ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 711/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emis în data de 12 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: - P.E.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat sub forma autoratului, prev. de art. 174 și 175 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - T.V. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat sub forma instigării, prev. de art. 174, 175 lit. a), b) și c) C. pen. în actul de sesizare s-a reținut că, la sfârșitul lunii martie 2011, inculpatul T.V., cu premeditare și din interes material, date fiind datoriile pe care le avea, de aproximativ 260.000 euro, l-a determinat pe inculpatul P.E.V.
să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A., ucidere ce a avut loc în data de 29 martie 2011, în intervalul orar 15:55-16:15. Astfel, urmând instrucțiunile verbale și scrise, primite de la inculpatul T.V. și având în vedere amenințările acestuia, precum și promisiunile pe care i le-a făcut în sensul că va renunța la datoria de 50.000 euro, pe care mama inculpatului P.E.V. o avea la inculpatul T.V. și că îi va da efectiv 20.000 euro după săvârșirea omorului - în data de 29 martie 201.1, inculpatul P.E.V. s-a deplasat la locuința victimei, situată în Brașov. Inculpatul P.E.V., în momentul în care a ajuns în fața casei soților T.V., având asupra o legitimație falsă și un registru, a sunat la poarta casei victimei, s-a prezentat angajat la SC E. SA, iar victima T.V.A.
i-a permis accesul în imobilul-casă pentru ca acesta să poată citi contorul ce înregistrează consumul energiei electrice. După ce inculpatul P.E.V. a intrat în holul casei, i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, s-a urcat pe taburetul ce i l-a adus victima, s-a prefăcut că nu-i funcționează pixul pentru a nota consumul indicat, a cerut un pix, apoi un pahar cu apă, iar în momentul în care victima se întorcea din bucătărie, a scos un levier pe care, în prealabil, îl ascunsese în pantalonii pe care îi purta și a început să o lovească pe victimă în diverse zone ale corpului. Urmare a faptului că victima opunea rezistență, încercând să acceseze ușa din bucătărie care făcea legătura cu un magazin aflat la parterul imobilului-casă, inculpatul P.E.V.
a luat un cuțit din bucătăria victimei cu care i-a aplicat lovituri și pe care l-a abandonat ulterior în chiuveta din bucătărie. Ulterior, a părăsit locuința victimei fără să mai aibă puterea de a răvăși lucrurile, pentru a disimula mobilul faptei în jaf, reușind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufragerie. Victima a fost găsită decedată în aceeași zi, în jurul orelor 1630, moartea fiind violentă și datorată hemoragiei externe masive, consecința unui politraumatism craniocervical prin agresiune, cu multiple plăgi contuze la nivelul scalpului, cu fractură craniană și plăgi înjunghiate la nivelul gatului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov. La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2011, aducându-li-se la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 3201 C. proc.
pen. ce reglementează procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul P.E.V. a solicitat să-i fie aplicată această procedură. Ca urmare a aplicării procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul P.E.V., s-a dispus disjungerea acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului T.V. și a acțiunii civile exercitate de partea civilă T.V.O., formându-se un nou dosar, respectiv 811/64/2011. Prin sentința penală iir.96/S din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 751/64/2011, inculpatul P.E.V. a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 16 ani și 8 luni închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute, de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. Prin aceeași sentință penală, a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului P.E.V. prin sentința penală nr. 772/S din 09 octombrie 2008, pronunțata de Tribunalul Brașov, în dosar penal nr. 4818/62/2008, dispunându-se executarea acesteia, prin adunare, la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare, în final P.E.V.
având de executat pedeapsa principală de 18 ani și 8 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatului P.E.V. i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. Stare de fapt: în anul 1990, inculpatul T.V. s-a căsătorit cu victima T.V.A., din această căsătorie rezultând un copil, respectiv partea civilă T.V.O., care în prezent are vârsta de 20 de ani. în perioada căsătoriei, relațiile dintre cei doi soți au fost normale, cu mici episoade în cadrul cărora au existat probleme.
întrucât inculpatul T.V. consuma băuturi alcoolice în exces. în aceste perioade, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie din Brașov, la inițiativa soției sale, pentru dezalcoolizare. După absolvirea Facultății de Drept a Universității B.B. în anul 1993, inculpatul a devenit procuror, începând cu data de 01 octombrie 1993. Inculpatul și-a încheiat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, începând cu data de 01 martie 1996, fiind emis un ordin de eliberare din funcție, urmare cererii scrise formulate de către inculpat, în data de 07 februarie 1996. În perioada 1996-2007, inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul unei firme care avea drept obiect principal de activitate consultanță juridică, respectiv SC S.C.
SRL De asemenea, inculpatul și-a mai desfășurat activitatea, dar într-o măsură mai mică, în cadrul SC C.E.C. SRL în cadrul acestor societăți comerciale, inculpatul derula și o serie de intermedieri în domeniul imobiliar, în special vânzări-cumpărări terenuri. În jurul anului 2001, inculpatul T.V. a cunoscut-o pe martora P.J., mama coinculpatului P.E.V., persoană cu care a colaborat în domeniul afacerilor imobiliare. Martora P.J. are trei fii, respectiv coinculpatul P.E.V., P.E.V.T. și P.E.V.V.. Fiii martorei P.J. își desfășurau activitatea în strânsă legătură cu mama lor, respectiv vânzări-cumpărări în domeniul imobiliar. În perioada anilor 2005-2006, inculpatul T.V. a investit sume considerabile în terenuri, cu intenția declarată de revânzare imediată în vederea obținerii unui profit rapid.
în condițiile în care sumele de care dispunea erau insuficiente pentru acest gen de investiții, inculpatul a atras în această afacere mai multe cunoștințe, respectiv pe martorii M.l., F.M., S.V., G.C., precum și alte persoane. În cursul anului 2007, aceste din urmă persoane au fost de acord să-l împrumute pe inculpatul T.V., în vederea cumpărării unui teren, în sensul că urma să fie încheiat un contract de împrumut pentru o sumă care să conțină atât suma împrumutată efectiv, cât și procentul de 50%, care reprezenta dobânda, cu mențiunea că, în actele notariale, apărea întreaga sumă, respectiv împrumutul plus dobânda. Intenția inculpatului T.V. era să re vândă acel teren cu suma de 1.000.000 de euro, în condițiile în care el achita efectiv pentru acel teren suma de 300.000 de euro.
