ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1281/2011

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 din 8 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală în Dosarul nr. 4724/98/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de luare de mită, prevăzute și pedepsite fiecare de

art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile de luare de mită, prevăzute și pedepsite fiecare de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, două infracțiuni pentru inculpatul Z.P. și câte o infracțiune pentru inculpații G.R.C. și E.C.

În

baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe fiecare dintre inculpații Z.P.,  și G.R.C.,  la câte 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În

baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat Ia art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe fiecare dintre inculpații Z.P. și E.C., Ia câte 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (fapta din 4 mai 2009).

În

baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., urmează ca inculpatul Z.P. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A făcut în cauză, cu privire la toți inculpații, aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 86

1

-art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților G.R.C. și E.C., pe perioada unui termen de încercare de câte 6 ani pentru fiecare inculpat.

A fost încredințată supravegherea inculpaților G.R.C. și E.C., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații G.R.C. și E.C., trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen., a impus inculpaților G.R.C. și E.C., respectarea obligației de a nu-și schimba domiciliul sau reședința și de a nu depăși granițele României, decât în condițiile fixate de instanță.

A făcut în cauză, referitor la inculpații G.R.C. și E.C., aplicarea art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaților G.R.C. și E.C., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen., cu referire la art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat pe fiecare dintre inculpații Z.P. și E.C., la restituirea sumei de 300 RON, către martorul denunțător, C.I.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații Z.P., G.R.C. și E.C., la câte 3.350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care ½ onorariile pentru avocații desemnați din oficiu, câte 150 RON pentru fiecare inculpat, avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada mai 2008-mai 2009, inculpații Z.P., G.R.C. și E.C., își desfășurau activitatea în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale (D.J.A.O.V.) Ialomița, în calitate de inspectori vamali.

Autoritatea Națională a Vămilor (A.N.V.) funcționează ca organ de specialitate al Administrației Publice Centrale, cu personalitate juridică, buget și patrimoniu propriu, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

A.N.V. asigură, verifică și controlează aplicarea dispozițiilor legale în domeniul vamal și pentru accize.

Din punct de vedere al structurii teritoriale, A.N.V. funcționează cu Direcții Regionale de Accize și Operațiuni Vamale și D.J.A.O.V.

D.J.A.O.V. Ialomița funcționează în cadrul Direcției Regionale de Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Potrivit Ordinului de control/misiune nr. 115 din 13 mai 2008, înregistrat Ia D.J.A.O.V. Ialomița, Compartiment Brigăzi Mobile, inculpații G.R.C. și Z.P. au fost desemnați să efectueze supraveghere fiscală, conform Titlului VIII din Legea nr. 571/2003-Codul Fiscal al României și în temeiul ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 980/2007 pentru activitatea de supraveghere a circulației de produse accizabile Ia comercianții din zona rurală, acțiunea urmând a se desfășura în localitățile adiacente DN 2A Slobozia-Urziceni, județul Ialomița, începând cu data de 14 mai 2008.

La data de 14 mai 2008, în jurul orelor 10:00 inculpații G.R.C. și Z.P. au oprit autoturismul de serviciu marca V.B., pe partea dreaptă a DN 2A, în comuna Perieți, sat M., pe platforma betonată destinată parcării autovehiculelor, în fața magazinului SC A. SRL Misleanu.

Autoturismul a fost parcat cu fața spre Urziceni, direcție spre care se deplasau inspectorii vamali în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de Ordinul de control/misiune nr. 115 din 13 mai 2008.

Inculpații Z.P. și G.R.C., au intrat în magazinul SC A. SRL unde se afla administratorul acestei societăți comerciale, A.C.I., în calitate de vânzător și martorul C.F., ca și client.

Martorul denunțător A.C.I. se afla în spatele tejghelei, iar clientul C.F. se afla în apropierea ușii de acces, consumând bere.

După ce s-au legitimat inspectorii vamali Z.P. și G.R.C. l-au încunoștințat pe martorul denunțător A.C.I. de obiectul misiunii de control, respectiv verificarea produselor accizabile (țigări și băuturi alcoolice).

În acest scop inculpații Z.P. și G.R.C. au procedat la inspectarea produselor expuse pe rafturile magazinului, precum și în spațiul de depozitare al acestuia.

Au constatat că pe tejghea, în spațiul destinat vânzătorului, se află două pachete de țigări de mărci diferite desfăcute, precum și existența unei sticle de coniac P. cu banderolă dezlipită.

Cele două pachete de țigări desfăcute au fost remarcate de inculpatul Z.P., care a concluzionat că în unitate se comercializează țigări la bucată, aspect negat de martorul denunțător A.C.I., acesta motivând că cele două pachete de țigări îi aparțin ca persoană fizică, situație considerată necredibilă de către cei doi inspectori vamali dat fiind faptul că cele două pachete de țigări aveau mărci diferite.

Auzind și această afirmație a inspectorilor vamali, martorul C.F. a intervenit afirmând că un pachet este al martorului denunțător A.C.I., iar celălalt al soției acestuia.

Inculpatul Z.P. l-a întrebat pe martorul C.F. dacă lucrează la magazin, iar după ce acesta a răspuns negativ, i-a pus în vedere să părăsească incinta magazinului, martorul C.F. conformându-se.

În continuare, cei doi inspectori vamali, Z.P. și G.R.C., i-au solicitat martorului denunțător A.C.I. prezentarea Registrului de NIR-uri (Note de intrare- recepție) pe care martorul denunțător le-a pus la dispoziție, iar inculpatul Z.P. a verificat NIR-urile, așezându-se pe un scaun din plastic, la masa din spetele tejghelei.

