternicire

însă precizează că fila CEC a fost emisă către SC „C." SRL Onești pentru a

garanta derularea de afaceri comerciale viitoare, apărări ce sunt înlăturate de

probatoriul administrat în cauză. Susținerea inculpatului în sensul că ar fi

garantat derularea unor afaceri viitoare prin emiterea și încredințarea unei

file CEC ce fusese anterior declarată pierdută nu poate demonstra altceva decât

reaua-credință a inculpatului.

Situația de fapt

rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească: plângerile și declarațiile părților vătămate V.I., V.M. și C.G.

- (administrator al SC „C.I." SRL Onești), declarațiile martorilor C.R.M.,

D.C., T.A.C., M.M., contractul de împrumut încheiat la data de 29 martie 2004,

filele CEC seria BE ........ și BE ........, cu justificările de refuz ale BRD

- Sucursala Onești, împuternicirile date de inculpat martorului C.R.M. pentru a

declara pierdute aceste file CEC și declarațiile înregistrate la bancă cu

privire la pierderea acestora, biletele la ordin în litigiu emise de SC

„S." S.N.C. Ploiești cu justificare de refuz pentru lipsă total disponibil

din partea unității bancare, Raportul de expertiză grafică și traseologică nr.

154 din 18 iulie 2005 al Laboratorului Interjudețean Iași, precum și

declarațiile inculpatului H.S.N. ce recunoaște în parte modalitatea în care a

procedat în relațiile avute cu părțile vătămate, precum și probatoriul

administrat pe parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați

martorii: D.C., G.I., B.V., C.R.

Părțile vătămate

V.M., V.I. și SC „C.I." prin administrator C.G. au depus la dosar, pe

parcursul cercetării judecătorești, înscrisuri care privesc latura civilă a

cauzei: declarație V.I., declarație C.G. și facturi, declarații notariale V.I.,

V.M., declarație V.I., declarație C.G.

Apreciem că

încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este corectă și nu se impune nici

trimiterea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penală, nu sunt

încălcate dispozițiile art. 263 C. proc. pen. și nici încadrarea juridică nu

trebuie schimbată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 332 C.

proc. pen. cauza se restituie procurorului pentru refacerea urmăririi penale:

„(1) Când se

constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă

judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent,

instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează

potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are

loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării

judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune

pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

(2) Instanța se

desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale

în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau

după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a

inculpatului și asistarea acestuia de către apărător."

Așadar, nu ne aflăm

în vreunul dintre motivele pe care acest articol le prevede expres.

Cu privire la

conținutul actului de sesizare, al rechizitoriului, constatăm că acesta are

toate elementele necesare ce sunt cerute și prevăzute de art. 263 C. proc. pen.

Astfel:

„(1) Rechizitoriul

trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea

penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203,

datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa,

încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura

preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în

judecată.

(2) În rechizitoriu

se arată de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în

instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi

citate.

(3) În cazul când

urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă

și datele suplimentare prevăzute în art. 260.

(4) Procurorul

întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc

mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau

acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262".

Din cuprinsul tuturor

declarațiilor existente la dosarul de urmărire penală, rezultă fără nici un

dubiu că banii pe care i-a obținut inculpatul de la V.I. și V.M. au fost bani,

bunuri comune ai celor doi soți, „banii i-am adus eu de acasă la cererea

soțului meu, bani care erau într-un sac tip bancă de culoare cachi"

(declarație V.M., datată 11 august 2005). Și, în continuarea aceleiași

declarații, se arată că „acești bani sunt ai soțului meu din conturi personale

și dividende și nu bani ai societăților care le reprezintă", declarație

V.I. („banii i-am dat din conturi personale de la BCR Târgu Ocna, și salariile

mele și ale soției").