Sumele împrumutate în acest scop de inculpatul T.V. au fost următoarele: de la martorul M.l. suma de 70.000 de euro, dar în actele notariale s-a trecut suma de 105.000 euro, de la martorul G.S. a împrumut suma de 100.000 de euro, dar în acte era trecută suma de 150.000 de euro, de la numita F.M., inculpatul a luat suma de 30.000 de euro, iar de la S.V. a luat suma de 30.000 de euro și avea de returnat 50.000 de euro. Așadar, suma împrumutată a fost de 260.000 euro. Inculpatul T.V. a cumpărat acel teren în anul 2007, dar nu a reușit să-l revândă conform planului inițial. în aceste condiții, acesta nu a reușit să returneze nimic din sumele împrumutate, cu toate că împrumuturile inițiale erau doar pentru câteva luni ele zile, respectiv banii ar fi trebuit să fie returnați creditorilor până la sfârșitul lunii decembrie 2007. Începând cu anul 2009, presiunile asupra inculpatului T.V.
din partea acestor creditori au început să crească, toți dorind recuperarea banilor împrumutați. Pentru unii dintre creditori presiunea era cu atât mai mare, cu cât, la rândul lor, luaseră împrumuturi din bancă, referirea din actul de acuzare vizându-l pe martorul G.C. Inculpatul a reușit să amâne de fiecare dată plățile către creditori, asigurându-i pe aceștia că în perioada imediat următoare va reuși să vândă terenul cumpărat sau alte terenuri pe care le avea în administrare și să înapoieze sumele de bani împrumutate. Cu excepția martorului M.l., ceilalți creditori au acceptat aceste explicații ale inculpatului, declarând că nu aveau variante alternative. Martorul M.l. a demarat procedura de indisponibilizare a unor bunuri imobile ale inculpatului T.V., respectiv două apartamente situate în municipiul Brașov, locuința inculpatului T.V.
din aceeași localitate, precum și un teren situat în județul Brașov. Acțiunea martorului M.l. a fost de natură să creeze animozități în cadrul familiei T.V., victima T.V.A. reproșându-i inculpatului faptul că a derulat afaceri care, în final, au ajuns; să pună în primejdie tot ce au adunat într-o viață. Aceste tensiuni au fost de natură să se acutizeze în ultima parte a anului 2010 și la începutul anului 2011, în condițiile în care presiunile asupra inculpatului T.V. cu privire la returnarea unor sume de bani au crescut considerabil. Mai mult, începând cu luna ianuarie 2011, martorul M.l.
a demarat procedura executării silite asupra imobilelor aparținând familiei T.V., prin acțiunea înregistrată în data de 10 ianuarie 2011 la Judecătoria Brașov, acesta solicitând partajarea bunurilor aparținând soților T.V., respectiv un teren în suprafață de 716 m.p., casa de pe strada Brazilor, construită pe trei nivele, cu continuarea executării silite asupra bunului atribuit pârâtului debitor. Începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul nu a mai putut să plătească salariile celor două angajate ale firmei SC S. SRL, persoane cu care colabora de mai mulți ani, respectiv martorele C.A.C. și Ț.D.. De asemenea, nu au fost achitate contribuțiile sociale pentru această firmă, situație în care cele două angajate ale firmei nu ar fi putut să beneficieze de ajutorul de șomaj și de asigurarea de sănătate.
În data de 25 martie 2011 inculpatul T.V. a reușit să vândă terenul pentru care luase împrumut de la persoanele arătate mai sus, încheind un contract de vânzare-cumpărare, terenul fiind vândut cu 45.000 de euro. Din acești bani inculpatul a primit 4.000 de euro în momentul semnării contractului, iar restul urma să-i primească în rate lunare de câte 2.000 de euro. Din suma de 4.000 de euro primiți pentru acest teren, potrivit declarației inculpatului, acesta a plătit impozite pentru tranzacția respectivă, astfel încât a rămas în mână cu puțin peste 2.000 de euro. La începutul lunii martie 2011, inculpatul T.V. a avut o primă discuție cu martora P.J., discuție în cadrul căreia acesta i-a spus pentru prima dată că ar dori să fie ucise două persoane, referindu-se la martorul M.l.
și la soția sa, victima T.V.A.. în acest sens, i-a cerut ajutorul martorei P.J., martoră care este o colaboratoare apropiată a inculpatului. Aceasta a fost de acord să contacteze niște persoane din Piatra Neamț care să-l ajute pe inculpatul T.V. să o ucidă pe soția sa. Urmare a acestei discuții, martora P.J. a luat legătura cu martorii M.D. și P.D. (fost H.), pentru a avea loc o întâlnire intre ei și inculpat. În jurul datei de 15 martie 2011, a avut loc o întâlnire între inculpatul T.V., pe de o parte, și martorii M.D. și P.D. (fost H.), pe de altă parte, întâlnire intermediată de martora P.J.. întâlnirea a avut loc la Brașov, dar cei patru s-au deplasat în localitatea Râșnov, pentru ca inculpatul T.V.
să le poată arăta un teren pe care îl avea pentru vânzare. În momentul în care au ajuns la terenul respectiv, inculpatul T.V. le-a cerut celor trei martori să-și lase telefoanele mobile în mașină, după care. a avut o discuție cu martorul M.D., discuție care nu a putut fi auzită de ceilalți doi martori. în cadrul acestei discuții, inculpatul T.V. ia cerut la modul explicit martorului M.D. să o ucidă pe soția sa, victima T.V.A. Inculpatul i-a comunicat martorului faptul că acest omor poate fi disimulat sub forma unui accident, aducându-i la cunoștință faptul că soția sa face deplasări în interes de serviciu cu autoturismul, din Brașov, unde locuia, în localitățile București și Târgu Mureș. Martorul M.D.
a precizat că s-a prefăcut a primi oferta inculpatului, cu intenția de a-l înșela, cerându-i pentru acest omor suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus că poate să-i ofere 10.000 de euro înainte și 10.000 de euro după comiterea omorului, dar i-a adus la cunoștință că, în acel moment, dispune doar de suma de 4.000 de euro. S-a menționat de parchet că această sumă corespunde cu avansul încasat de inculpat în data de 25 martie 2011. Cei doi, respectiv martorul M.D. și inculpatul T.V. au convenit să demareze acțiunea în momentul în care inculpatul va face rost de cei 10.000 de euro pentru avans. Martorul M.D. i-a povestit în aceeași zi, în timp ce părăseau municipiului Brașov, martorului P.D.