În timp ce inculpatul, Z.P., verifica registrul de NIR-uri, inculpatul G.R.C. se afla lângă acesta, ca de altfel și martorul denunțător A.C.I.. Alte acte ale magazinului nu au fost solicitate și nici nu s-a procedat la completarea registrului unic de control.

După verificarea registrului de NIR-uri, inculpatul Z.P. i-a făcut cunoscut martorului denunțător A.C.I. faptul că pentru neregulile constatate este pasibil de amendă în sumă de 10.000 RON, adăugând, însă, că există posibilitatea unei înțelegeri.

Conform prevederilor art. 220 pct. 1 lit. c) C. fisc. constituie contravenție „.... deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit Titlului VII C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false” și se sancționează cu amendă de la 20.000 RON la 100.000 RON, contribuabilul având posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute (respectiv 10.000 RON).

La întrebarea martorului denunțător A.C.I. despre modalitatea în care se pot înțelege, inculpatul Z.P. i-a solicitat suma de zece milioane și sticla de whisky; referindu-se la singura sticlă de whisky expusă la vânzare în magazin, respectiv o sticlă de 750 ml marca T., inculpatul G.R.C., exprimându-și acordul referitor la cele precizate de colegul său.

Martorul denunțător A.C.I. le-a spus inculpaților, Z.P. și G.R.C., că nu dispune momentan de suma de 1.000 RON și le-a propus să revină în după amiaza acelei zile pentru a primi atât suma de bani, cât și sticla de whisky.

Cei doi inculpați, Z.P. și G.R.C., au fost de acord, precizându-i martorului vă vor reveni în jurul orei 16:00.

După cum avea să declare în fața instanței, martorul denunțător nu a intenționat nici un moment să le dea banii, el le-a sugerat amânarea plății doar pentru a câștiga timp de gândire.

La ieșirea din magazin, inculpatul Z.P. l-a asigurat pe martorul C.F., care stătea în apropierea ușii de acces, că administratorului nu i se va întâmpla nimic, după care, împreună cu colegul său, inculpatul G.R.C., a urcat în autoturismul de serviciu și s-a deplasat la Urziceni.

După plecarea inculpaților, Z.P. și G.R.C., martorul C.F. a revenit în magazin.

În stare de nervozitate, martorul denunțător A.C.I., i-a precizat că cei doi îi ceruseră o sumă de bani pe care să o pregătească pentru când se vor întoarce.

La scurt timp în magazin și-a făcut apariția și martorul S.I., fost cadru militar, chemat de martorul denunțător, A.C.I., acesta relatându-i aspectele în legătură cu verificările celor doi inspectori vamali, precum și solicitarea acestora de a le fi dată suma de bani și sticla de whisky în după amiaza aceleiași zile. S.I. l-a sfătuit să nu dea curs solicitării celor doi și împreună au stabilit să contacteze organele de poliție pentru a le sesiza fapta.

Întrucât martorul S.I. avea o cunoștință la Poliția Municipiului Slobozia, în persoana comisarului șef O.N., șef Birou Investigații Criminale, l-a contactat telefonic pe acesta relatându-i situația de fapt, precizându-i numărul de înmatriculare al autoturismului cu care se deplasau cei doi inspectori vamali, așa cum i-a fost comunicat din eroare de martorul denunțător A.C.I.

Comisarul șef O.N. a procedat de îndată la verificarea în baza de date a acestui număr de înmatriculare, constatând că nu aparține A.N.V., existând astfel suspiciunea potrivit căreia cele două persoane ar fi falși inspectori vamali, împrejurare pe care comisarul șef O.N. i-a comunicat-o martorului S.I., precizându-i acestuia ca în situația în care cei doi vor reveni la magazin să fie ținuți pe loc până la sosirea echipei. Totodată, comisarul șef O.N. i-a relatat situația comisarului M.G., șeful Biroului Poliției Rurale de la acea dată, precizându-i că cei doi „pretinși vameși” vor reveni la magazinul din Misleanu.

Cei doi ofițeri de poliție au convenit să-l instruiască pe martorul S.I. pentru ca la momentul revenirii inculpaților la magazinul SC A. SRL Misleanu să fie anunțată poliția pentru a se dispune măsurile legale.

În acest sens martorul S.I. a stabilit cu martorul denunțător A.C.I. ca atunci când inspectorii vamali vor reveni pentru a primi suma de bani și sticla de whisky, acesta să îl anunțe telefonic, iar la rândul său să anunțe poliția (pe comisarul șef O.N.).

După orele 14:00, când martora A.L.Z., soția martorului denunțător, a ajuns la magazin (după terminarea programului de lucru ca asistent medical), martorul denunțător A.C.I. i-a relatat în amănunt despre controlul inspectorilor vamali Z.P. și G.R.C., precum și despre faptul că aceștia urmează să revină în jurul orelor 16:00 pentru a primi suma de 1.000 RON și sticla de whisky.

Localitatea Misleanu se află la 10 km distanță de municipiul Slobozia.

În jurul orelor 15:30, dată fiind necesitatea prelungirii unui credit al SC A. SRL la Banca Transilvania, Sucursala Slobozia, martorul denunțător A.C.I. a plecat de la magazin spre Slobozia, lăsând-o ca vânzător pe martora A.L.Z. A stabilit cu aceasta ca atunci când vor veni inculpații la magazin, martora să îl anunțe telefonic.

