ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2014

Deliberând asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 2634 din 02 aprilie 2013 Tribunalul București a admis cererea și a obligat parata să plătească reclamantei suma de 311.745 lei reprezentând penalități calculate conform art. 10 pct. 10.1 din contractul din 2007. Pentru a concluziona în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 11 decembrie 2007 intre parti s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 2007, având ca obiect producerea cantității de 7.500.000 buc, caserole ovale din polipropilena cu I.M.L. corp caserola si capac, volum 200 ml (180 gr), ce urma sa o achiziționeze parata intr-o perioada de 3 ani, caserole personalizate care nu se pot vinde altor clienți din România așa cum este specificat in contract la art. 4.1.

Tribunalul a reținut ca, potrivit contractului încheiat între părți, pentru ca reclamanta sa poată produce caserolele contractate de către parata, a fost obligata sa achiziționeze o matrița in valoare de 78.300 euro și un atachement la robotul I.M.L.

in valoare de 34.900 euro, ce nu pot fi folosite decât pentru producția acestui tip de caserola personalizat Din probatoriu administrat in cauza, respectiv concluziile raportului de expertiza rezulta ca pot fi folosite caserolele produse de reclamanta pe o linie automata de ambalare identica cu cea deținuta de parata O.F., cu condiția efectuării unor mici reglaje a utilajului deținut da parata, respectiv reglarea plăcilor de așezare a caserolelor si a presiunii de vacuum" În ceea ce privește calitatea produselor fabricate, expertul a arătat ca au fost respectate cerințele contractuale, in sensul ca nu sunt mai slab calitativ caserolele produse de reclamanta, calitatea produselor reclamantei respectând prevederile contractule prevăzute la art. 8 din contractul din 2007. Față de acestea, tribunalul a apreciat ca, in consecința, culpa aparține paratei care nu a înțeles sa-si respecte obligațiile contractuale asumate astfel ca, potrivit dispozițiilor art. 969 teza I C. civ., care dispun in sensul "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante ", raportat la art. 10 pct. 10.1 din contractul încheiat între părți care prevede "daca beneficiarul nu cumpăra cantitatea ceruta timp de 3 ani, este de acord sa plătească penalități de 0,01 euro/bucata pentru cantitatea rămasa necumpărată", rezulta ca obligația contractuala a devenit exigibila la 31 decembrie 2010,

pentru întreaga cantitate rămasă necumpărată - respectiv 7.500.000 buc, in aceste condiții reclamanta calculând penalități 0,01 euro/buc conform art. 10 pct. 10.1 din contract, respectiv: 7.500.000 x 0,01 euro/buc = 75.000 euro x 4,0885 lei la data de 10 iunie 2011 = 311.745 lei. Împotriva sentinței civile a formulat în termen legal apel SC O.F. SRL prin care se solicită, în principal, rejudecarea pe fond a cauzei, schimbarea în tot a sentinței, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, suspendarea executării sentinței civile nr. 2634/2013, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. nr. 502 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, s-au respins cererea de încuviințare a probatoriului și cererea de suspendare a executării silite sentinței civile nr. 2634 din 02 aprilie 2013, ca rămasă fără obiect.

A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC O.F. SRL împotriva sentinței civile nr. 2634 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, și în consecință: A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată și a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond și a sumei de 3.619 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel. S-a reținut că cererea de suspendare având în vedere termenul până la care se produc efectele suspendării s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 2634/2013.

Asupra cererii de încuviințare a probatoriului constând în efectuarea unei noi expertize tehnice, având în vedere motivele de apel formulate, raportate la modalitatea de interpretare și executare a convenției, instanța de apel a respins-o, cererea ca nefiind concludentă și pertinentă soluționării pe fond a cauzei. Pe fondul cauzei, s-a constatat că: Potrivit contractului de vânzare cumpărare din 2007, instanța a constatat că între părți s-au stabilit raporturi comerciale potrivit cărora, reclamanta s-a obligat să livreze paratei caserole ovale din polipropilena cu I.M.L. corp caserola și capac, conform comenzii ferme, cu obligația acesteia din urma de a achita prețul stabilit. Având în vedere că părțile au convenit în mod expres asupra calității produsului ce urma să fie achiziționat art. 7 convenție), raportat totodată și la obiectul contractului, prevăzut la art. 2 din contract, Curtea apreciază că părțile au convenit asupra vânzări după mostră, sau model.

Din interpretarea logică a dispozițiilor contractuale, dar și a prevederilor legale care reglementează această varietate de vânzare, Curtea constată că, deși contractul se încheie în momentul realizării acordului de voință al părților cu privire la bunul vândut și la preț (în speță, 11 decembrie 2007, caserola ovală din P.P. cu I.M.L. corp caserola și capac, calitate specificată în anexa 2, la preț stabilit în Anexa 1), transmiterea proprietății operează la momentul predării bunului(art. 1680 C. civ.).

Instanța de apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada executării obligației de a livra bunul convenit în mod expres sau a modificării convenției intervenite între părți, în sensul că pârâta a acceptat executarea contractului în condițiile propuse unilateral de către vânzător după încheierea sa, în mod valabil, constând în efectuarea unor reglaje respectiv reglarea plăcilor de așezare a caserolelor și a presiunii de vacuum, iar această dovadă îi incumbă, potrivit disp. art. 1169 C. civ. S-au aplicat și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta prin administrator judiciar au declarat recurs. În susținerea recursului, recurenta critică soluția din apel sub aspectul greșitei rețineri că nu a făcut dovada livrării bunurilor.

Sub acest aspect, recurenta susține că, instanța de apel era obligată să facă aplicațiunea dispozițiilor 225 C. proc. civ. și pârâta trebuia să depună interogatoriul propus, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză. În opinia sa, instanța de apel nu a reținut corect situația de fapt, iar din probele administrate în cauză, linia de ambalare deținută de partea adversă are probleme tehnice, și nu caserolelor produse de societatea recurentă. Contrar reținerilor instanței anterioare, recurenta precizează că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, singura vinovată fiind partea adversă care nu a înțeles reglarea utilajului, motivarea deciziei fiind deficitară. În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente: Din analizarea criticilor formulate de reclamant, acestea nu respecte exigențele mai sus arătate, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității cererii de recurs, în considerarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenți se referă la aspecte de netemeinicie cu privire la probele administrate în cauză și la situația de fapt deja stabilită. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursului. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - pârâtă SC O.F.

SRL ca nefondată, deoarece intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, știut fiind că pentru acordarea cheltuielilor de judecată, partea care le cere trebuie să facă dovada cu acte jusitificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC I.P. SRL prin administrator judiciar T.A. Sprl - bucurești împotriva Deciziei civile nr. 502 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - pârâtă SC O.F. SRL ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2014.