propunerea făcută de inculpatul T.V., acest din urmă martor declarând că nu dorea să se implice în niciun fel în această activitate, nici cu privire la înșelarea inculpatului pentru a încasa banii. Aceleași aspecte au fost făcute cunoscute de martorul M.D. soției sale M.G. în dimineața zilei de 30 martie 2011, în ziua imediat următoare decesului victimei, urmare a unui reportaj tv la știrile de dimineață. Tot în cursul lunii martie 2011, după abordarea martorului M.D., inculpatul T.V. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. în timp ce se aflau într-o deplasare pentru a viziona niște terenuri. Inculpatul T.V. îl cunoștea de mult timp pe fiul colaboratoarei sale și știa că acesta a fost condamnat pentru trafic de droguri și în acel moment consuma etnobotanice, apreciind că era o persoană ușor de manipulat, potrivită planurilor sale și puțin credibilă în situația în care l-ar fi deconspirat.
Astfel, inculpatul T.V. i-a scris pe o foaie de hârtie care sunt opțiunile inculpatului, în sensul că are două variante, una, în care dădea curs instigării, urmând ca familia sa să scape de datoriile pe care le avea către inculpatul T.V. și să trăiască fără grija banilor toată viața sau cealaltă variantă în care mama lor, respectiv martora P.J., să pățească un lucru rău. Potrivit declarației inculpatului P.E.V., inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție o schiță a casei, iar conform instrucțiunilor ar fi trebuit să pătrundă în locuința victimei noaptea, undeva în jurul orelor 02:00, dată la care victima era singură în casă, întrucât soțul victimei era plecat din oraș, iar fiica victimei era la facultate în București.
Pe aceleași instrucțiuni erau trecute ușa pe care ar fi putut să pătrundă în locuință, care rămânea întredeschisă, precum și amenințări cu moartea la adresa familiei lor, în situația în care nu era eliminată soția lui. Inculpatul P.E.V. a declarat că nu a putut comite omorul conform celor convenite inițial, situație în care, luni, 28 martie 2011, inculpatul T.V. i-a reproșat acestuia faptul că nu i-a ucis soția, așa cum s-au înțeles, arătând că următorul moment prielnic pentru această acțiune, ar fi joi, respectiv în data de 01 aprilie 2011, dată la care soția lui ar fi participat la o teleconferință, la domiciliul ei. Și cu privire la această dată, inculpatul T.V. a oferit instrucțiuni scrise, precise, inculpatului P.E.V.
În dimineața zilei de 29 martie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul T.V. i-a așteptat pe martora P.J. și pe inculpatul P.E.V. în fața imobilului de pe strada, unde martora își desfășura activitatea. Cei trei, respectiv cei doi inculpați și martora P.J., au urcat în apartamentul unde își desfășura activitatea martora și, la câteva minute după aceea, martora P.J. a părăsit imobilul pentru câteva minute, pentru a-și cumpăra calea, situație de care a profitat inculpatul T.V.. Acesta, folosind niște coli tip A4, găsite lângă unitatea de calculator pe care se juca celălalt inculpat, a început să-i traseze în scris, instrucțiuni cu privire la modul în care s-o ucidă pe victima T.V.A.. în timp ce completa aceste instrucțiuni, inculpatul T.V.
îi explica celuilalt inculpat faptul că s-au schimbat datele și cea mai potrivită zi pentru a fi ucisă soția sa era chiar în ziua respectivă, respectiv 29 martie 2011, în jurul orelor 15.
Inculpatul a precizat că în această zi s-a anunțat vreme ploioasă, condiții în care prezența inculpatului ar fi mai dificil de remarcat, ia spus acestuia că trebuie să-și confecționeze o legitimație falsă de muncitor la SC E. SA, să se prezinte in fața victimei după ce suna la poarta casei, să se arată ușor confuz cu privire la numărul casei și implicit la persoanele care locuiau în acea casă, precizându-i că una dintre cifrele care alcătuiesc numărul casei, respectiv, cifra cinci de la 58, este căzută, aspect care putea să ofere mai multă credibilitate în fața victimei cu privire la această falsă confuzie, după care ar fi trebuit să intre în locuința victimei și să-i aplice acesteia lovituri care să conducă la decesul ei. Totodată, inculpatul T.V. i-a spus coinculpatului că, în momentul în care se va prezenta ca și angajat la SC E. SA, ar fi trebuit să fie îmbrăcat într-o salopetă și să aibă în mâini un registru pe care ar fi trebuit să noteze indicațiile contorului electric din locuința victimei. După comiterea omorului, încât toată acțiunea să pară comisă în scop de jaf. Inculpatul T.V. i-a spus celuilalt inculpat că îi va lăsa deschis seiful din biroul său, pentru a putea lua și de acolo bunuri, astfel încât, jaful să pară cu atât mai mult credibil. Atât hainele, cât și restul bunurilor, trebuiau aruncate după comiterea faptei. Inculpatul T.V. i-a adus la cunoștință celuilalt inculpat că, în timpul agresiunii asupra victimei, trebuie să procedeze de așa natură încât victima să nu poată să ajungă la ușa situată în bucătăria locuinței, ușă de acces care avea legătură cu un spațiu închiriat, unde în acel moment se afla o vânzătoare, căreia victima ar fi putut să-i ceară ajutor. Inculpatul T.V. i-a pus la dispoziție inculpatului P.E.V. suma de 100 lei, pentru ca acesta să își facă fotografii în vederea confecționării acelei legitimații, precum și o mică parte dintr-o factură electrică, respectiv un fragment pe care apărea sigla SC E. SA, fragment care de asemenea ar fi trebuit să fie folosit pentru confecționarea falsei legitimații. Imediat după aceea, la inițiativa inculpatului T.V. cei doi inculpați s-au deplasat în baia apartamentului în care se afla biroul martorei P.J., au ars o parte a înscrisurilor pe care apăreau instrucțiunile scrise de inculpatul T.V., după care resturile au fost aruncate în vasul de toaletă. După plecarea inculpatului T.V. de la biroul martorei P.J., inculpatul P.E.V. s-a deplasat la un centru fotografic aflat. în apropierea biroului martorei, a făcut, fotografiile, după care, întorcându-se la biroul mamei sale. a confecționat acea legitimație, aplicând ștampila SC E. SA, primită de la inculpatul T.V. Inculpatul P.E.V. a luat un registru din biroul mamei sale, pe care urma să-l țină în mâini în momentul în care se prezenta în fața victimei, după care s-a deplasat la locuința comună, din municipiul Brașov. Aici și-a schimbat hainele cu unele pe care și le permitea să le arunce după comiterea faptei, a luat un levier folosit de fratele său, P.E.V.T. pentru reparații la autoturism, din balconul imobilului ele pe strada N. După aceasta, i-a cerut fratelui său, martorul P.E.V.T. să-l ducă cu autoturismul marca C. până în cartierul N.A., pretextând că are acolo o treabă legată de o presupusă infidelitate a