Înainte de a pleca spre Slobozia, martorul denunțător A.C.I. s-a deplasat la magazinul SC B.C. SRL Andrășești, punct de lucru Misleanu, unde a discutat cu martorul B.I., relatându-i despre modul în care a decurs controlul inspectorilor vamali la magazinul său și despre înțelegerea cu aceștia pentru a nu fi sancționat contravențional și anume că urmează ca inspectorii vamali să vină pentru a primi suma de bani și sticla de whisky. Aceste amănunte ale discuției cu A.C.I., martorul le prezintă în special în declarația de la urmărirea penală.

Martorul B.I. i-a relatat martorului denunțător A.C.I. că doi vameși au fost în control și la magazinul lui, însă au stat foarte puțin și nu au constatat nimic, martorul A.L.Z. exprimându-și îndoiala privind veridicitatea calității celor două persoane. Cert este că B.I. l-a reținut, drept unul dintre inspectorii vamali, pe Z.P., precum și faptul necompletării R.U.C-ului.

Despre controale ale vămii, prin prezența lui Z.P., neînscrise în registrul unic de control, relatează și martorele I.G. și F.E., vânzătoare ale unor magazine mixte din Perieți, dar și martora U.C., asociat unic și administrator al SC N.C. SRL Perieți, aceasta din urmă reținându-l și pe inculpatul G.R.C.

Magazinul SC B.C. SRL din localitatea Misleanu se află poziționat în continuarea direcției spre Urziceni de la magazinul SC A. SRL.

În jurul orelor 16:30, inculpații Z.P. și G.R.C. au oprit în parcarea din fața magazinului SC A. SRL, autoturismul V.B., fiind orientat spre Slobozia.

Inculpatul Z.P. a intrat în magazin unde se afla doar martora A.L.Z., în calitate de vânzătoare.

Față de aceasta, inculpatul Z.P. s-a exprimat în sensul că soțul său trebuia să-l aștepte în magazin deoarece aceasta le fusese înțelegerea. Martora și-a apelat soțul telefonic și la indicațiile acestuia, a încercat să-l rețină pe vameș, oferindu-i o băutură răcoritoare, sau orice altceva, fiind însă refuzată.

Cei doi inspectori vamali au hotărât să aștepte în autoturismul parcat în fața magazinului, între timp ajungând la magazin și martorul S.I.

De fapt, din municipiul Slobozia, martorul denunțător A.C.I. îl contactase telefonic, relatându-i situația. Acesta s-a deplasat în zonă și a constatat prezența celor doi inspectori vamali în autoturismul aflat în parcarea din fața magazinului. I-a reproșat martorei A.L.Z. că nu a reușit să-i rețină în magazin până la sosirea soțului său sau a organelor de poliție, dar aceasta i-a explicat că nu a fost posibil.

Convingerea martorului fusese aceea că ar fi vorba de impostori, de falși inspectori vamali, iar faptul că cei doi nu completaseră registrul unic de control îi întăriseră această convingere.

Același martor, S.I., a revenit cu telefon la comisarul O.N. și i-a comunicat numărul de înmatriculare real al V.B. și abia atunci s-a aflat că este vorba, într-adevăr, de angajați ai vămii.

Între timp, comisarul M.G. solicitase Postului de Poliție Perieți ca un polițist să se deplaseze pentru a verifica pe „.. falșii inspectori vamali”.

Întrucât, șeful de post direct subordonat lui M.G. se afla în concediu de odihnă (în persoana martorului P.S.) a fost desemnat pentru a se prezenta la fața locului, agentul de poliție P.N.

Astfel, cu autoturismul proprietate personală dar echipat cu uniforma de serviciu, subofițerul P.N. s-a deplasat la magazinul SC A. SRL unde i-a găsit pe inculpații Z.P. și G.R.C. în autoturismul de serviciu V.B., le-a solicitat și a primit legitimațiile de serviciu, precum și cartea de identitate a unuia dintre ei.

Misiunea subofițerului era aceea de a-i reține pe cei doi până la apariția polițiștilor din Slobozia, lucru care nu a fost posibil însă.

Astfel, agentul de poliție P.N. a reușit să comunice comisarului M.G. datele de identificare, însă inculpații Z.P. și G.R.C. au devenit recalcitranți și au părăsit repede zona, lăsând legitimațiile de serviciu și cartea de identitate la polițist.

Ulterior, în cursul aceleiași zile, numitul A.C.I. a formulat autodenunț sesizând organele de urmărire penală pretinderea sumei de bani și a unei sticle de whisky de către cei doi inspectori vamali.

De asemenea, în cursul aceleiași zile, legitimațiile de serviciu au fost restituite directorului D.j.A.O.V. Ialomița, martorului S.I.A. de către martorul M.G., care însoțit de martorii P.N. și F.G., a mers la sediul vămii.

În data de 15 mai 2008, în jurul orelor 10:00, cei doi inculpați Z.P. și G.R.C., s-au deplasat la magazinul SC A. SRLMisleanu.

Inculpatul Z.P., i-a reproșat și l-a atenționat pe martorul denunțător A.C.I., spunându-i că nu a procedat bine și că se vor mai întâlni vreodată, după care cei doi inspectori vamali au părăsit localul.

Cu ocazia declarațiilor atât din faza cercetării penale cât și a celei judecătorești, cei doi inculpați au negat comiterea faptelor, susținându-și constant nevinovăția. Apărările inculpaților au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, iar declarațiile lor contradictorii și nesincere, nefiind susținute de materialul probator administrat.

Astfel, dacă în fața instanței inculpatul, Z.P., a susținut că nici nu a intenționat să-l sancționeze pe A.C.I., susținere aparent logică și justificată, în raport de neregulile constatate, la urmărirea penală, același inculpat a confirmat realitatea neregulilor constatate și faptul că administratorului SC A. SRL, i s-a adus la cunoștință cuantumul amenzii, deci, implicit exprimarea intenției de sancționare.

