ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2008

Asupra recursului de

față :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, reclamanta V.G.M., în contradictoriu cu pârâții D.M.J., SC.

D.I. SRL Brașov, SC. A. SRL Brașov și SC. E. SRL Brașov, a solicitat

constatarea nulității absolute a procurii speciale din 24 iulie 1998, a actului

adițional al contractului din 7 noiembrie 1997 și statutului SC. D.I. SRL Brașov

și efectuarea cuvenitelor modificări la O.R.C.

Prin sentința nr. 2444

din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov s-a respins acțiunea

reclamantei, reținând că, din cuprinsul procurii speciale rezultă că dispozițiile

prevăzute de Legea nr. 36/1995 au fost îndeplinite, referitoare la obligația

notarului de a întreba părțile dacă au înțeles conținutul actului și că

necunoașterea limbii române invocată în momentul semnării procurii contrazice

constatările personale ale notarului public și nu poate fi probată decât prin

procedura falsului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta V.G.M., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii

acțiunii.

Prin Decizia nr. 193/A

din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

s-a respins apelul reclamantei, reținând că, nu a fost viciat consimțământul

reclamantei la încheierea actelor a căror nulitate se solicită, motivat de

faptul că, pe actele autentice apare mențiunea notarului,în sensul că, după

citirea actelor, reclamanta fiind de acord cu conținutul lor, a consimțit la

autentificarea acestora, fapt ce atestă că aceasta cunoștea limba română,

nefiind necesară prezența unui interpret.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta V.G.M. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanțe,

pentru administrarea de noi probe, iar în subsidiar, modificarea în tot a

deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta a criticat

în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, hotărârea atacată atât pentru netemeinicie

cât și pentru nelegalitate așa încât susținerea cu privire la nulitatea

recursului nu poate fi primită.

Criticile cu privire

la probele administrate și aprecierea lor vizând temeinicia hotărârii atacate

nu pot fi analizate din perspectiva art. 304 C. proc. civ. partea introductivă

care limitează controlul instanței de recurs la legalitatea acesteia.

Criticile de

nelegalitate vizează nerespectarea principiului voinței reale a părților

consacrat de art. 977 C. civ., în sensul că instanța de judecată nu a ținut seama

de voința internă a părții la momentul semnării actului notarial, precum și

nulitatea absolută a convenției, motivul fiind eroare asupra naturii juridice a

contractului - error in negotio - viciu de consimțământ, ceea ce atrage

nulitatea absolută a convenției, consimțământul reprezentând una din condițiile

esențiale de existență a contractului, potrivit art. 948 C. civ.

Trecând la analiza

criticilor aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente :

Cele două instanțe au

făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, iar proba privind

constatările personale ale notarului, ce au legătură directă cu atribuțiile

sale puteau fi combătute prin procedura specială a înscrierii în fals prevăzută

de art. 180 C. proc. civ. pe care recurenta a arătat în mod expres că nu

înțelege să o folosească în susținerea acțiunii formulate.

Necunoașterea limbii

în care se încheie actul nu constituie prin ea însăși o împrejurare care să se

constituie în viciu de consimțământ echivalent erorii distructive de voință

câtă vreme orice persoană cu discernământ, ca în cauza de față, poate apela la

un interpret, acesta având răspunderea eventualelor neconcordanțe

prejudiciabile pentru parte.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit art. 274 din

același cod, va obliga recurenta la 17.297 lei cheltuieli de judecată către

intimata SC. D.I. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta V.G.M. împotriva Deciziei nr. 193/A din 1 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la

17.297 lei cheltuieli de judecată către intimata SC. D.I. SRL Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.