În legătură cu prima

solicitare de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (1) - (3), (5)

C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1) C. pen. pe

considerentul că nu a existat nici un moment vreun prejudiciu, nu s-a produs

nici o pagubă celor trei părți vătămate, că a fost o simplă neînțelegere între

inculpat, părțile vătămate V.I., V.M. și SC „C.I." SRL Onești

(reprezentată de d-1 C.G.), instanța nu poate fi de acord cu motivarea dată,

întrucât nici la data întocmirii rechizitoriului 17 august 2005, prejudiciile

produse acestor părți vătămate nu era acoperit, după un an și jumătate - de la

29 martie 2004 data încheierii contractului de împrumut între inculpat și soții

V. și, respectiv 29 iunie 2004 - data încheierii celuilalt contract de împrumut

între inculpat și SC „C.I." SRL Onești.

Este adevărat, că

partea vătămată V.I., depune la dosar, o declarație dată 30 ianuarie 2006, în

prezența inculpatului și a martorului D.C. (înscris olograf) în care arată că a

fost în eroare, că de fapt ar fi existat o marfă în compensarea acelei sume de

6.800.000.000 ROL, situație de care nu a avut cunoștință.

Această parte

vătămată, împreună cu soția sa, depun la dosar, mai târziu, un înscris

autentic, încheiat în fața notarului la data de 18 ianuarie 2011 - câte o

declarație cu conținut asemănător, că nu se constituie parte civilă în cauză,

prejudiciul fiind recuperat prin compensare cu o altă marfă, respectiv 11.265

plăcuțe vidia.

Și C.G., în calitate

de administrator la SC „C.I." SRL Onești, atașează dosarului o declarație

autentică, dată la notar în 13 decembrie 2011 - în care arată că prejudiciul a

fost achitat în totalitate.

Asupra acestor

declarații instanța are anumite rezerve, pe de o pare fiindcă sunt date după o

perioadă mare de timp (2006 și 2011), și pe de altă parte, în nici o declarație

dată pe parcursul urmăririi penale, părțile vătămate nu vorbesc despre așa

numita calitate de „garanție" a cecurilor pe care le-a lăsat inculpatul.

Mai mult chiar, în toate declarațiile părțile vătămate arată că inculpatul nu le-a

adus la cunoștință nici un moment lipsa de disponibil în cont, sau, despre

presupusa pierdere a CEC-urilor.

La urmărirea penală,

există declarațiile martorului C.R.M. persoană de încredere a inculpatului,

care a fost trimis de acesta să declare la BRD Sucursala Onești, la data de 12

martie 2004, că a pierdut fila CEC nr. BE ........ (filă CEC pe care ulterior

la 29 martie 2004 a predat-o soților V.I. și V.M. cu ocazia încheierii

contractului de împrumut, pentru suma de 6.800.000.000 ROL aspect de care cele două

părți vătămate nu aveau cunoștință). Aceeași modalitate de lucru s-a petrecut

și cu prilejul încheierii contractului de împrumut între inculpat și SC

„C.I.", inculpatul l-a trimis pe C.R.M. să declare pierdut CEC-ul nr. BE

.........., pentru ca apoi la data de 10 august 2004 să împrumute de la această

societate comercială suma de 250.000.000 ROL, lucru de care n-a fost informat

administratorul acestei societăți comerciale, d-l C.G.

Asupra siguranței

afacerii părțile vătămate s-au interesat pe loc, însă au primit asigurarea din

partea inculpatului că totul este în regulă (declarație martori oculari D.C. și

B.V.), deși inculpatul știa că filele CEC erau declarate pierdute. Despre

situația reală a celor două CEC-uri părțile vătămate au aflat din comunicarea băncii,

când au introdus spre decontare filele CEC (declarație parte vătămată V.I. și

C.G.).

Inculpatul a dat pe

parcursul urmăririi penale mai multe declarații (113, 122, 127, 132 în zilele

de 12 mai 2005, 26 mai 2001) însă în nici una dintre ele nu vorbește despre

această pierdere, această spargere a autoturismului, așa cum se menționează de

apărare, în concluziile scrise depuse la dosar la finalul procesului. Despre

așa zisa „pierdere" au știut doar inculpatul și martorul C.R.M.