prietenei sale A. Deplasarea martorului împreună cu inculpatul P.E.V. a avut loc de la imobilul de pe strada N., pe C.B., înspre cartierul N.A., aspectele deplasării fiind surprinse de camerele de supraveghere aflate pe traseul urmat de inculpat. Ajuns în fața casei soților T.V. și având asupra sa legitimația falsă și registrul, inculpatul P.E.V. a sunat la poarta casei victimei, sa prezentat ca fiind angajat al SC E. SA, venit pentru a citi contorul care înregistrează consumul energiei electrice din locuință. Victima a permis accesul inculpatului în imobil, acesta rămânând în holul locuinței victimei, lângă contor. Inculpatul i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, victima i-a adus un taburet din lemn, inculpatul s-a urcat pe acest taburet, s-a prefăcut că nu-i funcționează pixul pentru a nota consumul indicat de contor, a cerut și un pix, apoi un pahar cu apa. în momentul in care victima se întorcea din bucătărie, înspre holul locuinței, unde se afla inculpatul, acesta putând să o observe prin intermediul unui acvariu pus în peretele care face legătura între holul locuinței și bucătărie, și-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni și cu acesta a început să-i aplice lovituri victimei în diverse zone ale corpului. Victima a opus rezistență inculpatului și a încercat să se deplaseze spre ușa de acces înspre magazinul despre care îi vorbise inculpatul T.V. în momentul completării instrucțiunilor. Inculpatul P.E.V. a reușit să o împiedice pe victimă să iasă din bucătărie, blocând-o chiar în ușă, victima reușind să o deschidă, moment surprins de către martora D.H. care se afla în magazin. fără a se implica, considerând că este vorba de un simplu act de violență în familie. Martora a arătat că a văzut o persoană de sex bărbătesc lovind-o pe victimă, care era căzută la pământ în fața ușii. Înainte de a părăsi locuința victimei, inculpatul P.E.V. nu a mai avut puterea de a răvăși lucrurile din locuința victimei, pentru a disimula omorul săvârșit la instigarea inculpatului T.V. într-un omor comis în scop de jaf, reușind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufrageria imobilului, după care a părăsit locuința victimei. În data de 6 iunie 2011 inculpatul P.E.V. a recunoscut, pentru prima dată comiterea faptei, precizând în mod detaliat modul de comitere. Parchetul a susținut că, prin omorul comis de inculpatul P., beneficiile de natură materială aduse inculpatului T.V. au fost de peste 600.000 de lei, respectiv aproximativ 150.000 de euro. Imediat după moartea soției sale, inculpatul T.V. a demarat acțiunile necesare pentru încasarea sumelor deținute în cont de către victimă, precum și a sumelor care trebuiau ridicate de la societățile de asigurări. Astfel, în data de 01 aprilie 2011 (vineri), inculpatul T.V. și-a înmormântat soția și în data de 04 aprilie 2011 (luni), practic în prima zi lucrătoare s-a deplasat la sediul SC E.L.R. SRL, din București, societate a cărei angajată a fost victima T.V.A., unde a discutat cu martora M.N.A., angajată a acestei firme, în cadrul Compartimentului de resurse umane, pentru a afla cum va putea intra în posesia asigurării de viață a soției sale. Martora i-a adus la cunoștință actele care trebuie depuse și după această discuție i-a comunicat telefonic inculpatului că fiica acestuia, T.V.O., este beneficiara asigurării. Inculpatul T.V. a depus o procură prin care demonstra faptul că a fost împuternicit de fiica sa pentru a ridica această sumă întrucât, a motivat inculpatul „fiica lui nu era suficient de matură pentru a încasa o sumă atât de mare”. Conform adresei nr. 157354 din 20 iulie 2011 a societății de asigurări SC A.A.R. SA, victima T.V.A. a beneficiat de o asigurare de grup (ca și angajat SC E.L.R. SRL) la momentul decesului, suma asigurată fiind în cuantum de 204.360 lei. Beneficiar desemnat de către victimă era fiica acesteia, T.V.O., existând o cerere de despăgubire înregistrată în data de 20 aprilie 2011 sub nr. 6481, la care este atașată o procură specială dată de beneficiara T.V.O. în favoarea inculpatului T.V. La aceeași societate de asigurări, respectiv SC A.A.R. SA, victima T.V.A. mai avea trei asigurări, pentru care existau solicitări de despăgubire după cum urmează: - dosar de despăgubire 6373, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 38.546,86 RON (trei sute optzeci milioane lei vechi); - dosar de despăgubire 6374, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 4.639,66 RON (patruzeci și șase milioane lei vechi); - dosar de despăgubire 6378, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 154.348,9 RON (un miliard cinci sute patruzeci de milioane lei vechi). În concluzie, ca urmare a uciderii soției sale inculpatul T.V. ar fi urmat să încaseze drept despăgubiri pentru polițele de asigurare doar de la SC A.A.R. SA, suma totală de 401.893 lei. De asemenea, inculpatul T.V. a depus documentația pentru obținerea certificatului de moștenitor, cerere depusă la notarul S.V. din municipiul Brașov, astfel încât, au fost emise certificatele de moștenitor nr. 21 în data de 13 aprilie 2011 pentru bunuri constând în suma de 212.580,15 lei, aflată într-un cont la B.R.D., inculpatului T.V. revenindu-i cota de 1/2 parte, ca și soț supraviețuitor prin încetarea comunității de bunuri, plus 1/4 din cota de 1/2 rămasă, tot în calitate de soț supraviețuitor, iar cota de 3/4 revenindu-i părții civile T.V.O. Pentru această sumă a existat de asemenea o procură din partea părții civile T.V.O. pentru inculpatul T.V., condiții în care inculpatul s-a prezentat în data de 14 aprilie 2011 la sediul B.R.D. din Brașov, de unde a încasat efectiv suma de 181.199,61 lei, lichidând contul. În data de 21 aprilie 2011, același notar public a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 24 pentru sumele de 580,49 lei, respectiv 3.242,27 lei pentru sumele de bani existente la B.R.D. în alte conturi ale victimei. În data de 09 mai 2011 notarul S.V. a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr. 29 pentru sumele de 5,67 euro, 15.219,31 lei. respectiv 528,10 lei, aliate în conturi la dispoziția victimei la I.B. NV Amsterdam - Sucursala București. De asemenea, victima avea asigurări de viață la G.A. România, pentru care societatea ar fi trebuit să achite beneficiarilor T.V.O., T.V. și T.E., mama victimei, sumele de 1.821 lei, respectiv 2.742 lei. Conform adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 a SC I.N.G.A.V. SA, rezultă că la această societate există cerere de despăgubire semnată de către inculpatul T.V. și partea civilă T.V.O., condiții în care sumele de 15.214,50 lei, respectiv 526,58 lei au fost virate în