ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC A.C. SA Sibiu a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în totalitate a actului

administrativ emis, decizia din 13 iunie 2012 înregistrată la SC A.C. SA Sibiu

din 19 iunie 2012 și toate actele ce decurg din aceasta, procesul-verbal de constatare

din 6 aprilie 2012 și erata din 6 septembrie 2012;

- obligarea pârâtului la repararea

pagubei cauzate prin actele administrative atacate în sumă de 522,199,16 euro

respectiv

1.282.584,79 RON

și restitiuirea acestei sume;

-

obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 909,2 RON reprezentând 44

RON taxa de timbru și timbru judiciar și 865,2 RON c/val onorariu traduceri și legalizare.

În drept a invocat dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011, Legii nr. 554/2004 și cele ale Memorandumului de finanțare ratificat

prin Legea nr. 373/2003.

Pentru opozabilitate, la data de 20

martie 2013, în urma cererii formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

Oficiul de Plăți și Contractare Phare față de dispozițiile art. II alin. (1) și

alin. (3) din O.U.G. nr. 6/2013 a solicitat introducerea în cauză, în calitate de

pârât substituent, Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Instrumente Financiare

Nerambursabile, sens în care instanța a încuviințat cererea.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 159/2013 din 22

mai 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SA Sibiu în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Instrumente Financiare Nerambursabile,

și în consecință, a anulat în pare decizia înregistrată din 13 iunie 2012 și procesul-verbal

de constatare din 6 aprilie 2012 emise de Oficiul de Plăți și Contractare Phare

în sensul că exonerează reclamanta de plata sumei de 7.058 euro, menținând în rest

actele atacate.

Totodată, a obligat pârâta să restituie

reclamantei suma de 7.058 euro și să-i plătească acesteia suma de 50 de RON cu titlul

de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță, analizând legalitatea actelor administrative întocmite, raportat la categoriile

de cheltuieli a reținut următoarele:

Referitor la costurile de operare după

finalizarea proiectelor respectiv suma de 29.342,22 euro, contractul „Extinderea

și reabilitarea rețelei de canalizare și contorizarea și monitorizarea rețelei de

distribuție a apei potabile”, este decontată din linia bugetară III.19 Piese de

schimb având o valoare totală de 29.342,22 euro 110.563,20 euro în Certificatul

Interimar de Plată din 18 martie 2010, cu factura din 19 martie 2010 și 18.799,02

euro în Certificatul Interimar de Plată din 26 noiembrie 2010, cu factura din

29 noiembrie 2010), declarată CE prin Aplicația de Plată Finală și suma de 59.500

euro, contractul „Reabilitarea stație de tratare a apei potabile D.”, este plătită

din art. 4.21.3 „Sume provizionate pentru piese de schimb” în valoare totală de

100.000 euro (conform Certificatului Interimar de Plată din 26 octombrie 2010, cu

factura din 29 noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicația de Plată Finală), instanța

a constatat că aceste sume nu au putut fi utilizate înainte de finalizarea proiectului,

justificarea decontării lor intervenind doar la momentul folosirii lor.

Ca atare în mod corect au fost calificate

costuri de operare ulterioare finalizării proiectului.

În ceea ce privește cheltuielile efectuate

pentru achiziția unor echipamente durabile și care nu sunt specificate în Memorandumul

de finanțare și nu sunt permanent instalate și fixate în proiect, suma de 14.940,40

euro, contractul „Extinderea și reabilitarea rețelei de canalizare și contorizarea

și monitorizarea rețelei de distribuție a apei potabile”, este decontată din linia

bugetară Certificat Interimar de Plată din 26 noiembrie 2010 cu factura din 29

noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicația Finală de Plată și suma de 45.725,62

euro, contractul „Reabilitarea stație de tratare a apei potabile D.”, este plătită

din linia bugetară și Certificatului Interimar de Plată din 26 octombrie 2010, cu

factura din 29 noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicația de Plată Finală, instanța

a reținut că potrivit Anexei III.2, Secțiunea VI, alin. (1) lit. a) din Memorandumul

de finanțare curtea reține că prima condiție pentru ca respectivele cheltuieli să

fie considerate eligibile o reprezintă cuprinderea utilajelor și echipamentelor

care vor fi permanent instalate și fixate în proiect în inventarul echipamentului

durabil.

