ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 7 mai 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanta Comuna Frumosu, prin primar, a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 412.239 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs bugetului local prin faptele săvârșite de acesta și reținute prin sentința penală de condamnare nr. 253 din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava.

Hotărârea pronunțată în declinarea de competență Prin sentința civilă nr. 744 din 1 octombrie 2020, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat pricina în favoarea Tribunalului Suceava.

Sentința pronunțată, de tribunal, în primă instanță Prin sentința civilă nr. 488 din 9 martie 2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondate, excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta.

Decizia pronunțată, în apel, de Curtea de Apel Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin decizia nr. 796 din 21 septembrie 2021 a respins, ca nefondat, apelul.

Recursul exercitat în cauză Decizia de apel a format obiect al căii de atac a recursului, formulat de reclamanta Comuna Frumosu prin Primar. În partea de început a cererii de recurs, recurenta s-a mărginit la a expune obiectul cererii de chemare în judecată și a explicitat că suma de 412.239 RON, debit și penalități de întârziere, a fost pretinsă de la pârât pentru a acoperi prejudiciul produs bugetului local prin săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente/declarații false, inexacte sau incomplete, care a avut ca rezultat obținerea nelegală de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, fapte reținute prin sentința penală de condamnare nr. 253/2019. A criticat decizia instanței de apel din punct de vedere al greșitei aprecieri asupra neîntrunirii condiției prejudiciului, reținându-se că reclamanta nu a înregistrat un minus patrimonial, câtă vreme are în proprietate și folosință bunurile corespunzător valorii solicitate prin cererea de chemare în judecată. Curtea de Apel a ignorat că valoarea investiției a fost imputată comunei (și recuperată din bugetul acesteia) tocmai datorită faptei săvârșite de intimat, astfel că prejudiciul rezultă din această configurație. Bunurile au fost achiziționate cu fonduri europene, iar suma respectivă a fost solicitată spre recuperare, atât de la intimat, Ministerul Fondurilor Europene constituindu-se parte civilă în dosarul penal, cât și de la comună, care a făcut plata benevol, pentru a anula interdicția depunerii unor noi proiecte de finanțare. Recurenta a menționat că a atacat, pe calea contestației, procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/18.12.2012 și nr. y/02.05.2018, în cadrul dosarului nr. x/2013, astfel că este greșită concluzia instanței de apel, în sensul că nu ar fi probat declanșarea unui atare demers. Restul susținerilor din recurs nu implică formularea unor aspecte critice la adresa hotărârii atacate, ci reprezintă o reluare a motivelor de fapt expuse în cererea de chemare în judecată. În rezumat, recurenta a învederat că nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, calitate ce a aparținut Ministerului Fondurilor Europene, finanțator inițial al proiectului. Pe parcursul judecării dosarului penal, acesta a recuperat prejudiciul pe cale civilă din bugetul local al Comunei Frumosu, motivat de vicierea procedurii de achiziție, iar în final, la momentul finalizării cauzei, recurenta a rămas să suporte prejudiciul de pe urma faptelor săvârșite de pârât. A solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în recurs Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului din perspectiva a două motive. Prima chestiune vizează faptul că recursul nu poate fi formulat decât prin avocat sau, dacă recurentul este persoană juridică, printr-un consilier juridic, recurenta eludând prevederile art. 84 alin. (1) C. proc. civ., ce impun reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanței de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. A doua chestiune ridică o problemă de încadrare a recursului în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece se apreciază de către intimat că motivele privesc exclusiv netemeinicia deciziei recurate, respectiv reaprecierea probelor și expunerea stării de fapt a cauzei, excluse controlului judiciar al instanței de recurs. Pentru aceste două motive, a solicitat aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs, iar în măsura în care impedimentul va fi depășit, respingerea, ca nefondată, a căii de atac. În esență, a argumentat că beneficiarul proiectului Phare a fost Comuna Frumosu și chiar dacă suma finanțată a fost declarată neeligibilă, bunurile obținute au rămas în proprietatea și folosința acesteia, așa încât solicitarea de a fi obligat la plata sumei de bani ce reprezintă autospecială de pompieri, echipamente și costume de pompieri, nu este întemeiată și ar conduce la o îmbogățire fără justă-cauză.