contul inculpatului T.V. conform procurii speciale autentificate sub nr. 571 din 14 aprilie 2011 de către beneficiarul T.V.O., care împuternicea pe tatăl său să ridice acești bani. Raportat la valoarea acestor sume existente în cont la data decesului victimei, beneficiarii ar putea să mai încaseze suma totală de 15.214 lei, respectiv 1.500 lei, sume raportate la valoarea banilor existenți în cont cu o zi înaintea decesului victimei. În final, parchetul a concluzionat că suma care ar fi trebuit încasată urmare a decesului victimei T.V.A., depășea valoarea de 600.000 lei, bani din care inculpatul T.V. a încasat aproximativ 200.000 lei, iar restul de 400.000 lei ar fi trebuit să fie încasați ele către inculpat, după soluționarea dosarelor de despăgubire aflate pe rolul societăților de asigurare. Apărarea inculpatului T.V. Pe parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpatul T.V. a adoptat două poziții : - până în data de 17 iulie 2011, a negat orice implicare a sa în activitatea de natură penală ce i s-a imputat coinculpatului P.E.V. A menționat că îl cunoștea pe coinculpatul P.E.V. doar din vedere și că acesta nu a fost vreodată în casa soților T.V., invitat de inculpatul T.V. sau cu știința acestuia. Cât timp a adoptat această poziție procesuală, T.V. a fost audiat, în calitate de învinuit sau inculpat, de patru ori. - începând cu declarația din data de 18 iulie 2011, poziția inculpatului T.V. față de acuzațiile ce i se aduc, se schimbă, declarând ca a cedat unui șantaj la care a fost supus de către martora P.J.. Astfel inculpatul T.V. a susținut că, aceasta din urmă, l-ar fi amenințat cu încetarea demersurilor pe care martora le efectua în vederea modificării situației juridice a unui imobil-teren, proprietatea soților T.V., pe care aceștia doreau, dar nu puteau, să edifice o casă - denumit de cei doi soți „La pini”, în schimbul primirii de către martora P. a sumei de bani obținute de către inculpatul T.V. vânzarea unui imobil-teren situat în comuna Tărlungeni, județul Brașov, mai precis suma de 2.000 de euro. În cuprinsul tuturor declarațiilor sale - începând cu cea olografă de la fila 216, vol. III d.u.p. și terminând cu cea din faza cercetării judecătorești de la filele 87-89, vol. III dosar instanță, inculpatul T.V. a negat acuzația constând în determinarea coinculpatului P.E.V. de a o ucide pe soția sa, victima T.V.A.. Curtea de Apel Brașov, a subliniat aspectele de fapt esențiale:
În declarația de la fila 216, vol. III d.u.p., inculpatul T.V. (învinuit la acea dată) a declarat că nu recunoaște învinuirea și se prevalează de dreptul la tăcere.
Următoarea declarație se află la filele 217-222, vol. III d.u.p., iar din cuprinsul acesteia, rezultă că învinuitul - la acea dată - T.V. a menționat că o cunoaște pe numita P.J., cam din anul 2003, având „o relație bună cu aceasta, derulând cu ea activități în domeniul imobiliarelor și nu numai”. în continuare, acesta a declarat că „prin anul 2005-2006 am preluat o datorie de-a dânsei, plătind suma de 50-60.000 de euro, dar între timp aceasta a ajuns în jur de 90.000 de euro. în cele din urmă cred că i-ara dat de înțeles că aș putea trece cu vederea acea datorie în situația în care ea m-ar sprijini în tranzacționarea unor terenuri care îmi aparțin”. În cuprinsul aceleiași declarații, T.V. a susținut că a fost în relații bune cu martora P.J. până când a aflat că fiul acesteia este criminalul soției lui, dar nu ar fi adevărat că ar fi „discutat cu P.J. vreodată despre eliminarea fizică a soției mele T.V.A., dar este posibil să fi spus la modul neserios despre eliminarea unui fost colaborator de-al meu M.l., persoană care mi-a ținut contabilitatea până acum”. În continuare, T.V. a susținut că a împrumutat de la M. suma de 75.000 de euro, disimulată sub forma unui împrumut de 105.000 euro, bani investiți într-o afacere imobiliară. Deoarece firma administrată de inculpatul T.V. ar fi pierdut peste 100.000 de dolari din cauza lui M.l., inculpatul a menționat că nu ar mai fi avut nici o datorie față de acesta, declarând că „am fi pe undeva pe o balanță zero”. În ceea ce-l privește pe numitul M.D. - acesta fiind audiat pe parcursul procesului penal în calitate de martor, inculpatul a declarat că îl recunoaște a fi o persoană cu care s-a întâlnit în luna februarie-martie și care ar fi venit de la Piatra Neamț pentru a vedea un teren de-al inculpatului situat în Râșnov. Inculpatul a subliniat că „nu am avut cu această persoană discuții despre eliminarea - uciderea soției mele T.V.A., așa cum nu am avut cu nimeni”. În ceea ce-l privește pe coinculpatul P.E.V., a menționat că îl cunoaște mai mult din vedere, iar „de câte ori venea la mine la cabinet venea însoțit de mama sa P.J.”, fiind „absolut sigur că inculpatul P.E.V. nu a fost niciodată la mine acasă, invitat de mine sau cu știința mea.”. De asemenea, în cuprinsul acestei declarații, inculpatul T.V. a menționat că „nici în data de 29 martie 2011 și nici altă dată nu am avut o discuție directă cu inculpatul P.E.V.” (fila 221, primul alineat, vol. III d.u.p.), pentru ca, în alineatul următor, să precizeze că „nu este adevărat că aș fi dat indicații scrise inculpatului P.E.V. în data de 29 martie 2011, în legătură cu modul în care ar fi trebuit să comită omorul asupra soției mele”. De asemenea, în legătură cu același inculpat P.E.V., a declarat că „nu am avut o discuție cu P.E.V. în legătură cu zilele în care soția mea avea teleconferință cu angajații de la firma la care lucra” (fila 221, penultimul alineat, vol. III d.u.p.). În legătură cu datoriile sale, acesta a menționat că „dacă facem abstracție de numitul M., cred că în acest moment datorez unor persoane fizice sau juridice 100.000 de euro în total”. Inculpatul T.V. a mai menționat că nu ar fi știut ce sume de bani ar fi trebuit să primească după moartea soției sale, declarând că „cert este că până în acest moment am primit 1.600.000.000 lei dintr-un cont al soției mele la BRD”, Curtea, reținând că este vorba de lei vechi ROL, iar nu lei noi RON. În referire la ziua de 29 martie 2011, a declarat că „nu am făcut niciodată remarca, în scris sau verbal, cu privire la faptul că „ar fi o zi ploioasă, iar după aceea urmează numai zile bune” (fila 222, al doilea alineat, vol. III d.u.p.), iar cu privire la numărul alocat imobilului pe care îl deținea în proprietate cu soția sa, victima T.V.A., a menționat că „niciodată nu am informat vreo persoană cu privire la faptul că cifra de la numărul casei a căzut, de la locuința, și mă refer aici la cifra 5 din combinația 58. Nici nu știu exact, este posibil să fi picat 8-ul” (fila 22, primul alineat, vol. III d.u.p.).