La urmărirea penală, inculpatul G.R.C. își amintește vag de controlul de la SC A. SRL, susținând că „este posibil” să fi efectuat o asemenea verificare, în schimb, în fața instanței manifestă o siguranță surprinzătoare, oferind chiar amănunte privind desfășurarea incidentului.

Pentru toate aceste considerente, varianta celor doi inculpați nu a fost primită, apărările lor întemeindu-se exclusiv pe interpretări excesive și subiective ale declarațiilor unora dintre martori, audiați, pe așa zisele contradicții, dintre depozițiile din faza urmăririi penale și cele din faza judecății, bazate pe amănunte minore, irelevante în opinia tribunalului și fără consecințe asupra situației de fapt, datorându-se fără îndoială, timpului scurs din momentul producerii incidentului, cu consecința ștergerii inevitabile, a unor amănunte din memoria persoanelor ascultate.

Dimpotrivă, în opinia tribunalului, întreaga cercetare judecătorească a evidențiat, o constanță deosebită a mărturiilor, privind aspectele esențiale ale cauzei, persoanele audiate ca martori menținând aceleași depoziții și redând aceeași situație de fapt ca în actul de inculpare.

Adevăratele contradicții, esențiale, sunt doar, așa cum s-a arătat, între mărturiile inculpaților, sens în care, tribunalul le-a apreciat ca nesincere și, având în vedere întreg materialul probator administrat, a reținut vinovăția inculpaților Z.P. și G.R.C. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, având în opinia tribunalului, o încadrare juridică diferită de cea din actul de inculpare, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform ordinului de control din 4 mai 2009, inculpații E.C., Z.P. și numitul G.F. au fost delegați în perioada 4 mai-15 mai 2009, în urma analizei de risc efectuată la nivel local conform profilului de control din 22 aprilie 2009, pentru verificări și investigații privind respectarea prețului maxim cu amănuntul la țigări și țigarete, la agenții economici care comercializează produse accizabile din raza de competență a D.J.A.O.V. Ialomița, conform prevederilor Titlului VII și VII C. fisc. cu modificările și completările ulterioare și prevederile O.G. nr. 92/2003 republicată și conform legislației fiscale în domeniu.

La data de 4 mai 2009, în jurul orelor 14:00, inculpații E.C. și Z.P. s-au deplasat cu autoturismul V.B., în localitatea Perieți, la magazinul SC L.C.I.M. SRL, avându-l ca asociat unic și administrator pe martorul denunțător C.I.

Magazinul funcționează cu magazin mixt și bar-terasă, în două corpuri de clădire distincte. La magazin se afla ca vânzătoare martora P.I.M., concubina martorului denunțător C.I.

Inculpații E.C. și Z.P. și-au declinat calitatea și au trecut la verificarea produselor accizabile (țigări și băuturi alcoolice) expuse la vânzare. Au constatat că pachetele de țigări V., K. și P.M. nu aveau prețuri lipite pe pachetele expuse, iar inculpatul Z.P. i-a atras atenția martorei asupra acestui fapt, spunându-i că sunt pasibili de amendă pentru că fiecare sortiment de țigări trebuie să aibă prețul afișat.

În continuare, inculpatul Z.P. i-a solicitat martorei P.I.M. NIR-urile pentru țigări. Martora i-a pus la dispoziție carnetul de NIR-uri, iar inculpatul l-a studiat pe raftul/masa corespunzător raionului de parfumerie al magazinului.

Inculpatul Z.P., a întrebat-o pe martora P.I.M. cine este administratorul firmei, iar ea a răspuns că îl poate chema pe acesta pentru că este în zonă. Vameșii i-au spus că nu este nevoie.

În continuare, cei doi inculpați au verificat terasa, barul și marfa expusă, constatând că nu există casă de marcat pentru produsele vândute în bar. Martora P.I.M. a explicat că nu e nevoie de casă de marcat în bar pentru că înregistrează pe casa de marcat din magazin, barul și magazinul fiind în aceeași incintă.

Inculpatul Z.P. i s-a adresat nepoliticos, spunându-i că minte, că nu, se poate să nu-i fi spus nimeni că e nevoie și de casă de marcat în bar. Urmare a apelului telefonic al concubinei sale, la magazin a venit și martorul denunțător C.I.

Inculpații Z.P. și E.C., i-au făcut cunoscut acestuia că sunt inspectori vamali și că au constatat ca nereguli, respectiv neafișarea prețurilor la sortimentele de țigări P.M., K. și V., precum și lipsa casei de marcat în bar, explicând că fiecare neregulă atrage o amendă de 3.000 RON, în total 6.000 RON.

Martorul denunțător C.I. a recunoscut situația constatată, explicând că are în magazin un singur raft special de țigări.

În ceea ce privește lipsa casei de marcat în bar, martorul denunțător a precizat că este prima dată când i se ridică această problemă și că din 2006 de când funcționează magazinul a primit controale inclusiv de la Garda Financiară.

Cu privire la cuantumul amenzii, martorul denunțător C.I. le-a precizat inculpaților E.C. și Z.P., că plata unei asemenea amenzi îl va determina să închidă magazinul.

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. h) și n) din Legea nr. 12/1990 republicată omisiunea întocmirii și afișării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenții economici a prețurilor și tarifelor (...) - constituie contravenție și se sancționează, în cazul persoanelor juridice cu amendă de la 2.000 la 15.000 RON, iar depășirea adaosului maxim stabilit prin hotărârea Guvernului (în cazul produselor din tutun) se sancționează cu amendă în același cuantum.