Ce a determinat

părțile vătămate să formuleze plângeri împotriva sa a fost atitudinea pe care a

etalat-o inculpatul, după încheierea contratelor de împrumut și după ce a luat

banii, de a le solicita să nu introducă spre decontare filele CEC sau, lipsa de

comunicare, refuzul său de a mai lua legătura cu părțile vătămate, de a le mai

răspunde la telefon, (declarație C.G.: „De fiecare dată când expira termenul

stabilit acesta mă ruga să nu completez data și să nu introduc fila CEC în

bancă și să mai aștept deoarece îmi va da banii). Datorită faptului că acesta

m-a amânat continuu cu plata, pe data de 10 august 2004 am fost nevoit să

introduc fila CEC la BRD Onești, fila CEC fiind refuzată pentru motivul că

aceasta a fost pierdută". Fila 73 dosar urmărire penală, declarație martor

D.C.: „Din momentul încheierii contractului H.S.N. nu a mai răspuns la telefon

și nici un a întreprins nici o măsură pentru onorarea împrumutului".

Referitor la marfa

existentă în depozite, care acoperea suma de bani împrumutată - ne referim la

împrumutul soților V. - de care părțile vătămate nu au avut cunoștință în

momentul acela, din lipsa de vigilență și explicații pe care trebuia să le dea

d-l D.C., instanța nu poate lua această afirmație ca fiind veridică, întrucât

la urmărirea penală, în declarația sa, martorul D.C., vorbește despre 800 de

rulmenți care ar fi intrat în depozitul SC „R." SRL (administrată de

inculpat). Ori, partea vătămată V.I., în declarația notarială pe care o dă la

18 ianuarie 2011 vorbește despre 11.265 plăcuțe vidia.

De altfel, nu avem

certitudinea că acea marfă (fie ea rulmenți sau plăcuțe vidia) reprezintă

contravaloarea împrumutului de 6.800.000.000 ROL.

Decizia IX 2005 a

Î.C.C.J. invocată de apărare în concluziile scrise, nu are aplicabilitate în

speță, având în vedere că, așa cum am demonstrat mai sus, părțile vătămate nu

au avut la cunoștință în momentul încheierii contractelor de împrumut de

situația reală a soldurilor inculpatului, ei au primit asigurări, la data

încheierii lor că totul este în regulă, însă, pe parcurs s-a dovedit contrariul

(așa cum am arătat inculpatul fie a încercat amânarea decontărilor, fie a

evitat contactul cu aceștia), situație față de care apreciem că ne situăm în

prezența unei înșelăciuni, așa cum este indicat în actul de sesizare.

Pentru argumentele

expuse (rezultate din probatoriul administrat), s-a apreciat că nu poate fi

admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (1) -

(3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1) C. pen.

În legătură cu cea

de-a doua cerere formulată, tot de schimbarea încadrării juridice din art. 215

alin. (1) - (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934, instanța a reținut că acest aspect a fost

analizat și de către procuror și s-a expus în actul de sesizare, filele CEC

fiind declarate pierdute, nu fac obiectul infracțiunilor reglementate de Legea

nr. 59/1934, prin urmare nu a putut fi acceptată schimbarea încadrării

juridice.

Bazându-se pe

aceleași argumente, apărarea a solicitat pentru inculpat, achitarea sa în baza

dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. apreciind că fapta nu există

(neexistând prejudiciu) sau achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C.

proc. pen. (întrucât nu a intenționat nici un moment să inducă în eroare

părțile vătămate).

Instanța a avut în

vedere întreg materialul probator administrat, și, așa cum am arătat mai sus,

în combaterea solicitării de schimbare a încadrării juridice, aceleași

argumente le avem în vedere și pentru combaterea solicitării de achitare.

Așadar, nu poate fi aplicat art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta

există, prejudiciul s-a creat părților vătămate, a fost real, cert, evaluabil

și achitat abia în cursul anului 2011, fiindcă atunci s-au dat cele trei

declarații notariale de către părțile vătămate, prin care recunosc achitarea

prejudiciului și solicitarea adresată instanței de a nu se mai constitui părți

civile. Declarațiile olografe datate 2006, nu au semnificație juridică.

