ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2008

Asupra recursului de față : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta V.G.M., în contradictoriu cu pârâții D.M.J., SC. D.I. SRL Brașov, SC. A. SRL Brașov și SC. E. SRL Brașov, a solicitat constatarea nulității absolute a procurii speciale din 24 iulie 1998, a actului adițional al contractului din 7 noiembrie 1997 și statutului SC. D.I. SRL Brașov și efectuarea cuvenitelor modificări la O.R.C. Prin sentința nr. 2444 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov s-a respins acțiunea reclamantei, reținând că, din cuprinsul procurii speciale rezultă că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 36/1995 au fost îndeplinite, referitoare la obligația notarului de a întreba părțile dacă au înțeles conținutul actului și că necunoașterea limbii române invocată în momentul semnării procurii contrazice constatările personale ale notarului public și nu poate fi probată decât prin procedura falsului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V.G.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii. Prin Decizia nr. 193/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins apelul reclamantei, reținând că, nu a fost viciat consimțământul reclamantei la încheierea actelor a căror nulitate se solicită, motivat de faptul că, pe actele autentice apare mențiunea notarului,în sensul că, după citirea actelor, reclamanta fiind de acord cu conținutul lor, a consimțit la autentificarea acestora, fapt ce atestă că aceasta cunoștea limba română, nefiind necesară prezența unui interpret. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta V.G.M.

a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, pentru administrarea de noi probe, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii. Recurenta a criticat în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, hotărârea atacată atât pentru netemeinicie cât și pentru nelegalitate așa încât susținerea cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită. Criticile cu privire la probele administrate și aprecierea lor vizând temeinicia hotărârii atacate nu pot fi analizate din perspectiva art. 304 C. proc. civ. partea introductivă care limitează controlul instanței de recurs la legalitatea acesteia.

Criticile de nelegalitate vizează nerespectarea principiului voinței reale a părților consacrat de art. 977 C. civ., în sensul că instanța de judecată nu a ținut seama de voința internă a părții la momentul semnării actului notarial, precum și nulitatea absolută a convenției, motivul fiind eroare asupra naturii juridice a contractului - error in negotio - viciu de consimțământ, ceea ce atrage nulitatea absolută a convenției, consimțământul reprezentând una din condițiile esențiale de existență a contractului, potrivit art. 948 C. civ. Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente : Cele două instanțe au făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, iar proba privind constatările personale ale notarului, ce au legătură directă cu atribuțiile sale puteau fi combătute prin procedura specială a înscrierii în fals prevăzută de art. 180 C. proc.

civ. pe care recurenta a arătat în mod expres că nu înțelege să o folosească în susținerea acțiunii formulate. Necunoașterea limbii în care se încheie actul nu constituie prin ea însăși o împrejurare care să se constituie în viciu de consimțământ echivalent erorii distructive de voință câtă vreme orice persoană cu discernământ, ca în cauza de față, poate apela la un interpret, acesta având răspunderea eventualelor neconcordanțe prejudiciabile pentru parte. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat. Potrivit art. 274 din același cod, va obliga recurenta la 17.297 lei cheltuieli de judecată către intimata SC.

D.I. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta V.G.M. împotriva Deciziei nr. 193/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 17.297 lei cheltuieli de judecată către intimata SC. D.I. SRL Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.