De altfel și în profilul de control pentru produsele accizabile întocmit la data de 22 aprilie 2009 de D.J.A.O.V. Ialomița, care a stat la baza emiterii ordinului de control/misiune din 4 mai 2009, sunt avute în vedere și aceste contravenții, precum și sancțiunile nerespectării dispozițiilor Legii nr. 12/1990.

De asemenea, conform art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constituie contravenție sancționată cu amendă de la 8.000 la 10.000 RON, iar constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii fiind și în sarcina A.N.V. ca organ de specialitate în cadrul A.N.A.F.

În aceste împrejurări inculpații E.C. și Z.P. i-au precizat că o să-i lase o invitație pentru ziua de vineri (8 mai 2009), când martorul denunțător C.I. urmează să se prezinte la sediul vămii.

I-au pus în vedere totodată, martorului denunțător, că dacă va fi și el drăguț nu se va întâmpla nimic, unul dintre cei doi vameși (posibil Z.P., conform declarației de la urmărirea penală) făcând și semnul banilor (a frecat degetul mare de degetele arătător și mijlociu ale mâinii drepte), în timp ce vorbea.

Apoi, inculpații au completat, pe tejgheaua magazinului, invitația pe care i-au înmânat-o martorului denunțător C.I.

Cei doi au purtat o discuție cu martorul C.I. și în incinta barului, ocazie cu care l-au asigurat din nou că nu i se va întâmpla nimic, că dacă va veni și el cu ceva problema va fi rezolvată.

După plecarea inculpaților E.C. și Z.P., martorul denunțător C.I. a vorbit despre această alternativă cu martora P.I.M., care nu asistase, decât parțial, la discuțiile cu vameșii, și au convenit că trebuie să le plătească inculpaților E.C. și Z.P. o sumă de bani la data de 8 mai 2009 și că din această cauză trebuie să amâne plata chiriei lunare, în sumă de 500 RON, către firma familiei P.V. și P.G. La acel moment cei doi concubini erau nelămuriți, nu știau precis cu ce titlu vor achita respectiva sumă și dacă va reuși martorul C.I. cu ocazia deplasării la vamă, să-i înduplece pe vameșii controlori să le aplice o amendă în cuantum mai redus.

Este de menționat că magazinul SC L.C.I.M. SRL funcționează într-un spațiu închiriat de la SC C.P. SRL Slobozia.

În acest sens, atât martorul denunțător C.I., cât și martora P.I.M., le-au relatat martorilor P.V. și P.G., despre controlul inculpaților Z.P. și E.C. și despre iminenta plată către aceștia a unei sume de bani, obținând o păsuire de câteva zile de la plata chiriei lunare.

S-au sfătuit chiar cu martorii P., cărora le-au arătat și invitația, P.V. spunându-le să aștepte pentru a lua o decizie, după întoarcerea de la vamă, în funcție de ceea ce se va întâmpla acolo. Martorii P.V. și P.G. îi prezintă pe C.I. și pe concubina acestuia ca fiind doi chiriași corecți, ce își achitau la timp obligațiile financiare, și care nu le-au creat niciodată probleme în cei 4 ani de când foloseau spațiul închiriat, incidentul cu controlul de la vamă fiind singura împrejurare în care aceștia au solicitat amânarea plății chiriei.

La data de 8 mai 2009, înainte de a se deplasa la sediul D.J.A.O.V. Ialomița, martorul denunțător C.I. s-a sfătuit cu martora P.I.M. și au stabilit că suma de 600 RON este o sumă suficientă în raport cu posibilitățile lor pentru a o da inculpaților E.C. și Z.P., (oricum plăteau o chirie lunară de 500 RON), în scopul de a nu se aplica măsura sancționării contravenționale în cuantumul precizat de cei doi inspectori vamali, sau de a se aplica o sancțiune mai blândă.

Martorul denunțător C.I. s-a prezentat la D.J.A.O.V. Ialomița, având asupra sa invitația lăsată de inculpați pe data de 4 mai 2009, Registrul unic de control al SC L.C.I.M. SRL Perieți, precum și suma de 600 RON (o bancnotă de 200 RON și patru a câte 100 RON).

Din proprie inițiativă, martorul denunțător C.I. a luat asupra sa și Registrul unic de control pentru ca activitatea de control să fie consemnată de cei doi inspectori vamali.

Fiind prima dată când urma să se prezinte la sediul D.J.A.O.V. Ialomița, locația fiindu-i precizată de cei doi inspectori vamali, martorul denunțător C.I. s-a prezentat la intrarea în incinta D.J.A.O.V. Ialomița și a înmânat funcționarului de la ghișeu invitația.

Întrucât invitația menționa numele inculpaților E.C. și Z.P., funcționarul de la ghișeu l-a chemat pe inculpatul Z.P.

Inculpatul Z.P., a ieșit din sala destinată publicului, a luat invitația de la martorul denunțător și i-a spus acestuia să iasă în fața clădirii și să aștepte până va fi chemat.

În timp ce martorul denunțător C.I. aștepta în fața clădirii, fumând o țigară, din sediul D.J.A.O.V. Ialomița a ieșit inculpatul E.C., care i-a cerut martorului să-l urmeze în clădire, au trecut din sala rezervată publicului în zona cu acces restricționat și s-au oprit pe casa scării ce asigură accesul la etajul I al clădirii. Aici, inculpatul E.C. l-a întrebat pe martorul denunțător dacă a venit pregătit, acesta a răspuns afirmativ, înmânându-i suma de 600 RON, pe care inculpatul a primit-o sub forma unei strângeri de mână. Inculpatul a introdus banii în buzunar fără să-i numere sau să fi întrebat cuantumul acestora.