De asemenea, art. 10

lit. d) C. proc. pen. nu are aplicabilitate în cauză, fiind demonstrată mai

sus, intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate, atât la momentul

încheierii contractelor (și chiar mai înainte, prin pregătirea acțiunii, prin

declararea pierdute a celor două CEC-uri), când nu a înștiințat părțile

vătămate de situația reală a acelor CEC-uri, de insistențele sale de nu

introduce CEC-urile în bancă pentru plată, de amânarea plății. De situația

reală a CEC-urilor părțile vătămate au aflat la momentul introducerii lor la

plată, când au fost înștiințate că, de fapt, sunt pierdute.

În drept: fapta

inculpatului H.S.N. - care în calitate de administrator al SC „R." SRL

Onești, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare

părțile vătămate V.I. și V.M. cu prilejul încheierii și derulării contractului

de împrumut din data de 29 martie 2004, prin garantarea cu rea-credință a

restituirii împrumutului în sumă de 6.800.000.000 ROL, cu fila CEC BE

............ pentru suma de 3.900.000.000 RON ce fusese anterior declarată

pierdută și cu 2 bilete la ordin pentru suma de 1.801.680.489 ROL (emis de

S.C.„S." S.N.C. Ploiești către SC „R." SRL Brașov) și pentru suma de

1.103.725.000 ROL (emis de SC „S." S.N.C. Ploiești către S.C. „E."

S.A Râmnicu Vâlcea) refuzate la plată pentru lipsă disponibil, în mod similar

procedând și cu SC „C." SRL Onești pe care a indus-o în eroare prin

emiterea filei CEC seria BE ............ pentru suma de 250.000.000 ROL, în

vederea recuperării unei părți dintr-o datorie de 350.000.000 ROL, în

condițiile în care și această filă CEC a fost anterior declarată pierdută,

constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215

alin. (1) - (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru

care urmează a fi angajată răspunderea penală.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen.

Privitor la persoana

și conduita inculpatului s-a reținut că este căsătorit, are cetățenia iraniană,

a absolvit Facultatea de Medicină București, este administrator la SC „R."

SRL Onești, are doi copii minori, nu antecedente penale, domiciliază în

municipiul Onești, oraș în care își continuă activitatea comercială și își

desfășoară viața de familie.

Art. 71 C. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) se interzic de drept în cazul

condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat

că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele

ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci

când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or,

interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art.

3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor

Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie.

Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se

justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de

vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei,

acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția

socială a infractorilor. În consecință inculpatului i s-au interzis numai

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.,

potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat

inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Pentru buna sa

conduită profesională, juridică, instanța a reținut aceste împrejurări cu titlu

de circumstanțe atenuante judiciare și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74

lit. a) C. pen. și a celor prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa fiind

coborâtă sub minimul special.

Latura civilă.

Instanța a luat în considerare cele trei declarații notariale date de părțile

civile V.M., V.I., și SC „C.I." SRL Onești - prin administratorul său C.G.

- din care rezultă faptul că toate prejudiciile au fost recuperate și că nimeni

nu mai are nici un fel de pretenții de la inculpat.

În consecință,în

virtutea principiului disponibilității, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 1357 C. civ., s-au constatat recuperate, sumele de 6.800.000.000 ROL

(șasemiliardeoptsutede milioane de ROL) față de părțile civile V.I. și V.M. și

a sumei de 250.000.000 ROL (douăsutecincizeci de milioane ROL) către partea

civilă SC „C.I." SRL administrată de C.G.

Prezenta hotărâre s-a

comunicat Registrului Comerțului și cazierului fiscal pentru efectuarea

cuvenitelor mențiuni.

De asemenea, urmare a

faptului că prejudiciile au fost în totalitate recuperate, sechestrul

asigurător înființat pe parcursul urmăririi penale, de către procuror, nu mai

are finalitate, astfel încât s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

asupra bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului H.S.N., înființat

prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 58/P din 24 mai

Constatând culpa

procesuală și procedurală a inculpatului, în temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. instanța l-a obligat la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare, sumă în care se includ: 1.000 RON (10.000.000 ROL)

efectuate la urmărirea penală, și 2.442,22 RON onorarii traducător limba

persană efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul H.S.N.