După punerea în mișcare a acțiunii penale, T.V., în calitate de inculpat, a dat o declarație în data de 16 iunie 2011 (filele 227-230, vol. III d.u.p.) unde a menționat că „știam de existența a două polițe de asigurare ale soției mele și nu de trei”, însă nu cunoștea sumele „nici măcar cu aproximație”. În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul T.V. a declarat că știa că beneficia la cele două polițe de asigurare de a căror existență știa, beneficiarul era fiica sa, la una dintre ele singură, iar la cea de-a doua în proporție de 80%, restul de 20% fiind împărțit între inculpat și mama victimei, în procente egale de 10% fiecare. A menționat inculpatul că „oricum, banii fiicei mele îi gestionam eu pentru că, până în acest moment, nu are experiența necesară și eu și soția mea o întrețineam sută la suta”. În legătură cu contul soției sale de la BRD, a menționat că știa de existența acestuia, dar nu cunoștea suma din cont, cât și faptul că emiterea Certificatului de moștenitor eliberat în data de 13 aprilie 2011 a avut la bază un extras de cont pe care inculpatul l-a prezentat notarului public ce l-a emis. De asemenea, a mai precizat că în cont era suma de aproximativ 160.000 RON, pe care i-a ridicat în mai multe tranșe, rămânând la data declarației câteva sute de lei. Cu prilejul consemnării declarației inculpatului, rezultă că acestuia i s-a prezentat un înscris care conținea unele instrucțiuni, inculpatul declarând că „seamănă cu scrisul meu, dar nu l-am făcut eu”.
Următoarea declarație a inculpatului T.V. este din data de 14 iulie 2011 (filele 235-241, vol. III d.u.p.). Inculpatul își menține poziția adoptată până în acel moment al procedurii declanșate împotriva lui, făcând referiri cu privire la : - activitatea desfășurată în domeniul imobiliar, - aspectele legate de sumele de bani împrumutate de Ia martorii M.l., G.C., F.M. și S.V. (fila 237, alineatul 4), - faptul că primul dintre acești martori declanșează procedura indisponibilizării a două imobile aparținând soților T. - imobile din municipiul Brașov, - faptul că ulterior vânzării unui imobilului-teren la achiziționarea căruia plătise 300.000 de euro (bani avuți atât din sume personale, dar și din sumele împrumutate de la martorii sus-indicați) - imobil-teren pe care dorise să-l vândă „unui client spaniol .cu suma de un milion de euro”, dar pe care „am reușit să-l vând . cu suma de 45.000 de euro”, i-a spus lui P.J. de vânzarea acestui teren, iar ea iar fi cerut banii „1000-2000 de euro pentru a-și achita datoriile urgente” (fila 239 al doilea alineat, vol. III d.u.p.), - „din banii ridicați de la BRD, 10.000 de euro i-am împrumutat lui G.Z.G.l., un partener de-al meu de afaceri, 5.000 de euro i-am cheltuit pentru înmormântarea soției mele, 3.000 de euro i-am împrumutat numitului D.S., 2.000 de euro i-am împrumutat lui C.I., de vreo 100 milioane lei i-am cumpărat mobilă fiicei inele. restul banilor i-am cheltuit, astfel încât în acest moment nu au mai rămas nimic din acei bani. Cu precizarea că au rămas 7.000 de euro, bani care au fost găsiți în locuința mea cu ocazia percheziției domiciliare” (fila 241, vol. III d.u.p.).