În continuare, când martorul denunțător C.I. i-a prezentat Registrul unic de control, inculpatul E.C. i-a precizat că nu mai este nevoie, iar cei doi s-au despărțit fără a se întocmi vreun înscris sau a se completa Registrul unic de control, inculpatul refuzându-i martorului o nouă strângere de mână, spunându-i că nu este bine să fie văzuți împreună.

La data de 14 mai 2009, urmare a sfatului primit de la martorul P.V., numitul C.I. a formulat autodenunț, sesizând fapta de pretindere a unei sume de bani și ulterior darea și primirea sumei de 600 RON, în condițiile expuse.

După formularea autodenunțului, s-a procedat, de către organele de urmărire penală, la efectuarea de conduceri în teren cu martorul denunțător C.I., care a indicat locul în care a parcat autoturismul proprietate personală la data de 8 mai 2009 în fața D.J.A.O.V. Ialomița, traseul urmat în incinta D.J.A.O.V. Ialomița, întocmind inclusiv o schiță a parterului sediului vămii, aflată la dosarul de urmărire penală, identică cu Planul de compartimentare al imobilului D.J.A.O.V. Ialomița, așa cum rezultă din documentația tehnică-cadastrală existentă la Primăria Municipiului Slobozia, care a stat la baza Autorizației de construcție.

La data de 17 septembrie 2009, inculpatul E.C., a fost prezentat pentru recunoaștere martorului denunțător C.I. la sediul organului de anchetă și recunoscut ca fiind funcționarul vamal care a primit la data de 8 mai 2009 suma de 600 RON.

La data de 22 septembrie 2009, inculpatul E.C. și martorul E.I., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în baza ordinului de control din 18 septembrie 2009, au efectuat un control inopinat la magazinul SC L.C.I.M. SRL Perieți. Au ajuns la magazin în jurul prânzului și l-au găsit ca vânzător pe martorul denunțător C.I.

Inculpatul E.C. s-a interesat de motivul prezenței martorului denunțător C.I. la organul de anchetă, dacă a reclamat „cele întâmplate” la data de 4-8 mai 2009 și l-a atenționat pe martorul denunțător că în situația în care cooperează cu organul de anchetă, colegii săi de la Vamă vor determina închiderea magazinului său, cât și a magazinelor rudelor sale.

În aceeași zi, la magazinul martorului denunțător C.I., inculpatul E.C. și martorul E.I., s-au deplasat la magazinul I.I.B.G. situat în apropiere, unde au găsit-o pe martora F.E.

Inculpatul E.C. a întrebat-o pe martoră dacă în urma controlului anterior efectuat Ia magazin, respectiv Ia data de 8 mai 2009, s-a interesat poliția de modul în care a decurs controlul.

Pe martoră a surprins-o acest nou control Ia numai 2 luni după cel anterior, precum și întrebarea Iui E.C., aspecte ce i-au creat convingerea că inculpatul E.C. revenise atât de repede nu pentru un nou control, ci doar pentru a verifica dacă este, Ia rându-i, controlat.

Audiați în faza urmăririi penale, cei doi inculpați, Z.P. și E.C., au negat comiterea faptei, susținând că nici nu-și amintesc despre presupusul control de Ia SC L.C.I.M. SRL Perieți, prin autodenunțul martorului C.I. urmărindu-se, în opinia lor, denigrarea instituției în care lucrau Ia acea dată.

Aceeași poziție au adoptat-o și cu ocazia audierii Ia instanță, inculpatul Z.P. afirmând că nu-și amintește de nicio împrejurare în care să fi constatat nereguli Ia SC L.C.I.M. SRL și pe care să nu Ie fi consemnat în registrul unic de control, regula fiind ca rezultatul oricărui control să fie în registrul unic.

Ambii inculpați au precizat că nu I-au cunoscut pe martorul C.I., anterior audierilor de Ia D.N.A., negând orice întâlnire cu acesta în sediul vămii, susținând că în dimineața de 8 mai 2009, data presupusei întâlniri pentru primirea sumei de 600 RON, s-au aflat împreună, Z.P. și E.C., la P., pentru operațiunea de marcare-colorare.

Pentru dovedirea aspectelor invocate în apărare, cei doi inculpați au depus înscrisuri și au solicitat audierea martorei L.E.D., angajată a Vămii Ia Compartimentul Financiar-Contabilitate, aflat Ia parterul clădirii.

În opinia tribunalului, aceste probe, administrate în apărarea inculpaților, nu aduc informații esențiale și edificatoare în soluționarea cauzei, sens în care au fost considerate neconcludente și inutile.

Edificatoare în sensul susținerii vinovăției celor doi s-a apreciat a fi și depoziția martorului E.I., care a declarat că acțiunea de control din 22 septembrie 2009 Ia comercianții din Perieți a fost prima acțiune de control efectuată de el în această localitate. A remarcat că inculpatul E.C. și martorul denunțător C.I. se cunosc pentru că au discutat în șoaptă la o oarecare distanță de el, astfel încât nu a auzit despre ce anume și nici colegul său nu i-a spus.

În drept, fapta inculpaților Z.P. și E.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Reținând vinovăția inculpaților referitor la toate faptele prezentate în rechizitoriu, Tribunalul a aplicat fiecăruia câte o pedeapsă, în raport de criteriile generale și obligatorii de individualizare, reglementate de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei, astfel cum este el prezentat în art. 52 C. pen.

A fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, modalitatea și împrejurările comiterii și s-a apreciat că, față de atitudinea constant nesinceră a inculpaților, de pe întreg parcursul procesului penal, de procedeul acestora de a-și sfida propriul statut, de funcționari publici, și codul de conduită cu toate consecințele și responsabilitățile ce decurg din această calitate, dând astfel dovadă de neseriozitate și comportament nedemn, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu s-ar justifica reținerea de circumstanțe atenuante.

Elementele favorabile celor trei inculpați, precum lipsa antecedentelor penale și atitudinea de prezentare în fața organelor judiciare, vârsta ori nivelul de instruire, servesc pronunțării unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege.

Față de cuantumul fiecărei pedepse pronunțate, Tribunalul a constatat, de asemenea, îndeplinită în cauză condiția prevăzută în alin. (1) și (3) al art. 65 C. pen., pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de textul de lege incriminator.

Ca modalitate de executare a pedepsei principale, apreciind că pedeapsa nu este un scop în sine, ci trebuie avută în vedere posibilitatea reeducării fiecăruia dintre inculpați sub imperiul sancțiunii aplicate, iar în cazul inculpaților G.R.C. și E.C., aceștia sunt la prima abatere de natură penală și au săvârșit actele materiale ale unei singure infracțiuni de luare de mită, Tribunalul a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 86

1

C. pen.-art. 86

2

C. pen.

Ca urmare, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate acestor inculpați, sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani, alcătuită din cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de 3 ani și a încredința supravegherea celor doi inculpați, G.R.C. și E.C., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

Referitor la inculpatul Z.P., dat fiind perseverența infracțională a acestuia [a comis două infracțiuni prevăzute și pedepsite fiecare de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] în săvârșirea unor fapte grave, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, Tribunalul apreciază că pronunțarea unei pedepse rezultate, cu suspendarea executării, chiar și sub supraveghere, nu ar fi suficientă, nu ar servi rolului coercitiv-educativ-preventiv al pedepsei, sens în care va dispune executarea pedepsei în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, D.N.A și inculpații criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:

- Parchetul, privitor la greșita schimbare de încadrare juridică a faptei prin înlăturarea alin. (2) al art. 254 C. pen. în condițiile în care fapta săvârșită de inculpați se pedepsește mai drastic când se referă la persoane cu atribuții de control sau la cele care trebuie să constate și să sancționeze contravențiile [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] solicitând și o sporire a pedepselor aplicate inculpaților E.C. și G.R.C. în așa fel încât să permită suspendarea lor sub supraveghere dar pe o perioadă de timp mai îndelungată.

- inculpații, privitor la trimiterea lor în judecată pentru fapte care nu există solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea, prin decizia penală nr. 263/A din 9 decembrie 2010 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Justiție și de inculpatul Z.P. împotriva sentinței penale nr. 287/F din 8 octombrie 2010 pronunțată Tribunalul Ialomița.

A fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare:

A fost înlăturată aplicarea art. 334 C. proc. pen. și menținută încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați și art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și pedepsele aplicate acestora.

În baza art. 86

1

-art. 86

2

C. pen. a fost dispusă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatul Z.P. pe perioada unui termen de încercare de 6 ani.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Z.P. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de muncă.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu-și schimba domiciliul sau reședința și de a nu depăși granițele României decât în condițiile fixate de instanță.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 359 C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților G.R.C. și E.C. pe care îi obligă la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului.

Astfel, s-a reținut că situația de fapt reținută de prima instanță în urma administrării și analizării pe larg a întregului probatoriu de la dosar, a condus la stabilirea, fără echivoc, a vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii de luare de mită.

În drept, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile alin. (2) ale art. 254 C. pen., respectiv împrejurarea ca fapta să fie săvârșită de un subiect calificat, funcționar însărcinat cu atribuțiile de control, în cauză fiind vorba de persoane care, potrivit legii, au atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor și prin urmare ar fi incidente numai dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care particularizează în acest mod, activitatea pe care cei trei inculpați o desfășurau dispunând schimbarea de încredere juridică în acest sens.

Între atribuțiile de control incriminate în alin. (2) al art. 254 C. pen. și cele de constatare sau sancționare a contravențiilor, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, legiuitorul a înțeles să facă o distincție de vreme ce le-a separat în aceste texte de lege însă ceea ce le este comun constă în sancțiunea ce intervine în ambele cazuri, respectiv pedeapsa ce se aplică conform art. 7 alin. (1) (teza ultimă) din Legea nr. 78/2000 și devin incidente aceste dispoziții.

Prin urmare Curtea a avut în vedere încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriul Parchetului iar nu cea schimbată de prima instanță.

În ceea ce privește pedepsele aplicate, Curtea a constat că ele corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ale gradului de pericol social concret ale faptelor săvârșite, limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, persoana inculpaților, aflați la prima încălcare a legii penale, cu atitudini nesincere pe parcursul cercetărilor încât atât în cuantum cât și ca modalitate de executare (pentru inculpații E.C. și G.R.C.) vor fi apte să asigure triplul scop al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

În favoarea acestor inculpați procurorul a solicitat o ușoară majorare a pedepselor și a termenului de încercare a suspendării executării lor sub supraveghere, însă Curtea constată că ea nu se impune. Faptele inculpaților nu relevă un grad de pericol social sporit, cererile lor de acoperire a unor fapte contravenționale prin neaplicarea de sancțiuni unor mici comercianți care se ocupă cu fapte de comerț cu amănuntul în județe, pe plan local, nefiind acele fapte de corupție la nivel înalt ce se cer aspru pedepsite.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Z.P., sancționat mai drastic față de ceilalți coinculpați, pe motiv că a participat la două fapte de luare de mită la diferență de 1 an și a pretins sume de bani pentru a nu sancționa pe denunțători, Curtea a apreciat că și acesta poate beneficia de o altă modalitate a executării pedepsei, în afara mediului penitenciar, prin suspendarea ei sub supraveghere în condițiile art. 86