Arată prima instanța că natura bunurilor

achiziționate influențează în mod decisiv calificarea acestor cheltuieli ca eligibile

sau neeligibile. Or uneltele și echipamentele de tipul chei, șurubelnițe, ciocane,

unelte de măsurare, clește, aparat de sudură, diverse scule nu pot constitui, prin

natura lor, parte integrantă a sistemului de colectare a apelor uzate, respectiv

de tratare și furnizare a apei potabile și implicit nu pot îndeplini condiția de

a fi permanent instalate și fixate în proiect.

Referitor la costurile indirecte asociate

extinderii de 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului

04, în sumă de 417.315,76 euro.

A reținut instanța că autoritatea de control

a declarat aceste sume ca neeligibile față de prevederile Instrucțiunii AM ex-ISPA

din 6 februarie 2008, fiind întârzieri cauzate de autorități, iar în actul adițional

se precizează că extinderea este aprobată fără compensații financiare față de Constructor.

Însă, temeiul revendicării antreprenorului

l-a constituit clauza 8.5 din Condițiile generale de Contract FIDIC Roșu, întârzieri

cauzate de autorități, aspect acceptat de către beneficiar. Pe de altă parte, susține

instanța, argumentul privitor la imposibilitatea de natură tehnică de a realiza

subtraversarea căii ferate pe C.T. pentru colectorul de canalizare nu a fost indicat

de către inginer ca justificare pentru aprobarea prelungirii duratei de execuție.

De altfel, nu întrunește cerința de circumstanță impredictibilă din punct de vedere

tehnic atâta timp cât, din corespondența purtată de părți nu rezultă modificări

ale terasamentului căii ferate unde trebuia executată subtraversarea față de situația

de fapt avută în vedere la momentul demarării procedurilor pentru încheierea contractului

de finanțare, iar beneficiarul nu a demonstrat că, la momentul elaborării proiectului

tehnic, au fost efectuate toate investigațiile specifice necesare.

În fine, a arătat că toate aceste aspecte

nu fac decât să confirme concluzia că prelungirea duratei de execuție este datorată

unor întârzieri cauzate de autorități, astfel că sumele achitate pentru aceasta

nu reprezintă cheltuieli eligibile.

Referitor la suma de 7.058 euro plătită

pentru revizuirea M. planului la nivel municipal, instanța a reținut că autoritatea

de control a declarat această sumă ca neeligibilă față de împrejurarea că, prin

realizarea M. Planului Județean elaborat de Consorțiul P.F./R. aprobat de Ministerul

Mediului și Pădurilor, condiționalitatea pentru plata finală fiind îndeplinită,

iar reclamanta nu a indicat care sunt elementele de noutate aduse de M. Planul elaborat

de consultantul B.V./N.

Argumentează instanța că, din punct de

vedere cronologic, M. Plan elaborat de B.V./N. a fost contractat anterior celui

elaborat de Consorțiul P.F./R., urmărind scopuri diferite și în cadrul unor programe

diferite: primul, măsură specifică pre-aderării, ISPA iar celălalt în cadrul Programului

Operațional Sectorial Mediu. Așadar, condițiile ce trebuie respectate erau cele

în vigoare la data încheierii contractului. Cum acestea au fost respectate, necesitatea

elaborării fiind prevăzută de Memorandumul de finanțare iar eligibilitatea cheltuielilor

fiind justificată potrivit art. 8 lit. b) din Capitolul III al Regulamentului Comisiei

din 2002 și art. 9 lit. a) din Capitolul 2 al Regulamentului Comisiei din 2003,

urmează a se conchide că în mod greșit s-a stabilit recuperarea acestei sume de

la reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 159 din

22 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1004/57/2012, au declarat recurs reclamanta

SC A.C. SA Sibiu și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul

Fondurilor Europene.

Reclamantul-recurent critică hotărârea

primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivele de recurs

prevăzute art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Susține în fapt caracterul eligibil al

cheltuielilor în sumă de 522.199,16 euro respectiv 2.228.584,75 RON, sumă stabilită

cu titlu de corecție financiară prin procesul-verbal de constatare din 6 aprilie

2012 privind măsura ISPA „modernizarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare

în municipiul Sibiu România”, cheltuieli reprezentând contravaloarea pieselor de

schimb, a sculelor speciale achiziționate prin contracte, a costurilor indirecte

pentru extinderea cu 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului.