În cuprinsul declarației din data de 18 iulie 2011 ( aflată la filele 244-249, vol. III d.u.p.), poziția adoptată de inculpatul T.V. relativ la acuzația ce i se aduce, se modifică. Astfel, după ce menționează că „revin asupra declarațiilor anterioare și arăt că am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele, cedând unor presiuni care m-au făcut să explic martorei P.J. cum ar putea să intre unul din fiii ei în casa mea și să sustragă niște bani”, inculpatul declară următoarele: - în anul 2005 sau 2006 a cumpărat, împreună cu soția sa, victima T.V.A., un imobil-teren situat în municipiul Brașov, pe care intenționa să edifice o casă, - a investit mari sume de bani pentru amenajarea terenului, însă, în cuprinsul avizului eliberat de Agenția pentru protecția mediului, sa menționat că acesta făcea parte dintr-o zonă protejată, - urmare a acestui impediment, i-a relatat, întâmplător, martorei P.J. că are probleme cu acest imobil-teren, iar aceasta „după câteva zile mi-a spus că problema mea este rezolvată, că mă costă 12.000 de euro și că va dura maxim 1 an până când va fi rezolvată” (fila 245 primul alineat, vol. III d.u.p.). - aflând de acest termen de 1 an, inculpatul și soția sa au hotărât să cumpere o casă, ceea ce s-a întâmplat în februarie 2008, „urmând să facem tot ce e posibil pentru a rezolva totuși situația juridică a terenului în discuție pentru a-l vinde în vederea recuperării banilor investiți”; - astfel, „i-am dat numitei P.J. 9.000 sau 10.000 de euro, parte din suma solicitată de aceasta pentru a rezolva situația terenului, urmând ca la prezentarea certificatului de urbanism să-i dau diferența de circa 2.000-3.000 de euro. .Pentru a se putea adresa autorităților în vederea obținerii diferitelor certificate, i-am făcut numitei P.J. și procură, iar în cursul anului 2009 m-a ținut o perioadă la curent cu evoluția demersurilor care au fost mult sub așteptări” (fila 245, alineatul 3, vol. III d.u.p.), - acest teren a fost subiect sensibil al discuțiilor pe care Ie avea cu soția sa în ultimii ani, fapt ce l-a determinat ca, „prin vara lui 2010” să poarte „o discuție mai aprinsă cu ea, in care îi ceream explicații și-i reproșam faptul că deja a trecut 1 an și jumătate” și, pentru că aceasta din urmă îi tot solicita sume de bani în vederea schimbării regimului juridic al terenului „La pini”, inculpatul ia dat martorei P. „suma de 1.000 de euro, fără știrea soției, întrucât numita P. îmi spunea că trebuie să-i plătească omului ei din București și că, dacă nu-i dau acea sumă, compromite toată lucrarea” (fila 246 primul alineat, vol. III d.u.p.), - la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, P. dolari i-ar fi „adus doua persoane din Piatra Neamț” pentru un teren din Râșnov, aceste două persoane arătându-se interesate de cumpărarea lui, sens în care P.J. a făcut niște fotografii pe care le-a trimis ipoteticilor cumpărători ce trebuiau să le prezinte „partenerului lor străin, probabil elvețian”. - în data de 25 martie 2011, inculpatul a vândut terenul din Tărlungeni pentru suma de 45.000 de euro, dar vânzarea s-a convenit cu plata în rate, din avansul primit plătindu-se impozitul pe tranzacție, inculpatului rămânându-i „2.000 și ceva de euro, bani pe care i-am dus acasă”, - spunându-i lui P.J. de vânzarea terenului, „aceasta mi-a solicitat 2,000 de euro sau cel puțin 1.000 de euro”, însă la refuzul inculpatului, „aceasta a devenit foarte agitată și nervoasă” (fila 247 primul alineat, vol. III d.u.p.), - în data de 29 martie, dimineața, P.J. i-ar fi cerut 200-300 lei pentru a-și plăti internetul, inculpatul spunându-i că va trece pe la biroul acesteia. „Cu acea ocazie, a început să facă presiuni asupra mea privind plata unei sume mai mari de bani”. Inculpatul a declarat că discuția dintre el și martora P.J. s-ar fi purtat în scris, aceasta din urmă spunându-i că are nevoie de 2000 de euro azi sau cel târziu mâine, inculpatul spunându-i că „nu am cum să-i iau din casă”. La acest răspuns al inculpatului, P.J. i-ar fi scris că „.banii trebuie luați, în caz contrar ea urmând să aibă o mare problemă și eu la rândul meu urmând să am o mare problemă, în sensul că ea poate să compromită proiectul cu terenul de pe Dealul Melcilor prin relațiile pe care le are”. - în aceste condiții, „la un moment dat. mi-a scris că, dacă nu am eu cum să iau banii, are ea cum, că-l trimite pe «slăbănogul», referindu-se la fiul ei, P.E.V., care era de față” (fila 247 alineatul 2, vol. III d.u.p.), - inculpatul T.V., în continuarea aceleiași declarații, menționează că „la un moment dat am acceptat, din nefericire, gândindu-mă că soția mea nu va riposta . dacă încearcă cineva să o jefuiască” (fila 247 al treilea alineat, vol. III d.u.p.) - în acest condiții, inculpatul a recunoscut că „s-a ajuns la momentul ia care să dau explicații concrete referitoare la modul de intrare în imobil și ora comiterii faptei, P.J. l-a chemat aproape pe fiul ei și i-a spus să fie atent. Atunci am început să scriu pentru amândoi, vreo două coli cu explicații . privind comiterea jafului. E. stătea lângă mine și citea peste umărul meu explicațiile” (fila 247, ultimul alineat și fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.). Cu privire la aceste aspecte de fapt, inculpatul T.V. a menționat că ar fi fost de față și martora P.J., iar pe colile care conțineau discuțiile dintre inculpat și aceasta din urmă „apărea atât scrisul meu, cât și scrisul lui P.J.”; - a mai declarat inculpatul că, după ce P.J. a înțeles ce i se explicase fiului ei, „Atunci a luat ea foile și le-a dus în bucătărie, spunându-mi ca le arde”, „Nu am văzut când a ars hârtiile, dar sigur a ars ceva pentru că am simțit mirosul specific de hârtie arsă. Probabil atunci a păstrat coala cu explicații.” (fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.), - inculpatul a mai menționat în cuprinsul acestei declarații că „între explicațiile olografe pe are le-am dat am făcut și o schiță cu parterul locuinței” (fila 248 alineatul 3, vol. III d.u.p.), - inculpatul a mai susținut cu ocazia acestei declarații, faptul că a mai fost șantajat de către P.J. în momentul în care organele de urmărire penală îl identificaseră pe inculpatul P.E.V. în baza de date AFIȘ, cei doi - inculpatul T.V. și martora P. - aflându-se la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, ocazie cu care, permițându-li-se să fie singuri, cea din urmă i-ar fi cerut bani inculpatului T.V. pentru a-i putea angaja fiului ei un avocat, „în caz contrar, urmând să am probleme foarte mari. Atunci mi-a dezvăluit faptul că păstrase înscrisurile olografe cu explicații privind comiterea jafului” (filele 248 ultimul alineat, 249 vol. III d.u.p.).