1

-86

2

C. pen. cu respectarea unor măsuri și obligații ce pot atrage revocarea ei dacă sunt încălcate ce rea credință.

Aceasta întrucât nu întotdeauna un mediu de detenție asigură și o reeducare pe măsură dar și în raport cu imputarea unei fapte în plus față de inculpații E.C. și G.R.C. pentru care nu se impune o sancțiune mai severă în condițiile în care și procurorul a pus concluzii în favoarea celor doi, doar privitor la o sporire a cuantumului pedepsei care să permită în continuare suspendarea ei (sub supraveghere) pe un timp de încercare mai îndelungat. Din această perspectivă apelului inculpatului Z.P. va fi admis de instanță.

Prin prisma analizării probatoriului și în această fază procesuală, Curtea a constat că faptele reținute în sarcina inculpaților există și au fost săvârșite cu vinovăție stând dovada declarațiile denunțătorilor coroborate cu ale martorilor iar susținerile inculpaților în vederea achitării nu sunt fundamentate de argumente solide care să le combată.

Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpații Z.P., G.R.C. și E.C. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 14 și 18 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurenții inculpați, susținerile apărătorului acestora, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și constată, stabilind la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă, că situația de fapt a fost corect reținută de instanțe.

În cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăției acestora.

În mod corect, instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, inculpații, în calitate de inspectori vamali încadrați la D.J.A.O.V. Ialomița, compartimentul accize, au pretins și primit sume de bani pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale unor comercianți.

Astfel, în sarcina inculpatului Z.P., s-a reținut că la data de 14 mai 2008, în exercitarea atribuțiilor de control inopinat la magazinul aparținând SC A. SRL Misleanu, constatând încălcări ale legii ce impuneau măsuri de sancționare contravențională, în scopul de a nu aplica sancțiunea amenzii, a pretins de la numitul A.C.I., suma de 1000 RON și o sticlă de whisky marca T. în valoare de 51 RON.

De asemenea, în aceeași calitate, la data de 4 mai 2009 și tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul SC L.C.I.M. SRL Perieți, unde a constatat încălcări de lege ce impuneau măsura sancționării contravenționale, în scopul de a nu aplica sancțiunea, a pretins de la numitul C.I. o sumă de bani, iar la data de 8 mai 2009 a mijlocit primirea de la martorul denunțător, C.I., de către inculpatul E.C., a sumei de 600 RON.

În sarcina inculpatului G.R.C. s-a reținut că, în calitate de inspector vamal la D.J.A.O.V. Ialomița, Compartimentul Accize, la data de 14 mai 2008, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul SC A. SRL Misleanu, unde împreună cu colegul său, inculpatul Z.P., au constatat încălcări de lege ce impuneau măsura sancționării contravenționale, în scopul de a nu aplica amenda, și-a manifestat explicit acordul la pretinderea de către inculpatul Z.P., de la numitul A.C.I., a sumei de 1.000 RON și a unei sticle de whisky, marca T., în valoare de 51 RON.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E.C., s-a reținut că în aceeași calitate, de inspector vamal la D.J.A.O.V. Ialomița, Compartimentul Accize, la data de 4 mai 2009, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul aparținând SC L.C.I.M. SRL Perieți, împreună cu colegul său, inculpatul Z.P., constatând încălcări de lege ce impuneau măsura sancționării contravenționale, în scopul de a nu aplica sancțiunea, și-a manifestat tacit acordul la pretinderea de către inculpatul Z.P., de la martorul denunțător, C.I., a unei sume de bani, pentru ca la data de 8 mai 2009, să primească efectiv de la aceeași persoană, suma de 600 RON.

Situația de fapt expusă a fost probată cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor A.C.I., A.L.Z., B.l., C.I. coroborate cu declarațiile inculpaților.

Înalta Curte, cu referire la cauză reține că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe bază de probe sigure, certe . Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În consecință, Înalta Curte apreciază că probatoriile administrate în cauză au fost corect percepute și temeinic analizate de către instanța de apel, neexistând nicio contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce a reținut instanța, ca stare de fapt, și conținutul mijloacelor de probă la care a făcut referire.

Înalta Curte constată că în speța dedusă judecății inculpaților le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acestora, asistați de câte un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, C.E.D.O. într-o jurisprudență constantă.

În mod justificat s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, reținută în sarcina inculpaților, probatoriile cauzei făcând dovada activității ilicite a celor doi inculpați. Astfel, depozițiile denunțătorului A.C.I. și C.I., ale martorilor A.C.I., A.L.Z., C.F., S.I., O.N., M.G., P.S., P.N., F.G., S.I.A., B.l. și C.I., procesul verbal de confruntare, precum și celelalte acte procedurale efectuate, fac dovada pretinderii de către inculpați a unor sume de bani în scopul de a nu aplica măsura sancționării contravențională. Din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate, a reieșit, fără dubiu, săvârșirea faptelor de către inculpați.

Simpla susținere a inculpaților că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, nu impun aplicarea principiului in dubio pro reo, atâta timp cât, poziția inculpaților nu se coroborează cu nici una din probele cauzei, probe ce dovedesc starea de fapt reținută în mod temeinic de către prima instanță. Constatând astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenți, acestea urmează a fi înlăturate iar hotărârea menținută în totalitate

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză nu poate fi reținută nici critica formulată de inculpați privitoare la nemotivarea hotărârii instanței de control judiciar, aceasta fiind amplă și detaliată, după cu