Despre cheltuielile pentru piesele de schimb

și pentru scule speciale se arată că au fost expres achiziționate pentru implementarea

proiectului în baza contractelor încheiate între Oficiul de plății și contractare

Phare în calitate de autoritate contractantă și firmele S.Y.I.V.T. AS și A.E. GMBH

Austria. Toate aceste cheltuieli au fost făcute în derularea proiectului, iar decontările

corespund perioadei 2008-2009.

Obligația asigurării de către antreprenori

a pieselor de schimb și pieselor speciale a fost prevăzută în caietul de sarcini,

documentația de licitație fiind aprobată de delegația Comisiei Europene.

Este greșită interpretarea instanței de

fond în sensul că piesele de schimb nu au putut fi folosite înainte de finalizarea

proiectului sau pentru derularea acestuia, întrucât ofertantul a trebuit să asigure

piese de schimb care să ajungă pentru o perioadă de 2 ani corespunzătoare termenului

de garanție.

Nu pot fi încadrate în categoria cheltuieli

apărute după finalizarea proiectului întrucât aceste costuri reprezintă cheltuieli

de capital înregistrate ca atare în contabilitatea beneficiarului final și au apărut

pe perioada derulării proiectului, decontările fiind făcute în perioada 2008-2009

așa cum de altfel se specifică în toate rapoartele de audit elaborate în timpul

implementări măsurii ISPA Sibiu.

Uneltele speciale au fost achiziționate

exclusiv în vederea reparației și întreținerii investiției de capital, mai exact

a echipamentelor menționate în Memorandumul de finanțare Anexa nr. III 2 Secțiunea

a VI-a, uneltele fiind necesare întreținerii și reparației echipamentelor și utilajelor

care au fost reabilitate în cadrul sistemului de colectare a apelor uzate și tratarea

apei potabile.

Referitor la suma de 417.315,76 euro se

arată că aceasta reprezintă costuri indirecte asociate extinderii de 6,5 luni a

perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului, „extinderea și reabilitarea

rețelei de canalizare, contorizarea și monitorizarea rețelei de distribuție a apei”

ce au fost aprobate certificate și declarate Comisiei Europene prin aplicația de

plată finală.

Toate aceste cheltuieli au fost decontate

din bugetul de „cheltuieli neprevăzute ale contractului”, fără ca aceste costuri

să conducă la depășirea valorii de contract acceptate, prevederile actului adițional

fiind astfel întrutotul respectate așa cum s-a precizat și în notificare din 7

ianuarie 2010 emisă de ISPA.

Se mai relevă faptul că au fost îndeplinite

condițiile pentru extinderea perioadei de execuției, că această extindere a

fost aprobată de autoritatea investită cu competențe în gestionarea fondurilor europene

conform adresei din 8 ianuarie 2010, condițiile de extindere fiind respectate. Despre

aceste împrejurări s-a făcut mențiuni și în raportul de audit.

În susținerea eligibilității acestor cheltuieli

mai face trimitere și la concluziile finale din raportul „on the spot” de unde rezultă

în mod indubitabil că sumele au fost considerate că au caracter eligibil.

Ministerul Fondurilor Europene, prin cererea

de recurs formulată solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii

contestației și pentru suma de 7.058 euro plătită pentru revizuirea M. planului

la nivel municipal.

Se susține în cererea de recurs neeligibilitatea

acestor cheltuieli, întrucât la data la care a fost aprobat M. planul la nivel municipal

era deja aprobat M. planul la nivel Județean. Beneficiarul final nu a prezentat

elemente de noutate pentru justificarea M. Planului elaborat de consultantul B.V./N.

și nici nu a făcut dovada că a fost aprobat de Ministerul Mediului și Pădurilor

s-au acceptat de Comisia Europeană.

