ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a admis cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de SC F. SRL împotriva Deciziei civile nr. 510 din 2 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, a anulat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, considerând-o potrivnică și că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 3 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă. Prin Decizia definitivă nr. 510 din 2 iunie 2014 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului Municipiul Câmpulung și a dispus evacuarea pârâtei SC F. SRL din spațiul ce face obiectul contractului de închiriere din 2008. Împotriva sentinței civile nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs intimatul Municipiul Câmpulung, fiind comunicate motivele de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. Potrivit dovezilor aflate la filele 31, 32, 37-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 19 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc.

civ., acesta arătând că recursul este admisibil, întrucât dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. lasă loc la interpretări iar dreptul de a exercita calea de atac nu îi poate fi suprimat, cu atât mai mult cu cât calea de atac a fost menționată în dispozitivul hotărârii atacate. A solicitat să se facă aplicarea art. 457 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 513 alin. (6) teza I din C. proc. civ. prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. Aceste din urmă dispoziții, cu valoare de excepție, trebuie raportate și interpretate coroborat cu cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Astfel, ipoteza reglementată de alin. (6) are în vedere exclusiv situația în care hotărârea supusă revizuirii este ea însăși susceptibilă de a fi atacată.

Altfel spus, legiuitorul a menționat prin acest text - art. 513 alin. (6) - calea de atac a recursului cu semnificația suprimării căii de atac a apelului, pentru ipotezele în care această cale de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi de atac, în situația în care aceasta nu ar fi prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului legalității și unicității căii de atac și ar crea, contrar intenției legiuitorului, un nou grad de jurisdicție. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010- privind Noul C. proc.

civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu având ca obiect evacuarea pârâtei SC F. SRL din spațiul ce face obiectul unui contract de închiriere, cererea de evacuare fiind prevăzută la art. 94 lit. d) din Legea nr. 134/2010. Față de cele sus menționate, Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, Secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, textul consacră principiul legalității căilor de atac; în speță, menționarea inexactă din dispozitiv a dreptului la recurs nu are nici un efect asupra inexistenței dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Dispozițiile art. 457 alin. (3) și (4) C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță de vreme ce Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă niciunei căi de atac. În acest context al analizei, nu ar putea să curgă de la data comunicării deciziei prin care s-a respins ca inadmisibil recursul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, așa cum prevăd dispozițiile art. 457 alin. (3) teza finală și cum solicită recurentul.

În virtutea aceluiași raționament juridic, întrucât decizia atacată nu este susceptibilă de a mai fi atacată, instanța nu poate recalifica calea de atac, deja indicată ca fiind recurs, în condițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât să o convertească într-o cale de atac admisibilă. Nu în ultimul rând, se reține că prezentul recurs este inadmisibil având în vedere considerentele anterioare potrivit cărora împotriva unei hotărâri definitive, fără drept de recurs, nu se poate exercita calea de atac a recursului. Cum căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de declarat de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva Deciziei nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva Deciziei nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.