ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iulie 2013, astfel cum a fost modificată la data de 3 octombrie 2013, reclamanta SC F.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu parata C.R.L.M.C.S., anularea Hotararii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 și obligarea paratei să adopte o hotărâre privind menținerea avizului de încadrare a locurilor de muncă in condiții speciale. Soluția instanței de fond Prin sentința nr 4117 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta SC F.S.

SA Mureș în contradictoriu cu pârâta C.R.L.M.C.S.; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 și a fost obligată pârâta C.R.L.M.C.S. să adopte o hotărâre privind menținerea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale în favoarea reclamantei Recursul. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs parata C.R.L.M.C.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In motivele de recurs, s-a arătat, in esență că din documentele analizate de către autoritatea pârâtă a reieșit neîndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 1284/2011 raportat la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc.

civ. Procedura în fața instanței de recurs Prin Raportul întocmit in condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., in sensul că nu a fost întocmit și semnat de consilier și nu a fost atașată delegația consilierului juridic. Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs. Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și e) C. proc.

civ., întrucât nu a fost redactată și semnată de avocat, sau consilier juridic, nu a fost depusă la dosar împuternicire avocațială sau delegația consilierului juridic, așa cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Văzând și dispozițiile art. 84 alin. (2) C. proc.

civ. în conformitate cu care la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către avocat, sau consilier juridic în condițiile legii, Completul de filtru constată că cererea de recurs nu întrunește condiția de formă a redactării acesteia de către un avocat, sau consilier juridic, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd sancțiunea anulării cererii.

În ceea ce privește susținerea recurentei inserată în punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, potrivit căreia argumentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, se aplică și in cazul de față, Înalta Curte constată că, potrivit art. 147 din Constituție, decizia invocată se aplică strict cu privire la declararea neconstituțională a prevederilor art. 13 alin. (2), teza a II-a, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește reprezentarea persoanei fizice în căile de atac. De „lege lata” instanța de judecată nu poate extinde aplicarea unei decizii a Curții Constituționale asupra unor alte texte de lege față de cele supuse controlului de constituționalitate, normele de procedura civilă fiind de strictă interpretare.

Totodată, Înalta Curte reține că instanța constituțională a constatat că prin condiționarea exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistență judiciară, drept condiție de admisibilitate a recursului, s-ar introduce în sarcina individului atât condiții excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât și costuri suplimentare și semnificative în raport cu cheltuielile efectuate de cetățean pentru plata serviciului justiției, cu consecința înlăturării justului echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiție și scopul legitim urmărit. Aceste argumente nu pot fi reținute și în ceea ce privește persoana juridică, cu privire la care rămâne valabil scopul legiuitorului, prezentat în expunerea de motive care a însoțit proiectul C. proc.

civ., respectiv, asigurarea unei reprezentări juridice adecvate a părților și, asigurarea funcționării corespunzătoare a instanțelor de recurs care examinează numai chestiuni de legalitate, respectiv conformitatea hotărârii pronunțate cu legea. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.R.L.M.C.S. împotriva sentinței nr 4117 pronunțată în data de 19 decembrie 2013 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2015.