ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Încheierea din 8 decembrie 2014
La data de 8 decembrie 2014, Curtea de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea prin
care au fost soluționate cererile formulate de reclamanta M.L.G., de sesizare a
Curții Constituționale cu judecarea mai multor excepții de
neconstituționalitate, invocate în cauza disjunsă din cea înregistrată pe rolul
secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului
Dolj.
Instanța astfel
sesizată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010 și totodată a admis-o pe
cea vizând neconstituționalitatea art. 8, 9 și 11 din Anexa 5 la Legea nr.
63/2011, sens în care a și dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a se
pronunța asupra acesteia din urmă.
În cuprinsul
Încheierii din 8 decembrie 2014 s-a arătat, în ceea ce privește solicitarea de
sesizare cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
O.U.G. nr. 1/2010, că actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 284/2010
astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, potrivit cu care excepția de neconstituționalitate
invocată trebuie să privească o lege sau ordonanță, ori o dispoziție dintr-o
lege sau ordonanță, în vigoare.
Drept urmare, în
temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010 a fost respinsă ca inadmisibilă.
Motivele de recurs
înfățișate de recurenta-reclamantă
Prin motivele de
recurs dezvoltate împotriva soluției din data de 8 decembrie 2010, numai în
ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010, recurenta-reclamantă a
arătat, în esență, că deși actul normativ respectiv nu mai este în vigoare,
prevederile acestuia au discriminat-o începând cu martie 2010.
Acest aspect este
dovedit cu răspunsurile primite de la diverse autorități, până la abrogarea
Legii nr. 63/2011, în care s-a comunicat reclamatei-recurente că respingerea
acordării procentului de 15% ca spor/compensație de doctorat, este urmarea
faptului că nu sunt respectate prevederile O.U.G. nr. 1/2010.
Recurenta a arătat
că, în opinia sa, textul criticat, adică O.U.G. nr. 1/2010, este
discriminatoriu și neconstituțional chiar dacă legea în cauză nu mai este
formal în vigoare, din moment ce aceasta continuă să producă efecte juridice în
dosarul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
În sensul
admisibilității cererii sale, recurenta a făcut trimitere și la Decizia Curții
Constituționale nr. 766/2011 în care s-a statuat că sintagma "în
vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul
că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori
dispozițiile din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se
producă și după ieșirea lor din vigoare.
În drept au fost
invocate prevederile incidente recursului C. proc. civ.
Soluția și
considerentele instanței de control judiciar
Înalta Curte, legal
învestită cu soluționarea prezentului recurs, apreciază că susținerile și
criticile înfățișate de recurenta-reclamantă se subsumează motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și le va examina din
această perspectivă.
Analizând așadar
încheierea atacată numai în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a
Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a
O.U.G. nr. 1/2010, Înalta Curte observă că unicul motiv reținut de prima
instanță în adoptarea soluției de respingere ca inadmisibilă a solicitării
recurentei-reclamante l-a constituit împrejurarea că actul normativ arătat nu
mai este în vigoare la data cererii, fiind abrogat prin Legea nr. 284/2010.
În acord cu cele
arătate și de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar reține că o
atare argumentație nu subzistă în contextul factual al cauzei, raportat la
susținerile și la obiectul acțiunii reclamantei-recurente, în legătură cu
efectele vătămătoare produse prin aplicarea acestui act normativ și care,
practic, subzistă și după abrogarea actului.
Din această
perspectivă, Înalta Curte apreciază că se impunea aplicarea de către instanța
de fond a principiilor și dezlegărilor cuprinse în Decizia Curții
Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr.
549/3.08.2011, prin care s-a decis că sintagma "în vigoare" din
cuprinsul art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt
supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori
dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se
producă și după ieșirea lor din vigoare.
Raportat la această
soluție, general obligatorie, și reținând totodată și argumentația din
considerentele deciziei, în sensul că prin aplicarea rigidă a condiției ca
legea sau ordonanța să fie "în vigoare" la data ridicării excepției
ca și la data soluționării acesteia de către Curtea Constituțională, se
înlătură de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale
determinante în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată așadar nelegalitatea
soluției adoptate de prima instanță în ceea ce privește respingerea ca
inadmisibilă a cererii recurentei-reclamante cu privire la dispozițiile O.U.G.
nr. 1/2010.
Drept urmare, în
temeiul art. 496 - 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 8 C. proc.
civ. și coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte
apreciind în sensul admisibilității cererii de sesizare și cu privire la
excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010, va admite recursul de
față și va modifica încheierea atacată în limitele analizei efectuate în
prezentul recurs.
În consecință, se va
trimite cauza instanței de fond, ca instanță competentă să realizeze și să
îndeplinească formalitățile prevăzute de lege, necesare pentru sesizarea Curții
Constituționale cu ambele excepții invocate de recurenta-reclamantă, respectiv
și cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta M.L.G. împotriva Încheierii din data de 8 decembrie 2014
a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează, în parte,
încheierea atacată în sensul că
Admite cererea de
sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de
neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare
în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea
salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, urmând ca
instanța de fond să sesizeze Curtea Constituțională cu ambele excepții de neconstituționalitate
invocate de reclamanta M.L.G.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 24 februarie 2015.
Procesat
de GGC - AZ