Examinând sentința recurată în raport de

motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare din

6 aprilie 2012 corectat prin erata din 6 septembrie 2012, în condițiile prevăzute

de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor

apărute în obținerea și utilizarea Fondurilor Europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora denumită în continuare O.U.G. nr. 66/2011, reclamantei-recurente

i s-a aplicat o corecție financiară de 522.199,16 euro respectiv 2.288.584,75 RON

în cadrul măsuri ISPA „modernizarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare

în municipiul Sibiu România”, neregula reținută constând în plata unor cheltuieli

neeligibile.

Corecția aplicată în baza procesului-verbal

de constatare a fost menținută prin decizia din 13 iunie 2012, înregistrată la SC

A.C. SA Sibiu din 19 iunie 2012 și parțial prin hotărârea recurată.

Analizând sentința recurată se constată

că în considerentele acesteia nu sunt arătate motivele pentru care sunt înlăturate

apărările recurentei-reclamante în susținerea eligibilității cheltuielilor plătite.

A susținut reclamanta în fațta instanței

de fond că cheltuielile pentru piesele de schimb și uneltele speciale s-au făcut

pe durata derulării contractelor fiind decontate în perioada 2009-2010, împrejurare

consemnată și în raportul de audit ce a stat la baza încheierii procesului-verbal

de constatare. Aceste cheltuieli au fost cuprinse în contractele încheiate pentru

realizarea proiectului extinderea și realizarea rețelei de canalizare, contorizare

și monitorizare a rețelei de distribuție a apei dar și în documentația de licitație,

toate cheltuielile fiind aprobate certificate și declarate eligibile de Comisia

Europeană prin aplicația de plată.

Nu rezultă din cuprinsul hotărârii, că

a fost analizată efectiv documentația de licitație în special caietul de sarcini

unde se face referire la lista pieselor de schimb și unelte speciale dar și a condițiilor

de achiziționare a pieselor de schimb, a contractelor încheiate cu cei doi antreprenori

în special a clauzelor cu referire la aceste piese de schimb și unelte speciale

sau avizele pentru aprobarea acestor cheltuieli la care face referire reclamanta-recurentă.

Nu s-a făcut o analiză comparativă a listei

pieselor de schimb și a uneltelor speciale din caietul de sarcini, sau înscrise

în contract cu cele înregistrate în contabilitatea beneficiarului final, deși se

impunea o astfel de analiză în condițiile în care organele de control au stabilit

caracterul neeligibil al acestor cheltuieli dar nu au lămurit în concret natura

pieselor de schimb și a uneltelor ce se impuneau a fi achiziționate în raport de

prevederile din Memorandumul de finanțare aprobat prin Legea nr. 373/2003, dar și

în ce condiții trebuiau asigurate pe perioada de garanție prevăzută în contract.

În privința cheltuielilor în sumă de 417.315,76

euro reprezentând costuri indirecte asociate extinderii cu 6,5 luni a perioadei

de încheiere a lucrărilor aferente contractului „extinderea și reabilitarea rețelei

de canalizare contorizare și monitorizarea rețelei de distribuție a apei”, s-a susținut

de către reclamantă în fața instanței de fond, că extinderea perioadei de execuție

a fost aprobată de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene

prin Addendumul din 13 ianuarie 2010, fără costuri suplimentare față de valoarea

de contract acceptată. Costurile pentru perioada de extindere au fost plătite din

bugetul de „cheltuieli neprevăzute ale contractului”, fără ca acest fapt să conducă

la depășirea valorii de contract acceptată, prevederile actului adițional fiind

astfel respectate, aspect menționat și în notificarea din 7 ianuarie 2010 emisă

de ISPA. Se mai susține că toate aceste cheltuieli au fost avizate de Comisia Europeană.

Judecătorul fondului, constată caracterul

neeligibil al acestor cheltuieli pe considerentul că circumstanțele invocate de

reclamantă pentru justificarea prelungirii duratei execuție a contractului nu pot

fi încadrate în categoria circumstanțe „imprevizibile” deși toate aceste circumstanțe

au fost analizate de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene

și aprobată extinderea perioadei de execuție a contractului. Nu se precizează motivul

pentru care se înlătură această aprobare.

Nu sunt analizate aspectele invocate de

reclamantă vizând modalitatea de plată, existența unui buget pentru cheltuielilor

neprevăzute ale contractului, dacă prin aceste cheltuieli s-a depășit valoarea contractului

sau dacă aceste plăți au fost aprobate de către Comisia Europeană așa cum susține

reclamanta.

