ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin

sentința civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a admis cererea de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de SC F.

SRL împotriva Deciziei civile nr. 510 din 2 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul

Argeș, a anulat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, considerând-o

potrivnică și că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 3

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă.

Prin Decizia definitivă

nr. 510 din 2 iunie 2014 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea

reclamantului Municipiul Câmpulung și a dispus evacuarea pârâtei SC F. SRL din

spațiul ce face obiectul contractului de închiriere din 2008.

Împotriva sentinței

civile nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a

declarat recurs intimatul Municipiul Câmpulung, fiind comunicate motivele de

recurs.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca

acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..

Potrivit dovezilor

aflate la filele 31, 32, 37-40 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în

data de 19 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al

recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin.

(4) C. proc. civ., acesta arătând că recursul este admisibil, întrucât

dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. lasă loc la interpretări iar

dreptul de a exercita calea de atac nu îi poate fi suprimat, cu atât mai mult

cu cât calea de atac a fost menționată în dispozitivul hotărârii atacate. A

solicitat să se facă aplicarea art. 457 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 513

alin. (6) teza I din C. proc. civ. prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru

hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Aceste din urmă

dispoziții, cu valoare de excepție, trebuie raportate și interpretate coroborat

cu cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită.

Astfel, ipoteza

reglementată de alin. (6) are în vedere exclusiv situația în care hotărârea

supusă revizuirii este ea însăși susceptibilă de a fi atacată.

Altfel spus,

legiuitorul a menționat prin acest text - art. 513 alin. (6) - calea de atac a

recursului cu semnificația suprimării căii de atac a apelului, pentru ipotezele

în care această cale de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe

aceea a instituirii unei noi căi de atac, în situația în care aceasta nu ar fi

prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului legalității și unicității căii de

atac și ar crea, contrar intenției legiuitorului, un nou grad de jurisdicție.

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010-

privind Noul C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a)-i)

din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată.

Obiectul prezentului

dosar îl reprezintă un litigiu având ca obiect evacuarea pârâtei SC F. SRL din

spațiul ce face obiectul unui contract de închiriere, cererea de evacuare fiind

prevăzută la art. 94 lit. d) din Legea nr. 134/2010.

Față de cele sus

menționate, Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel

Pitești, Secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă

recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta.

Prin urmare, textul

consacră principiul legalității căilor de atac; în speță, menționarea inexactă

din dispozitiv a dreptului la recurs nu are nici un efect asupra inexistenței dreptului

părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Dispozițiile art. 457

alin. (3) și (4) C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea în speță de vreme

ce Decizia civilă nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă niciunei căi de

atac.

În acest context al

analizei, nu ar putea să curgă de la data comunicării deciziei prin care s-a

respins ca inadmisibil recursul, termenul pentru exercitarea căii de atac

prevăzute de lege, așa cum prevăd dispozițiile art. 457 alin. (3) teza finală

și cum solicită recurentul.

În virtutea aceluiași

raționament juridic, întrucât decizia atacată nu este susceptibilă de a mai fi

atacată, instanța nu poate recalifica calea de atac, deja indicată ca fiind

recurs, în condițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât să o

convertească într-o cale de atac admisibilă.

Nu în ultimul rând,

se reține că prezentul recurs este inadmisibil având în vedere considerentele

anterioare potrivit cărora împotriva unei hotărâri definitive, fără drept de

recurs, nu se poate exercita calea de atac a recursului.

Cum căile de atac nu

pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în

raport de prevederile art. 129 din Constituție, pentru considerentele arătate,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de declarat

de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva Deciziei nr. 13 din 2

februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de intimatul Municipiul Câmpulung, prin primar împotriva

Deciziei nr. 13 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2015.