ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Primăria comunei Frumosu - prin primar, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 152 din 11 februarie 2013 emisă de intimat, anularea deciziei contestate și implicit, a debitului stabilit în sarcina contestatoarei în suma de 393.861,72 RON, echivalent 88.167,47 euro, sumă primită cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate pentru implementarea proiectului ''Creșterea capacității de intervenție a serviciului voluntar pentru situații de urgență din comuna Frumosu, județul Suceava", ajutor financiar nerambursabil în baza contractului de finanțare nerambursabilă acțiuni externe ale Comunității Europene - Phare nr. xx.

Prin sentința civilă nr. 226 din 18 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria comunei Frumosu - prin primar, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, a anulat decizia nr. 152/2013 precum și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. PP/2012, emise de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod eronat a dispus anularea deciziei nr. 152/2013 și a procesului verbal nr. PP/2012, reținând faptul că, raportat la data de 28 noiembrie 2008, data încheierii contractului, O.U.G. nr. 66/2011 „nu poate fi aplicată retroactiv față de principiul neretroactivității legii civile consacrat prin Constituția României". Mai mult, aceasta a dispus și anularea procesului-verbal deși reclamanta nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată. Recurentul mai susține că indiferent de momentul identificării/constatării neregulilor în utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora încălcarea legii se sancționează.

Așadar, orice abatere de la prevederile legislației naționale și comunitare sunt sancționate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispozițiile legale incidente la momentul la care faptele și actele juridice s-au produs. Interpretarea acestor prevederi legale rezultă tocmai din situația de excepție a activității de control, controlul având caracter ulterior, inclusiv înăuntrul termenului de prescripție extinctivă. Existând precedente cu privire la aplicarea în timp a O.G. nr. 79/2003 care a generat uneori, debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat, cu consecințe de restituire integrală a sumelor de care aceștia au beneficiat în mod necuvenit, prin apariția O.U.G.

nr. 66/2011 legiuitorul vine să limpezească aceste neajunsuri legislative anterioare, consacrând în textul de act normativ principiul proporționalității aplicabil situațiilor de nereguli sau fraude, după caz, în cheltuirea banului public european sau public național. Exprimarea concretă a acestui principiu se regăsește în conținutul anexei 1 a O.U.G. nr. 66/2011 în care sunt stabilite procentual corecțiile financiare pentru fiecare abatere constatată, ca și în cauza de față. Recurentul consideră că, în cauză, este vorba de nerespectarea legislației în vigoare, inclusiv a legislației achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006), situație prin care beneficiarul de față încalcă cadrul legislativ ce reglementează procedura de achiziție publică, și nu numai, nesocotind dispozițiile normelor imperative, dar și onerative care alcătuiesc dispozitivul O.U.G.

nr. 34/2006 care prin excelență este constituit astfel, sau a celorlalte documente arătate anterior comunitare sau naționale. Toate aceste încălcări legislative reprezintă în fapt, nereguli care atrag după sine corecții financiare, în consecință, prin raportare la O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, argumentele aparent justificate ale instanței de fond, de admitere a acțiunii reclamantei, pe motiv de aplicare a unui act normativ retroactiv intrării sale în vigoare, nu pot fi primite în condițiile în care obiectul dedus judecății îl reprezintă tocmai încălcarea legislației comunitare și naționale în vigoare cu privire la utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin decizia nr. 152/2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare privind proiectul PHARE nr. xx „Creșterea capacității de intervenție a serviciului voluntar pentru situații de urgență din comuna Frumosu, județul Suceava", a fost menținut procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. PP din 18 decembrie 2012 pentru suma de 88.167,47 euro reprezentând cheltuieli declarate neeligibile.

Înalta Curte constată că, în cauză, contractul de finanțare nerambursabilă asupra căruia s-au făcut verificări și constatări prin procesul verbal în discuție - contractul nr. xx a fost încheiat la data de 28 noiembrie 2008 între reclamantă ca beneficiar, Oficiul de Plăți și Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice București ca autoritate contractantă și Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice (U.C.R.A..P.) ca autoritate de implementare. Înalta Curte constată că susținerile din recurs potrivit cărora instanța de fond în mod greșit a reținut inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 pentru că acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractelor și a săvârșirii faptelor ce pot fi sancționate cu corecție financiară, sunt întemeiate având în vedere faptul că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care se desfășoară după data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ. Activitatea de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile actului normativ invocat, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, în situația în care activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost declanșată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi (O.G.

nr. 79/2003). În cauza de față, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantei. Deci, pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile prevederile acestui act normativ. Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”. Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activitățile de constatare a neregulilor care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activitățile de constatare a neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G.

nr. 66/2011, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere toate apărările și susținerile părților urmând a analiza cauza pe fondului ei. În concluzie, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile împotriva sentinței nr. 226 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015.