Motivele de apel care

au fost expuse în scris și susținute și oral de apărător în cadrul dezbaterilor

apelului, au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate deopotrivă.

Sub aspectul

nelegalității, s-a criticat nulitatea procesului-verbal de prezentare a

materialului de urmărire penală în considerarea faptului că nu i s-a adus la

cunoștință că în cauză partea vătămată ar fi și numita V.M.

În atare situație,

apărătorul apelantului a apreciat că nulitatea menționată impune trimiterea

cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Sub un alt aspect,

s-a criticat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului prin actul de

sesizare și însușită de către prima instanță, apreciindu-se că faptele comise

de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 iar nu pe cele ale infracțiunii de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

În consecință s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice în acest sens să aplicare pedepsei

amenzii penale.

S-a mai criticat

sentința apelată și sub aspectul existenței unei erori de fapt având drept

consecință pronunțarea unei greșite soluții de condamnare a inculpatului pentru

infracțiunea de înșelăciune.

În dezvoltarea

acestei critici, s-a arătat că inculpatul nu a folosit mijloace frauduloase și

nici nu a indus în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii contractelor de

împrumut, în sensul în care a adus la cunoștința acestora, faptul că mijloacele

de plată emise nu aveau acoperire în bancă, solicitându-le de asemenea să nu

fie introduse la plată.

Ca ultim motiv de

apel, s-a solicitat de către apărătorul inculpatului în situația în care

motivele de apel principale relative la nevinovăția inculpatului cu privire la

infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. nu vor fi reținute de către instanța de

apel, reindividualizarea pedepsei principale aplicate, în sensul reducerii sub

minimul special la un cuantum care să permită aplicarea art. 81 sau 86

1

C. pen.

Analizând decizia

penală recurată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu Curtea

de apel a constatat că apelul este fondat este, însă doar în considerarea

criticilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor.

Instanța de apel a

observat că prima instanță a reținut o situație de faptică ce concordă

realității precum și o corectă încadrare juridică a faptelor dedusă judecății,

în operațiunea de analiză a probelor administrate în cauză, conform art. 356

lit. c) C. proc. pen. instanța de fond a interpretat corect valoarea

informativă a acestora în sensul constatării întrunirii cerințelor legale

referitoare la existența infracțiunii de înșelăciune comisă în formă agravată

și care a produs consecințe deosebit de grave.

Motivul de apel

referitor la nulitatea procesului-verbal de prezentare a materialului de

urmărire penală în considerarea faptului că nu i s-a adus la cunoștință că în

cauză partea vătămată ar fi și numita V.M., nu a fost reținut.

Curtea și-a însușit

argumentele instanței de fond și a constatat În baza propriului examen că

împrejurarea invocată ca motiv de trimitere a cauzei la procuror pentru

refacerea urmăririi penale, nu se circumscrie nici uneia dintre situațiile

prev. de art. 332 C. proc. pen. care ar justifica pronunțarea unei soluții de

dezînvestire.

Curtea a mai arătat

că neregularitățile referitoare la procedura prezentării materialului de

urmărire penală în conformitate cu dispozițiile art. 257 nu atrage nulitatea

absolută a urmăririi penale, ci nulitatea relativă, ceea ce înseamnă că

încălcarea dispoziției legale trebuie să fie invocată în cursul efectuării

actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura

completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

În speță, deși a fost

asistat de avocat ales atât la prezentarea materialului de urmărire penală din

12 august 2005, inculpatul nu a învederat încălcarea prevederilor art. 257 C.

proc. pen. nici organului de urmărire penală și nici instanței de judecată, în

condițiile legii.

Ca atare, nulitatea

invocată fiind relativă, a fost acoperită prin administrarea de către prima

instanță și cea de apel atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare,

solicitate de inculpat, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror

pentru refacerea actului.

Nefondată a fost

apreciată și critica relativă la schimbarea încadrării juridice a faptelor

inculpatului din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prev. de art. 84

pct. 2 din Legea nr. 59/1934, însușindu-și de asemenea argumentele instanței de

fond ca