În privința nerespectării principiului

proporționalității în aplicarea corecției financiare, reclamanta susține că au fost

respectate în totalitate prevederile legale și contractuale făcând trimitere în

acest sens la concluziile din raportul de audit întocmit de Curtea de Conturi unde

se precizează că măsura ISPA a fost implementată în conformitate cu prevederile

Memorandumului de finanțare, iar obiectivele acestuia au fost atinse.

Nu rezultă din considerentele hotărârii

că a fost analizat raportul de audit sub acest aspect dar nici dacă obiectivele

proiectului au fost atinse și dacă cheltuielile cu realizarea investiției sau încadrat

în valoarea aprobată, împrejurări cu influență în stabilirea cuantumului corecției

financiare. Caracterul eligibil al cheltuielilor pentru M. Planul Municipal nu a

fost analizat din perspectiva apărărilor Ministerului Fondurilor Europene în sensul

necesității aprobării de către Ministerul Mediului și Pădurilor, a existenței unor

elemente noi față de M. Planul Județean dar și a avizării din partea Comisiei Europene.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia

că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261

pct. 5 C. proc. civ., dispoziții care obligă judecătorul fondului să arate motivele

de fapt și de drept care au format convingerea lui, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o, dar și a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, ce

presupune dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente

pentru cauza lor și obligația instanței să examineze în mod real problemele esențiale

care i-au fost supuse.

Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor

Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi

concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât

dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate

de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, implică mai ales în sarcina instanței, obligația

de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor și argumentelor probatorii ale părților

cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază

că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului precizarea

în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă

cererea de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe a motivării

actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat

în raport de motivele prezentate prin acțiunea dedusă judecății și de argumentele

aduse în apărare de partea adversă dar și în raport de prevederile art. 2 alin.

(1) lit. a) și n) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc noțiunea de „neregulă” dar

și principiul, „proporționalității”.

Potrivit acestor dispoziții legale neregula

reprezintă, „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport

cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile

contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții,

ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe

în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia

bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile

publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”; iar principiul

proporționalității presupune, „orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie

adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește

resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea

creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența

neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului

respectiv”.

Nu rezultă din considerentele hotărârii

că au fost analizate aceste elemente constitutive ale abaterii reținute sau a fost

respectat proporționalității raportat la criteriile descrise în textul legal sus­citat.

Pentru toate aceste considerente

Înalta Curte retine că în temeiul prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 261 din același cod se impune

admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare vor fi analizate susținerile

părților vizând caracterul eligibil sau neeligibil al cheltuielilor plătite pentru

care s-a aplicat corecția financiară. În acest sens vor fi analizate documentele

de atribuire prin licitație a contractelor către antreprenori în special caietul

de sarcini cu lista pieselor de schimb și scule speciale, contractele încheiate

pentru realizarea proiectelor vizând „extinderea și reabilitarea rețelei de canalizare,

contorizarea și monitorizarea rețelei de distribuție a apei potabile” și „reabilitarea

stației de tratare a apei potabile D." cu referire la clauzele înscrise în

contract pentru asigurarea pieselor de schimb și uneltelor speciale pe durata executării

proiectului, dar și în perioada de execuție precum și cele referitoare la cheltuielile

efectuate prin prelungirea perioadei de execuție.

Pentru aceste din urmă cheltuieli se va

analiza modalitatea în care s-au plătit fondurile alocate pentru aceste cheltuieli,

dacă s-a respectat valoarea inițială a contractului probat și dacă toate aceste

plăți au fost avizate de autoritatea investită cu competențe în gestionarea fondurilor

europene. Vor fi analizate în acest sens și avizele la care face trimitere reclamanta

dar și în ce măsură s-au realizat obiectivele proiectului. Pentru cheltuielile plătite

în susținerea M. Planului Municipal se va verifica în ce condiții s-a aprobat respectiv

existența avizului Ministerului Mediului și Pădurilor și a Comisiei Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate reclamanta

SC A.C. SA Sibiu și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul

Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 159/2013 din 22 mai 2013 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2014.