ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

3 iulie 2013, astfel cum a fost modificată la data de 3 octombrie 2013,

reclamanta SC F.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu parata C.R.L.M.C.S.,

anularea Hotararii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 și obligarea paratei să adopte o

hotărâre privind menținerea avizului de încadrare a locurilor de muncă in

condiții speciale.

Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr 4117

din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea astfel cum a fost modificată,

formulată de reclamanta SC F.S. SA Mureș în contradictoriu cu pârâta C.R.L.M.C.S.;

s-a dispus anularea Hotărârii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 și a fost obligată

pârâta C.R.L.M.C.S. să adopte o hotărâre privind menținerea avizului de

încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale în favoarea reclamantei

Recursul.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond a formulat recurs parata C.R.L.M.C.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivele de

recurs, s-a arătat, in esență că din documentele analizate de către autoritatea

pârâtă a reieșit neîndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 1284/2011

raportat la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.

In drept au fost

invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în

fața instanței de recurs

Prin Raportul întocmit

in condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul

nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității,

respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și e) și art. 486 alin. (2)

C. proc. civ., in sensul că nu a fost întocmit și semnat de consilier și nu a

fost atașată delegația consilierului juridic.

Considerentele

și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea

condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.

Argumentele de fapt

și de drept relevante.

Analizând cu

prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte

constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art.

486 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ., întrucât nu a fost redactată și

semnată de avocat, sau consilier juridic, nu a fost depusă la dosar

împuternicire avocațială sau delegația consilierului juridic, așa cum prevăd

dispozițiile art. 486 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 84 alin. (2) C.

proc. civ.

Văzând dispozițiile art.

486 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la cererea de recurs se va

atașa împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic, Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile

prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin.

(2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Văzând și

dispozițiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la

redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și

susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz,

reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către avocat, sau consilier

juridic în condițiile legii, Completul de filtru constată că cererea de recurs

nu întrunește condiția de formă a redactării acesteia de către un avocat, sau

consilier juridic, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd

sancțiunea anulării cererii.

În ceea ce privește susținerea

recurentei inserată în punctul de vedere asupra raportului privind

admisibilitatea în principiu a recursului, potrivit căreia argumentele cuprinse

în Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, se

aplică și in cazul de față, Înalta Curte constată că, potrivit art. 147 din

Constituție, decizia invocată se aplică strict cu privire la declararea

neconstituțională a prevederilor art. 13 alin. (2), teza a II-a, art. 83 alin. (3)

și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește reprezentarea

persoanei fizice în căile de atac.

De „lege lata”

instanța de judecată nu poate extinde aplicarea unei decizii a Curții

Constituționale asupra unor alte texte de lege față de cele supuse controlului

de constituționalitate, normele de procedura civilă fiind de strictă

interpretare.

Totodată, Înalta

Curte reține că instanța constituțională a constatat că prin condiționarea

exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de

asistență judiciară, drept condiție de admisibilitate a recursului, s-ar

introduce în sarcina individului atât condiții excesive pentru exercitarea căii

de atac a recursului, cât și costuri suplimentare și semnificative în raport cu

cheltuielile efectuate de cetățean pentru plata serviciului justiției, cu

consecința înlăturării justului echilibru între măsura care a determinat

limitarea dreptului de acces liber la justiție și scopul legitim urmărit.

Aceste argumente nu

pot fi reținute și în ceea ce privește persoana juridică, cu privire la care

rămâne valabil scopul legiuitorului, prezentat în expunerea de motive care a

însoțit proiectul C. proc. civ., respectiv, asigurarea unei reprezentări

juridice adecvate a părților și, asigurarea funcționării corespunzătoare a

instanțelor de recurs care examinează numai chestiuni de legalitate, respectiv

conformitatea hotărârii pronunțate cu legea.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de

C.R.L.M.C.S.

împotriva sentinței nr 4117 pronunțată în data de 19 decembrie 2013 de Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2015.