ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Încheierea din 8 decembrie 2014 La data de 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea prin care au fost soluționate cererile formulate de reclamanta M.L.G., de sesizare a Curții Constituționale cu judecarea mai multor excepții de neconstituționalitate, invocate în cauza disjunsă din cea înregistrată pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj. Instanța astfel sesizată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010 și totodată a admis-o pe cea vizând neconstituționalitatea art. 8, 9 și 11 din Anexa 5 la Legea nr. 63/2011, sens în care a și dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra acesteia din urmă.

În cuprinsul Încheierii din 8 decembrie 2014 s-a arătat, în ceea ce privește solicitarea de sesizare cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010, că actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 284/2010 astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cu care excepția de neconstituționalitate invocată trebuie să privească o lege sau ordonanță, ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare. Drept urmare, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010 a fost respinsă ca inadmisibilă.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Prin motivele de recurs dezvoltate împotriva soluției din data de 8 decembrie 2010, numai în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că deși actul normativ respectiv nu mai este în vigoare, prevederile acestuia au discriminat-o începând cu martie 2010. Acest aspect este dovedit cu răspunsurile primite de la diverse autorități, până la abrogarea Legii nr. 63/2011, în care s-a comunicat reclamatei-recurente că respingerea acordării procentului de 15% ca spor/compensație de doctorat, este urmarea faptului că nu sunt respectate prevederile O.U.G.

nr. 1/2010. Recurenta a arătat că, în opinia sa, textul criticat, adică O.U.G. nr. 1/2010, este discriminatoriu și neconstituțional chiar dacă legea în cauză nu mai este formal în vigoare, din moment ce aceasta continuă să producă efecte juridice în dosarul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. În sensul admisibilității cererii sale, recurenta a făcut trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 766/2011 în care s-a statuat că sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

În drept au fost invocate prevederile incidente recursului C. proc. civ. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea prezentului recurs, apreciază că susținerile și criticile înfățișate de recurenta-reclamantă se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și le va examina din această perspectivă. Analizând așadar încheierea atacată numai în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010, Înalta Curte observă că unicul motiv reținut de prima instanță în adoptarea soluției de respingere ca inadmisibilă a solicitării recurentei-reclamante l-a constituit împrejurarea că actul normativ arătat nu mai este în vigoare la data cererii, fiind abrogat prin Legea nr. 284/2010.

În acord cu cele arătate și de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar reține că o atare argumentație nu subzistă în contextul factual al cauzei, raportat la susținerile și la obiectul acțiunii reclamantei-recurente, în legătură cu efectele vătămătoare produse prin aplicarea acestui act normativ și care, practic, subzistă și după abrogarea actului. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că se impunea aplicarea de către instanța de fond a principiilor și dezlegărilor cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of.

nr. 549/3.08.2011, prin care s-a decis că sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Raportat la această soluție, general obligatorie, și reținând totodată și argumentația din considerentele deciziei, în sensul că prin aplicarea rigidă a condiției ca legea sau ordonanța să fie "în vigoare" la data ridicării excepției ca și la data soluționării acesteia de către Curtea Constituțională, se înlătură de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale determinante în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată așadar nelegalitatea soluției adoptate de prima instanță în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii recurentei-reclamante cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010. Drept urmare, în temeiul art. 496 - 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 8 C. proc.

civ. și coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte apreciind în sensul admisibilității cererii de sesizare și cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010, va admite recursul de față și va modifica încheierea atacată în limitele analizei efectuate în prezentul recurs. În consecință, se va trimite cauza instanței de fond, ca instanță competentă să realizeze și să îndeplinească formalitățile prevăzute de lege, necesare pentru sesizarea Curții Constituționale cu ambele excepții invocate de recurenta-reclamantă, respectiv și cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M.L.G. împotriva Încheierii din data de 8 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează, în parte, încheierea atacată în sensul că Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, urmând ca instanța de fond să sesizeze Curtea Constituțională cu ambele excepții de neconstituționalitate invocate de reclamanta M.L.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