În urma testării inculpatului la poligraf, acesta a dat o declarație olografă în care a susținut că în luna martie 2009, martora P.J. i-a cerut împrumut suma de 2.000 de euro, iar la refuzul inculpatului de a-i da acești bani, martora l-ar fi șantajat că va face tot posibilul pentru a compromite demersurile legate de scoaterea din rezervație a unui teren proprietatea inculpatului. Inculpatul i-a spus martorei că banii pe care îi încasase urmare a unei tranzacții, fuseseră duși acasă și de acolo nu-i mai putea lua, astfel că martora a venit cu propunerea ca fiul ei să-i ia prin furt, deoarece s-ar pricepe la astfel de lucruri. Susține inculpatul că, dm nefericire, a fost de acord și i-a explicat cum poate pătrunde în casă, unde urma să o amenințe pe soția acestuia și să-i ceară bani (fila 220, vol. IV d.u.p.).
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a menționat că „eu am acceptat pătrunderea în locuința mea a inculpatului P.E.V. doar pentru a o jefui prin amenințare pe soția mea, T.V.A., Nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să. o ia din locuința mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul T.V. a fost audiat de două ori: - prima dată în 12 septembrie 2011, declarația acestuia aflându-se la filele 46-55, vol. I dosar instanță, - a doua oară, la solicitarea acestuia, în data de 13 februarie 2012, declarația aflându-se la filele 87-89, vol. III dosar instanță. Potrivit celor învederate de inculpatul T.V. în prima declarație din cursul cercetării judecătorești, acesta își păstrează aceeași poziție procesuală adoptată prin ultima declarație din cursul urmăririi penale și relevată supra la pct. 5., de negare a determinării coinculpatului P.E.V. în a o ucide pe T.V.A.. În cuprinsul celei de-a doua declarații din cursul cercetării judecătorești (filele 87-89. vol. III dosar instanță), inculpatul a învederat faptul că „am avut acces la informații de nivel înalt”, în sensul că „în luna martie 2010, în cadrul unei discuții .i-am spus (unui vechi amic) că, în luna septembrie 2010 vor fi înlocuiți trei miniștri din Cabinetul B., respectiv miniștrii B., V. și B.A.”, aspecte confirmate ulterior de viața politică ce constituia „o pasiune a mea”. De asemenea, inculpatul a mai menționat în cuprinsul celei de-a doua declarații din cursul cercetării judecătorești faptul că „eram monitorizat urmare a informațiilor la care aveam acces”, aspect ce rezultă din faptul că, „după ce s-a legalizat contractul privind creditarea cu cele 200 milioane euro”, a fost sunat de un coleg avocat „specializat în domeniul afacerilor imobiliare de mare anvergură” ce avea numărul de telefon „de ia niște generali din București”, rangul acestor generali fiind unul foarte mare deoarece „i-au dat voie lui D.P. să vândă acțiunile deținute la R.”.
În cuprinsul concluziilor scrise aflate la filele 200-220, vol. III dosar instanță, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza a trei temeiuri juridice diferite, respectiv art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau e) C. proc. pen. Acesta și-a structurat concluziile, solicitând a se avea în vedere următoarele: a. a lipsit mobilul crimei susținut de acuzare, respectiv acela de a încasa niște asigurări de viață, întrucât, astfel cum susține acuzarea, ar fi fost presat de niște creditori, precum și de niște presupuși cămătari. Astfel : - în privința cămătarilor, inculpatul a susținut că sunt simple presupuneri din partea parchetului, nesusținute și nedovedite, grefate doar pe bănuiala martorului G.S. - în privința creditorilor, inculpatul menționează că a realizat „o asociere nenumită” cu M.l., F.M., G.C. și S.V., pentru a derula o afacere imobiliară pur speculativă, însă scopul avansării de către aceștia a sumelor de bani nu a fost de a-l împrumuta pe inculpat, ci de a spori banii prin speculații imobiliare. înainte de împlinirea termenului de prescripție a dreptului de acționa în justiție, inculpatul a încheiat cu F.M., G.C. și S.V. 3 acte adiționale de prelungire a contractelor, astfel că niciunul din cei 3 creditori nu l-ar fi presat într-atât de mult încât să și fi dorit moartea soției sale, victima T.V.A.. Mai mult, inculpatul susține că, din declarațiile martorei C.A., cei trei creditori anterior menționați, îl vizitau în condiții perfect normale și civilizate. - în ceea ce-l privește pe creditorul M.l., în opinia inculpatului acesta a fost singurul de vădită rea-credință și, cu mai bine de un an înainte de producerea tragediei, ar fi început palide demersuri judiciare împotriva sa, constând în aplicarea unui sechestru pe mai multe imobile bunuri comune ale familiei inculpatului. A arătat inculpatul că acest martor s-ar face vinovat de producerea unei pagube de 348.000 lei in patrimoniul unei societăți comerciale administrate de inculpat, astfel că nu ar mai fi fost îndreptățit să-i ceară restituirea împrumutului. - Inculpatul a susținut că toate contractele numite de împrumut pe care l-a încheiat cu creditorii indicați de parchet și care au fost audiați în calitate de martori în prezenta cauză, ar fi lovite de nulitate absolută, fiind întemeiate pe o cauză ilicită în ceea ce-i privește pe creditorii-martori în cauză. în aceste condiții, demersurile judiciare întreprinse de M. și, ulterior arestării sale, și de către ceilalți trei creditori, nu au fost și nu sunt de natură a-l neliniști pe inculpat cu absolut nimic. - Teoria mobilului financiar avansată de parchet ar fi falsă în opinia inculpatului T.V. și din prisma fundamentării ei pe existența asigurărilor de viață, deoarece, în primul rând, deși știa de existența a 2 sau 3 asigurări de viață, nu cunoștea cuantumul despăgubirilor. în al doilea rând, inculpatul susține că nu știa nimic de asigurările de viață făcute de compania la care lucrase soția sa. În al treilea rând, desfășurând o activitate în domeniul financiar-bancar, a realizat că pentru încasarea primelor de asigurare trebuie să ai mare noroc și răbdare, elocvent în opinia inculpatului fiind adresa din 17 octombrie 2011 a societății de asigurări A. ce a solicitat instanței o copie după raportul medico-legal. în al patrulea și nu în ultimul rând, inculpatul a susținut că dintre toate asigurările de viață ale soției despre care avea cunoștință, el era beneficiar doar la una dintre ele în proporție de 10%, iar la celelalte, beneficiarul era fiica sa, partea civilă T.V.O. b. în privința declarațiilor martorilor P.J. și M.D., dar și ale comculpatului P.E.V., inculpatul a solicitat analiza următoarelor elemente de fapt: - inculpatul a solicitat a se analiza declarațiile succesive ale martorilor P.J. și M.D., legate de aspecte de
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.