Procedura în fața Înaltei Curți Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 noiembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 7 mai 2020, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Comuna Frumosu, prin Primar este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Preliminar efectuării analizei pe fond a recursului, Înalta Curte va examina excepția de nulitate a căii de atac, invocată de intimatul A., din perspectiva neasigurării în recurs a reprezentării prin avocat sau consilier juridic a entității, așa cum reclamă dispozițiile art. 84 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, nulitatea s-a solicitat a fi constatată pe motivul absenței unor critici încadrabile în motivele de nelegalitate, aspectele dezvoltate de recurentă vizând netemeinicia deciziei atacate, respectiv modalitatea de reapreciere a probelor și expunerea stării de fapt a cauzei, excluse controlului judiciar al instanței de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 109 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aplicabilă litigiului introdus pe rolul instanței la 7 mai 2020, (1) Reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către președintele consiliului județean. (2) Primarul sau președintele consiliului județean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, și nu în nume personal’’. Așadar, în temeiul textului citat, reclamanta poate sta în judecată prin reprezentantul său, primarul, care a și semnat cererea de recurs, astfel că nu se pune problema aplicabilității art. 84 alin. (1) C. proc. civ., care instituie obligativitatea reprezentării în instanță a persoanelor juridice prin consilier juridic sau avocat. În ce privește exigența formulării recursului prin avocat, se rețin incidente statuările cuprinse în Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2), precum și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituționale, în concluzie asigurarea reprezentării prin avocat în recurs a persoanelor juridice nu mai reprezintă o cerință obligatorie. Sub aspectul încadrării susținerilor părții recurente în motivele de nelegalitate, Înalta Curte constată că recursul conturează pronunțarea hotărârii de apel cu aplicarea greșită a legii - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva unei aprecieri eronate a neîntrunirii condiției prejudiciului pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, astfel încât nu operează sancțiunea nulității instituită de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în modalitatea descrisă de intimat prin întâmpinare. Așa fiind, pentru argumentele învederate, Înalta Curte găsește neîntemeiată excepția nulității recursului și o va respinge ca atare. Cu privire la soluționarea fondului recursului, Înalta Curte consideră necesar a expune circumstanțele factuale care au stat la baza formulării pretenției, așa cum se desprind din actele dosarului. Este de reamintit că demersul judiciar al recurentei reclamante configurează o acțiune în pretenții, fundamentată pe răspunderea civilă delictuală, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 412.239 RON, cu titlu de prejudiciu (393.861,72 RON debit principal și 18.377 RON penalități aferente) decurgând din faptele reținute în sentința penală nr. 253 din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava, secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285 din 4 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016. Izvorul acestor pretenții îl constituie contractul de finanțare nerambursabilă x – 147.01.03.02.03 SV 1224, încheiat între Oficiul de Plăți și Contractare Phare, din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate contractantă, și Comuna Frumosu, reprezentată prin Consiliul Local, în calitate de beneficiar, pentru implementarea acțiunii intitulate "Creșterea capacității de intervenție a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență din comuna Frumosu, județul Suceava". Implementarea proiectului a avut ca scop achiziționarea de către beneficiar a unor echipamente și bunuri prevăzute în bugetul proiectului, aprobat de autoritatea contractantă prin semnarea contractului de finanțare nerambursabilă. Mai notează instanța de recurs că modul de gestionare a proiectului de către A., în funcția de primar al Comunei Frumosu la acea vreme și manager al proiectului de finanțare nerambursabilă din fondurile Uniunii Europene, a avut implicații penale, fiind pronunțată o soluție de condamnare prin sentința penală nr. 253 din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului A., care în perioada 16.04.2009-26.11.2010, în calitate de primar al Comunei Frumosu și manager al proiectului de finanțare nerambursabilă din fondurile Uniunii Europene - programul PHARE, a depus cu rea-credință la Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, în cadrul contractului de grant x "Creșterea capacității de intervenție a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență din comuna Frumosu, județul Suceava" ca anexe la cererea de plată intermediară nr. 2/13.04.2009 și cererea de plată finală nr. 3/12.08.2010, documente oficiale falsificate prin alterarea conținutului ori prin contrafacerea semnăturilor, precum și documente cu conținut inexat, având ca rezultat obținerea pe nedrept de către Comuna Frumosu a sumei de 88.167,465 euro, contribuție Phare, reprezentând finanțare nerambursabilă, din bugetul general al Uniunii Europene și din bugetul de stat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, descrise anterior. Pe de altă parte, în ce privește implementarea contractului finanțat din fonduri europene Phare 2006, în procedura de achiziție a bunurilor, autospeciala pentru pompieri, echipamentele pentru acestea și cele 10 costume pentru pompieri, s-a identificat săvârșirea unor nereguli, având drept consecință aplicarea unei sancțiuni beneficiarului proiectului, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 18.12.2012. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare, în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, a declarat neeligibilă finanțarea și a solicitat beneficiarului să restituie suma de 88.167,47 euro, echivalentul a 393.861,72 RON, obiect al pretenției din acțiune. Instanța de apel a reținut, în confirmarea soluției de respingere a acțiunii adoptată de prima instanță, ca argument decisiv, că nu este întrunită condiția certitudinii prejudiciului, obligația de restituire a sumei de 393.861,72 RON subzistând în sarcina comunei în temeiul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18.12.2012, act necontestat prin intermediul căilor procedurale specifice. Această constatare relevă un raționament greșit, deoarece, așa cum învederează și recurenta în recurs, în cauză a fost parcursă procedura de contestare a procesului-verbal din 18.12.2012 și s-a constatat că procedura de obținere a fondurilor europene a fost viciată, prin sentința nr. 207/28.10.2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia nr. 1318 din 26 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013. Din dezvoltarea criticilor de recurs, se remarcă că recurenta tinde să supună controlului judiciar modalitatea în care instanța de apel a abordat condiția prejudiciului, afirmând că recuperarea sumei din bugetul unității administrativ-teritoriale s-a datorat săvârșirii faptei ilicite de către intimat, iar prejudiciul se discerne din această configurație. Într-adevăr, așa cum s-a stabilit de către instanțele de contencios administrativ, procesul-verbal nr. x din 18.12.2012 a fost corect emis ca urmare a constatărilor unor abateri care au distorsionat procedura de achiziție publică, fiind încălcate obligațiile din contractul de finanțare. Prin respectivul proces-verbal s-a motivat că declararea, ca neeligibilă, a investiției din fonduri europene s-a produs datorită identificării unor nereguli în modul de adjudecare a contractului de achiziție a autospecialei de pompieri, a echipamentelor pentru aceasta și a celor 10 costume pentru pompieri (s-a aplicat ca procedură finală de atribuire procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare) și a depunerii de către beneficiarul finanțării a unor documente incomplete, neconforme cu realitatea, documente care atestă încredințarea contractului de achiziție la un preț mai mare decât cel ofertat în realitate. Înalta Curte constată că instanța de apel a abordat, aparent, condiția prejudiciului sub aspectul certitudinii sale, limitându-se doar la analizarea posibilității atacării pe cale administrativă a procesului-verbal de aplicare a sancțiunii în sarcina comunei. Dincolo de cercetarea acestui aspect, rămas fără suport, Curtea de Apel nu a verificat în ce măsură abaterile care au distorsionat procedura de achiziție publică, respectiv depunerea unor documente incomplete, neconforme cu realitatea, având ca rezultat încălcarea obligațiilor din contractul de finanțare și aplicarea sancțiunii în sarcina comunei, conturează existența unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciul afirmat și dacă vinovăția în săvârșirea acesteia poate fi imputată pârâtului A., care deținea la acel moment calitatea de primar al Comunei Frumosu, sau și altei persoane cu atribuții în coordonarea și gestionarea proiectului eșuat. Prezenta instanță apreciază că este necesar a fi examinate aceste chestiuni, deoarece au impact asupra dimensionării prejudiciului reclamat în speță. În circumstanțele arătate, se constată că cercetarea efectuată de instanța de apel nu reflectă stabilirea completă a situației de fapt, nefiind dezlegate aspecte esențiale ce implică analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale relativ la fapta imputată pârâtului A.. Cum în cauză împrejurările de fapt nu au fost lămurite pe deplin, Înalta Curte nu poate efectua un control judiciar asupra hotărârii de apel, fiind incidentă ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 în relație cu pct. 6 al aceleiași norme din C. proc. civ. În consecință, în baza art. 497 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa decizia civilă nr. 796 din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Curtea de Apel, în rejudecare, urmează a ține seama de dezlegările date prin prezenta decizie, care reclamă necesitatea verificării unor elemente de fapt, pe baza probelor existente la dosar sau a probelor noi ce vor fi administrate în rejudecare, dacă se va aprecia util, în scopul clarificării chestiunilor semnalate în cauză, pe aspectul întrunirii condițiilor privind răspunderea civilă delictuală reglementate de art. 1349 și 1357 C. civ..